Subicka împotriva Poloniei (nr. 2)

Reclamantul s-a născut în 1954. Locuiește în GdańskZaspa. Prin hotărârea din 22 februarie 2006, Curtea Administrativă Regională Gdańsk a respins apelul reclamantului împotriva unei decizii administrative de la o a doua instanță prin care a fost refuzată o prestație lunară de asistență socială. La 8 martie 2006, reclamantul a fost acordat, printr-o decizie a unui agent de registr, asistența unui avocat de asistență juridică în scopul depunerii unui recurs de casă la Curtea Supremă de Administrație. La 10 martie 2006, hotărârea din 22 februarie 2006, împreună cu motivele sale scrise, a fost acordată reclamantului. La 14 martie 2006, hotărârea privind acordarea de asistență judiciară a fost acordată la ea.

10. La 12 aprilie 2006, registrul instanței a solicitat Asociației Barorilor Gdańsk să atribuie un avocat la cazul ei. 11. La 20 aprilie 2006, Asociația Barorilor a informat instanța că dl J.B. a fost desemnat să reprezinte reclamantul. La 25 aprilie, Asociația Barorilor a informat reclamantul în consecință și a solicitat-o să-i acorde autoritatea de a acționa. 12. Prin scrisoarea din 5 mai 2006, avocatul a informat reclamantul că nu a găsit motive juridice pentru care ar putea redacta un recurs de casă. La 8 mai 2006, el a informat instanța respectivă. 13. Prin hotărârea din 11 februarie 2004, Curtea Administrativă Regională de Gdańsk a respins recursul reclamantului împotriva unei decizii administrative de a doua instanță prin care a fost refuzată o prestație lunară de asistență socială.

14. Această hotărâre, împreună cu motivele sale scrise, a fost transmisă reclamantului la 5 martie 2004. Ea a fost informată că termenul de treizeci de zile pentru depunerea unui recurs de casă a început să se execute la data în care hotărârea împreună cu motivele sale scrise a fost acordată părții. Prin urmare, acesta a expirat la 4 aprilie 2004. 15. La 10 martie 2004, reclamantul a primit asistență juridică prin decizia unui oficial de registr. Această decizie a fost trimisă reclamantului la scurt timp după. 16. La 25 martie 2004, Asociația locală a avocatului a informat Curtea în scris că dna B. K.-Z. a fost repartizată să reprezinte reclamantul. La scurt timp după ce reclamantul a fost servit cu o copie a acestei scrisori.

17. Prin scrisoarea din 30 martie 2004, avocatul a informat instanța că nu a văzut niciun motiv pentru a pregăti un recurs în casație. Ea nu a informat reclamantul despre refuzul ei. 18. Reclamantul a contactat avocatul prin telefon la 6 iulie 2005. Ea a fost informată despre refuzul avocatului de a pregăti un recurs de casă. 19. La 7 iulie 2005, reclamantul s-a plâns la Asociația Barului Gdańsk că avocatul nu a informat-o despre refuzul ei de a pregăti un recurs de casă împotriva hotărârii. Ea a susținut că avocatul ar fi trebuit să fi făcut eforturi rezonabile pentru a-i informa, ca client de asistență juridică, de decizia ei. Ea a susținut că a aflat despre refuzul de mult timp după expirarea termenului pentru depunerea unui apel de casă și doar pentru că ea însăși a contactat avocatul.

20. Prin scrisoarea din 16 august 2005, Asociația Barorilor Gdańsk a informat reclamantul că i-a investigat plângerea și a declarat că avocatul a fost desemnat să reprezinte reclamantul la 17 martie 2004. Ea a examinat dosarul și nu a găsit motive pentru care să pregătească un recurs de casă. În aceste circumstanțe, nu exista niciun motiv pentru a accepta faptul că comportamentul avocatului a fost negligent. 21. Prin două hotărâri din 25 mai 2005, Curtea Administrativă Regională Gdańsk a respins recursul reclamantului împotriva celor două decizii administrative ale celei de-a doua instanțe prin care a fost refuzată o prestație lunară de asistență socială. Prin hotărârea din 4 iulie 2005, registrul instanței și-a acordat cererea.

23. La 6 iulie 2005, hotărârile, împreună cu motivele lor scrise, au fost transmise reclamantului. Ea a fost informată că termenul de treizeci de zile pentru depunerea apelurilor de casație a început să se execute la data în care hotărârile împreună cu motivele lor scrise au fost comunicate părții. 24. La 25 iulie 2005, înregistrarea instanței a solicitat Asociației Barorilor Gdańsk să atribuie un avocat cazului. 25. Prin scrisoarea din 28 iulie 2005, Asociația Barorilor a informat instanța în scris că dl K. a fost desemnat să reprezinte reclamantul în sensul procedurii de casă. De asemenea, o copie a acestei scrisori a fost trimisă reclamantului.

26. Prin opinia juridică din 10 august 2005, avocatul a informat instanța că nu a găsit motive pentru a pregăti un recurs de casă împotriva hotărârilor din 25 mai 2005. În hotărârea Curții, în special în hotărârea sa nr. 29342/06, §§ 1221, 14 septembrie 2010., în hotărârea sa nr. II FZ 651/07 din 18 ianuarie 2008 Curtea Supremă de Administrație a susținut că o cerere de concediu de recurs din timp este singura metodă prin care un recurs de cazare prezentat după expirarea termenului de către un reclamant cu asistență juridică poate fi admis pentru examinare.

29. În cazul în care a fost acordată asistența juridică și termenul de depunere a unui recurs de casă a expirat deja, este deschis părții care au beneficiat de asistență juridică să prezinte recursul împreună cu o cerere de autorizație de recurs în temeiul articolelor 86 și 87 din Legea privind procedura în fața instanțelor administrative (de exemplu, NSA FZ 754/04 din 31 ianuarie 2005 și NSA, IZ 160/08 din 14 martie 2008). În anumite cazuri, instanțele au declarat că o astfel de cerere ar trebui depusă în termen de șapte zile de la data în care avocatul a obținut un drept de avocat de la parte, data care este considerată ca data în care obstacolul pentru depunerea unui recurs a încetat să existe (de exemplu, Curtea de Administrație Regională Białystok, II SAB Bk 27/07 din 10 aprilie 2008), sau de la data în care avocatul ar putea obține acces eficient la dosarul (de exemplu, Curtea de Administrație Regională Poznań, IV SA/Po 865/06 din 13 noiembrie 2007). 30. În o serie de decizii recente, Curtea Administrativă Supremă a recunoscut dificultățile cu care au fost confruntate părțile cu asistență juridică în legătură cu depunerea unor apeluri de casă împotriva hotărârilor instanțelor administrative de primă instanță și a exprimat opinia că acestea nu ar trebui să fie penalizate pentru faptul că cererile lor de asistență juridică nu au fost prelucrate în mod rapid.

Acesta a analizat jurisprudența relevantă a instanțelor administrative și a remarcat că modul în care a fost stabilit începutul termenului de depunere a apelurilor de casație a condus la rezultate divergente. Acesta a susținut că este necesar să se stabilească termenul relevant într-un mod compatibil cu accesul eficient la cea mai înaltă instanță administrativă și care a asigurat egalitatea de tratament pentru părțile reprezentate de avocați desemnați în cadrul schemei de asistență juridică și pentru avocații angajati în mod privat. Curtea a susținut că termenul pentru o parte cu asistență juridică a început să funcționeze doar în ziua în care un avocat cu asistență juridică are o posibilitate reală de a depune recursul de cazare și nu atunci când a fost informat că a fost atribuit cazului.

Curtea a fost de părere că această ultimă abordare a fost mult prea riguroasă și a făcut să se bucure efectiv de asistența juridică acordată în cadrul ilusorii sistemului de asistență juridică. În orice caz, recursul de cassare a trebuit depus în termen de treizeci de zile de la data în care partea a fost informată cu privire la numirea avocatului de asistență juridică (I FZ 569/06 din 8 decembrie 2006; I FZ 667/06 din 15 ianuarie 2007; I FZ 30/09 din 2 martie 2007; II FZ 177/08 din 25 iunie 2008; II OZ 513/08 din 27 mai 2008; I OZ 376/08 din 13 iunie 2008; I FZ 30/09 din 2 martie 2009; II OZ 1093/09 din 9 decembrie 2009; I FZ 30/09 din 2 martie 2009).

6. The applicant was born in 1954. She lives in GdańskZaspa. 7. By a judgment of 22 February 2006 the Gdańsk Regional Administrative Court dismissed the applicant’s appeal against a second-instance administrative decision by which she had been refused a monthly social assistance benefit. 8. On 8 March 2006 the applicant was granted, by a decision of a registry official, the assistance of a legal-aid lawyer for the purposes of lodging a cassation appeal with the Supreme Administrative Court. 9. On 10 March 2006 the judgment of 22 February 2006, together with its written grounds, was served on the applicant. On 14 March 2006 the decision on the grant of legal aid was served on her. 10. On 12 April 2006 the registry of the court requested the Gdańsk Bar Association to assign a lawyer to her case.

11. On 20 April 2006 the Bar Association informed the court that Mr J.B. had been assigned to represent the applicant. On 25 April the Bar Association informed the applicant accordingly and requested her to grant him an authority to act. 12. By a letter of 5 May 2006 the lawyer informed the applicant that he had found no legal grounds on which he could draft a cassation appeal. On 8 May 2006 he informed the court thereof. 13. By a judgment of 11 February 2004 the Gdańsk Regional Administrative Court dismissed the applicant’s appeal against a second-instance administrative decision by which she had been refused a monthly social assistance benefit. 14. This judgment, together with its written grounds, was served on the applicant on 5 March 2004. She was informed that the thirtyday timelimit for lodging a cassation appeal started to run on the date on which the judgment together with its written grounds was served on the party.

It was therefore to expire on 4 April 2004. 15. On 10 March 2004 the applicant was granted legal aid by a decision of a registry official. This decision was sent to the applicant shortly afterwards. 16. On 25 March 2004 the local Bar Association informed the court in writing that Ms B. K.–Z. had been assigned to represent the applicant. Shortly afterwards the applicant was served with a copy of this letter. 17. By a letter dated 30 March 2004 the lawyer informed the court that she saw no grounds on which to prepare a cassation appeal. She did not inform the applicant about her refusal. 18. The applicant contacted the lawyer by phone on 6 July 2005. She was informed about the lawyer’s refusal to prepare a cassation appeal.

19. On 7 July 2005 the applicant complained to the Gdańsk Bar Association that the lawyer had failed to inform her about her refusal to prepare a cassation appeal against the judgment. She argued that the lawyer should have made reasonable efforts to inform her, as her legalaid client, of her decision. She submitted that she had learnt about the refusal a long time after the expiry of the time-limit for the lodging of a cassation appeal and only because she herself had contacted the lawyer. 20. By a letter of 16 August 2005 the Gdańsk Bar Association informed the applicant that it had investigated her complaint. It stated that the lawyer had been assigned to represent the applicant on 17 March 2004. She had examined the case file and found no grounds on which to prepare a cassation appeal.

She subsequently informed the court of her refusal. In these circumstances, there were no grounds for accepting that the lawyer’s conduct had been negligent. 21. By two judgments of 25 May 2005 the Gdańsk Regional Administrative Court dismissed the applicant’s appeal against the two second-instance administrative decisions by which she had been refused a monthly social assistance benefit. She requested to be granted legal aid. 22. By a decision of 4 July 2005 the registry of the court granted her request. 23. On 6 July 2005 the judgments, together with their written grounds, were served on the applicant. She was informed that the thirtyday timelimit for lodging cassation appeals started to run on the date on which the judgments together with their written grounds were served on the party.

24. On 25 July 2005 the registry of the court requested the Gdańsk Bar Association to assign a lawyer to the case. 25. By a letter of 28 July 2005 the Bar Association informed the court in writing that Mr K. M. had been assigned to represent the applicant for the purposes of the cassation proceedings. A copy of this letter was also sent to the applicant. 26. By a legal opinion of 10 August 2005 the lawyer informed the court that he had found no grounds on which to prepare a cassation appeal against the judgments of 25 May 2005. The same opinion was sent on the same date to the applicant and to the Regional Bar Association.

27. The relevant domestic law and practice concerning the procedure for lodging cassation appeals with the Supreme Administrative Court against judgments of the Regional Administrative Courts are stated in the Court’s judgment in the case of Subicka v. Poland, no. 29342/06, §§ 1221, 14 September 2010. 28. In particular, in its decision no. II FZ 651/07 of 18 January 2008 the Supreme Administrative Court held that a request for leave to appeal out of time was the only method by which a cassation appeal submitted after the expiry of the time-limit by a legally-aided applicant could be admitted for examination. 29. When legal aid has been granted and the time-limit for the submission of a cassation appeal has already expired, it is open to the legally-aided party to submit the appeal together with a request for leave to appeal out of time made under sections 86 and 87 of the Law on the Procedure before Administrative Courts (e.g.

NSA FZ 754/04 of 31 January 2005 and NSA, I OZ 160/08 of 14 March 2008). In certain cases the courts stated that such a request should be submitted within seven days from the date on which the lawyer obtained a power of attorney from the party, which date is considered as the date on which the impediment to lodging an appeal ceased to exist (e.g. the Białystok Regional Administrative Court, II SAB Bk 27/07 of 10 April 2008), or from the date when the lawyer could obtain effective access to the case file (e.g. the Poznań Regional Administrative Court, IV SA/Po 865/06 of 13 November 2007). 30. In a number of its recent decisions the Supreme Administrative Court acknowledged the difficulties which legally-aided parties experienced in connection with lodging their cassation appeals against judgments of the first-instance administrative courts.

It expressed the view that they should not be penalised for the fact that their requests for legal aid were not processed speedily enough. It analysed relevant case-law of the administrative courts and noted that the manner in which the beginning of the time-limit for lodging cassation appeals was determined had led to divergent results. It held that it was necessary to determine the relevant time in a manner compatible with effective access to the highest administrative court and which ensured equal treatment for parties represented by lawyers appointed under the legalaid scheme and by privately hired lawyers. The court held that the time-limit for a legally-aided party started to run only on the day when a legal-aid lawyer had a genuine possibility of lodging the cassation appeal and not when he or she was informed of having been assigned to the case.

The court was of the view that the latter approach was far too rigorous and rendered the effective enjoyment of legal assistance granted under the legal-aid system illusory. In any event, the cassation appeal had to be lodged within thirty days from the day on which the party was informed of the appointment of the legal-aid lawyer (I FZ 569/06 of 8 December 2006; I FZ 667/06 of 15 January 2007; I FZ 30/09 of 2 March 2007; II FZ 177/08 of 25 June 2008; II OZ 513/08 of 27 May 2008; I OZ 376/08 of 13 June 2008; I FZ 30/09 of 2 March 2009; II OZ 1093/09 of 9 December 2009; I FZ 30/09 of 2 March 2009).