CASE OF NAKAYEV v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

21.06.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection joined to merits and dismissed (non-exhaustion of domestic remedies);Violation of Art. 2 (procedural aspect);No violation of Art. 2 (substantive aspect);Remainder inadmissible;Non-pecuniary damage - award;Pecuniary damage - claim dismissed

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF NAKAYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1979 și trăiește în Urus-Martan, Cecenia. În 1999 guvernul rus a lansat o operațiune contra-terrorist în Cecenia. În toamna anului 1999, din cauza conflicturilor armate, reclamantul și familia sa s-au mutat temporar în casa rudei lor, domnul S. Kh., la 9 Trudovaya Street, Martan-Chu, în districtul Urus-Martan. Potrivit reclamantului, la 4 decembrie 1999 între orele 11.00 și 12.00 avansarea forțelor federale ruse au fost supuse zonei din jurul MartanChu a demolat în mod indiscriminat. El a susținut că armata a folosit „Grad” (“рад”) sau “Uragan” („δраפан”), sisteme multiple de lansare de rachete, care au fost staționate la aproximativ zece kilometri de sat. Mai multe proiectile au lovit satul. Unul dintre ei a aterizat în curtea domnului S. Kh. și a lovit o masina care a fost parcat acolo. Reclamantul a fost în picioare lângă mașină și a primit numeroase răni splinter, inclusiv la cap. Potrivit argumentelor reclamantului prezentate Curții, în iunie 2005, o parte din proiectilul care a rănit reclamantul a rămas în curtea dlui S. Kh. La 19 decembrie 1999, administrația Martan-Chu a emis un document care a declarat că reclamantul și vărul său au fost răniți ca urmare a bombardamentului din sat la 4 decembrie 1999 și că, în aceeași dată, au fost duși la spitalul din Novyie Atagi, în districtul Grozny. 10. Ca urmare a rănirii sănătății reclamantului s-a deteriorat; el a devenit incapabil să lucreze, care a fost recunoscut în 2001 prin o examinare forense ca invaliditate la gradul al doilea. El primește o pensie lunară de invaliditate. 11. Potrivit documentelor prezentate, reclamantul a suferit mai multe runde de tratament în legătură cu leziunile sale. Între 4 și 21 decembrie 1999, reclamantul a fost la spitalul Novyie Atagi. La 2 februarie 2000, un splinter a fost eliminat din cap. Între 2 și 29 august 2001, reclamantul a primit tratament postoperatoriu. 12. La 2 noiembrie 2004, spitalul districtului Urus-Martan a rezumat starea de sănătate a reclamantului. Potrivit documentului, sănătatea reclamantului a fost monitorizată de spital din 2000; el necesită o terapie constantă de reabilitare. 13. Între 25 și 29 aprilie 2008 reclamantul a fost examinat de experții Biroului Checenia de expertiză forense. Potrivit evaluării lor, reclamantul a avut o rană penetrantă în partea dreaptă a lobului frontal cu daune la creier; o astfel de rană ar fi putut fi cauzată de un splinter de coajă și a fost calificat ca daune grave la sănătatea reclamantului. 14. La 11 martie 2002, mama reclamantului a scris Ombudsmanului Rus și a cerut asistență în raport cu situația reclamantului. Ea a indicat că fiul său a fost rănit la 4 decembrie 1999 ca urmare a bombardezării Martan-Chu și că familia a suportat costurile intervențiilor medicale complexe. 15. La 28 mai 2003, mama reclamantului a informat biroul procurorului de districtul UrusMartan (“oficiul procurorului de district”) despre prejudiciul reclamantului primit în timpul bombardamentului la 4 decembrie 1999. La 14 august 2003, mama reclamantului s-a plâns de leziunile reclamantului la departamentul de poliție din districtul Urus-Martan („ROVD”) și a solicitat autorităților să inventeze o anchetă penală asupra evenimentelor. 17. La 16 septembrie 2003, ROVD a refuzat să înceapă o procedură penală în legătură cu rănirea reclamantului la 4 decembrie 1999. Decizia a declarat că autoritățile au efectuat o anchetă, care a stabilit următoarele: o serie de conflicte armate, inclusiv schimburile de focuri de armă, au avut loc între forțele ruse și grupuri armate ilegale în zona reședinței reclamantului în 1999. Ca urmare a bombardamentului Martan-Chu, reclamantul a fost rănit, care a fost confirmat de declarațiile martorilor dnei R. N., R. Kh. și B. Proiectualul, care a lovit curtea domnului S. Kh. și a rănit reclamantul, a fost lansat de una dintre părțile conflictului. Cu toate acestea, este imposibil să se stabilească care partid a lansat proiectilul. Prin urmare, având în vedere faptul că reclamantul a fost rănit ca urmare a unui accident, cererea de instituție a procedurii penale trebuie respinsă în temeiul articolului 24 § 1 alineatul (2) din Codul de procedură penală din cauza lipsei de corpus delicti. 18. La 16 septembrie 2003, ROVD a informat reclamantul cu privire la decizia lor privind refuzul de incoare a procedurii penale. 19. La 15 aprilie 2004, reclamantul a interzis o procedură împotriva Ministerului Finanțelor. Reclamantul a declarat că, ca urmare a ranirii la 4 decembrie 1999, a devenit incapabil și inapt pentru muncă. El a cerut compensare pentru prejudiciu material în valoare de 184.256 ruble ruse (RUB) și prejudiciu moral în valoare de RUB 1.500.000. 20. Ca răspuns la cererea specifică a reclamantului, la 19 noiembrie 2004, administrația Martan-Chu a emis o notă că „nu au avut informații despre artilerie și greve aeriene neprovocate” asupra satului, cu excepția grevelor aeriene care au avut loc la 5 decembrie 1999 și au lovit gospodăriile dlui L.I. și dl S.E. 21. La 2 decembrie 2004, Curtea Orașului Urus-Martan („curtea orașului”) a respins cererea reclamantului. Acesta a afirmat că, deși, ca urmare a confuziei la 4 decembrie 1999, reclamantul a fost rănit și a devenit parțial incapacitat, el nu a furnizat suficiente dovezi care ar permite instanței să stabilească o legătură de cauzalitate între acțiunile de artilerie a forțelor armate ruse și daunele presupuse de solicitant. În hotărârea sa, Curtea a făcut trimitere la decizia din 16 septembrie 2003 de a refuza procedurile penale. 22. La 8 decembrie 2004, administrația Martan-Chu a emis o notă pentru a confirma că atât la 4 și 5 decembrie 1999 satul a fost supus bombardamentului indiscriminat din direcția forțelor ruse în avans. La 4 decembrie 1999, una dintre proiectile a lovit dl S. Curtea lui Kh. și-a distrus proprietatea, așa cum a fost confirmat de o evaluare oficială a daunelor și de declarații de martori. În momentul în care reclamantul a fost înregistrat ca persoană strămută internă, locuia cu rudele sale în MartanChu și a devenit parțial incapacizat ca urmare a prejudiciului primit la 4 decembrie 1999. 23. Reclamantul a interzis hotărârea din 2 decembrie 2004 susținând că instanța orașului a fost parțială și nu a evaluat în mod corespunzător dovezile. 24. La 28 decembrie 2004, Curtea Supremă Chechenia a susținut hotărârea și a constatat că recursul reclamantului a avut în vedere reevaluarea probelor examinate de instanța de primă instanță și a confirmat faptul că reclamantul nu a justificat acuzațiile sale cu dovezi adecvate. Curtea Supremă a subliniat, de asemenea, că reclamantul nu a făcut apel împotriva refuzului autorităților de a institui o procedură penală la 16 septembrie 2003, și a subliniat că această decizie este încă valabilă și, prin urmare, a servit legitim drept bază pentru concluziile instanței. 25. La 28 ianuarie 2005, reclamantul a solicitat instanței municipale să anuleze hotărârea ROVD de a nu iniția proceduri penale și de a obliga autorităților să deschidă o anchetă penală asupra rănilor sale. 26. La 18 februarie 2005, instanța municipală a permis plângerea reclamantului și a anulat decizia din 16 septembrie 2003. Curtea a declarat că poliția nu a realizat măsuri de investigație de bază, cum ar fi examinarea scenei crimei, colectarea de dovezi și evaluarea forensei a sănătății reclamantului. 27. La 29 mai 2006, reclamantul a scris ROVD și a făcut trimitere la decizia instanței din 18 februarie 2005. El a întrebat despre cele mai recente evoluții în acest caz. 28. La 15 iunie 2006, ROVD a făcut trimitere la decizia lor anterioară din 16 septembrie 2003 de a nu iniția proceduri penale. 29. La 4 aprilie 2008, reclamantul a scris din nou ROVD și a făcut trimitere la decizia judecătorească din 18 februarie 2005. 30. La 21 aprilie 2008, procurorul de district a trimis dosarul de anchetă nr. 1159/809 a deschis, în legătură cu plângerea reclamantului adresată ROVD, o examinare suplimentară și o decizie privind fondul. În urma acestei dezvoltări, ROVD a efectuat o serie de măsuri de investigație. 31. Guvernul, în răspunsul la cererea Curții, a prezentat treizeci și cinci de pagini din dosarul investigației din aprilie până în iulie 2008. Acestea au susținut că restul documentelor (nu a fost furnizat niciun număr sau listă) nu poate fi divulgat, în absența garanțiilor de protecție a datelor care conțin secrete de stat. Referindu-se la art. 161 din Codul de Procedură Penală, Guvernul a declarat că restul documentelor nu pot fi divulgate fără a aduce atingere intereselor anchetei și intereselor participanților la proceduri. Documentele prezentate și depunerea părților pot fi rezumate după cum urmează. 32. La 23 aprilie 2008, investigatorul a examinat gospodăria domnului S.Kh. și a observat semne de șrapnel pe unele ziduri. Nimic de relevanță pentru ancheta a fost colectat. 33. Potrivit argumentelor guvernamentale, în aprilie 2008 poliția locală din Martan-Chu a interogat doi vecini și vărul reclamantului, care a confirmat circumstanțele în care reclamantul a fost rănit la 4 decembrie 1999. De asemenea, poliția a interogat pe dl M., care, la momentul respectiv, conducea administrația locală din Martan-Chu. El a confirmat afirmațiile reclamantului și a depus mărturie că a inspectat gospodăriia dlui S.Kh. la scurt timp după explozie și a înregistrat distrugerea. Nici unul dintre aceste declarații nu au fost puse la dispoziția Curții. 34. Poliția a obținut, de asemenea, copii ale dosarului medical al reclamantului din spitalul Achkhoy-Martan. 35. Potrivit documentelor prezentate, dl S.Kh. a murit în mai 2004. 36. Dosarul de anchetă penală a fost deschis în cele din urmă de către ROVD la 2 mai 2008 în temeiul articolului 111 partea 2 a Codului Penal – cauzarea unor leziuni grave prin mijloace universal periculoase. 37. Reclamantul a fost interogat la 23 aprilie și 18 iunie 2008 (numai înregistrarea acestuia a fost depusă Curții). El a explicat că, la 4 decembrie 1999, la ora prânzului, el și vărul său au fost răniți ca urmare a explodării coajă în curtea casei domnului S. Kh. 38. La 13 mai 2008, Biroul Checheniei de Expertiză Forensică a concluzionat că leziunile reclamantului ar fi putut fi cauzate de o bucată de șrapnel și că acestea ar fi constituit un prejudiciu corporal grav. 39. La 18 iunie 2008, reclamantul a fost acordat statutul de victimă a unei infracțiuni în cadrul procedurii. 40. La 18 iunie 2008, mama reclamantului a fost interogat. Ea a dat un cont similar despre rănirea reclamantului și despre tratamentul pe care trebuia să-l sufere. Ea a indicat că ea nu era conștientă cine a atacat exact satul, dar ea a auzit că acestea sunt trupe conduse de generalul Shamanov. 41. Pe 26 iunie 2008, reclamantul a solicitat o atribuire a RUB 1.500.000 în compensare pentru daune la sănătatea sa împotriva infractorilor crimei. În aceeași zi, investigatorul a acordat reclamantului statutul de reclamant civil. 42. La 2 iulie 2008, ancheta a fost suspendată pentru neidentificarea vinovaților. Hotărârea a declarat că, pentru a identifica persoanele care au comis infracțiunea, investigatorul a trimis o serie de cereri de informații către diferitele organisme ale Ministerului Apărării și Ministerului Internului. Nu s-a obținut nimic relevant pentru investigație. Nu au fost prezentate Curtea copii ale unor astfel de cereri sau răspunsuri. 43. La 5 noiembrie 2008, departamentul de investigație al Ministerului Internului Ceceniei a ordonat reluarea anchetei. Motivul deciziei a fost că nu au fost luate măsuri de investigație neespecificate. 44. În februarie 2009, reclamantul a colectat declarații suplimentare de la verișoara sa, doi vecini și mama sa și le-a prezentat Curtea. Aceste declarații detaliate se referă la confuzie și evoluții ulterioare. În special, vărul reclamantului a declarat că atacul a fost efectuat din nord și cu utilizarea de sisteme de rachete de lansare multiplă. El a afirmat în continuare că pentru câțiva ani după evenimentele părți ale rachetelor “Gard” pot fi găsite în sat și a descris cel găsit în curtea lor. El a susținut că la 4 decembrie 1999 douăzeci și opt rachete (“Grad” este conceput pentru lansarea a patruzeci de proiectile) au lovit satul și au enumerat alte gospodării și locuri unde exploziile au avut loc. El a afirmat că la începutul decembrie 2008 un investigator a colectat o parte din proiectil din sat pentru o evaluare expertă. Mama reclamantului a afirmat că investigatorul a informat-o la telefon că raportul expert a identificat obiectul de metal colectat în toamna anului 2008 la Martan-Chu ca parte a rachetei “Gard”. Se pare că ancheta este încă în așteptare.

The applicant was born in 1979 and lives in Urus-Martan, Chechnya. 6. In 1999 the Russian Government launched a counter-terrorist operation in Chechnya. 7. In the autumn of 1999, because of the armed clashes, the applicant and his family moved temporarily to the house of their relative, Mr S. Kh., at 9 Trudovaya Street, Martan-Chu, in Urus-Martan district. The village administration recorded the applicant as an internally displaced person. 8. According to the applicant, on 4 December 1999 between 11 a.m. and 12 noon advancing Russian federal forces subjected the area around MartanChu to indiscriminate shelling. He submitted that the army had used “Grad” (“Град”) or “Uragan” (“Ураган”), multiple rocket launch systems, which were stationed about ten kilometres from the village. Several projectiles hit the village. One of them landed in the yard of Mr S. Kh. and hit a car which was parked there. The applicant was standing next to the car and received numerous splinter wounds, including to the head. According to the applicant’s submissions made to the Court, in June 2005 a part of the projectile which had wounded the applicant remained in Mr S. Kh.’s yard. 9. On 19 December 1999 the administration of Martan-Chu issued a paper which stated that the applicant and his cousin had been wounded as a result of the bombardment of the village on 4 December 1999 and that on the same date they had been taken to the hospital in Novyie Atagi, in Grozny district. 10. As a result of the wounding the applicant’s health deteriorated; he had become unable to work, which was recognised in 2001 by a forensic examination as second-degree disability. He receives a monthly disability pension. 11. According to the submitted documents, the applicant underwent several rounds of treatment in connection with his injuries. Between 4 and 21 December 1999 the applicant was in Novyie Atagi hospital. On 2 February 2000 a splinter was removed from his head. Between 2 and 29 August 2001 the applicant received post-operative treatment. 12. On 2 November 2004 the Urus-Martan district hospital summarised the state of the applicant’s health. According to the document, the applicant’s health had been monitored by the hospital since 2000; he required constant rehabilitation therapy. 13. Between 25 and 29 April 2008 the applicant was examined by the experts of the Chechnya Bureau of Forensic Expertise. According to their evaluation, the applicant had a penetrating wound to the right part of the frontal lobe with damage to the brain; such a wound could have been caused by a shell splinter and was qualified as serious damage to the applicant’s health. 14. On 11 March 2002 the applicant’s mother wrote to the Russian Ombudsman and asked for assistance in relation to the applicant’s situation. She indicated that her son had been injured on 4 December 1999 as a result of the shelling of Martan-Chu and that the family had been bearing the costs of complex medical interventions. 15. On 28 May 2003 the applicant’s mother informed the UrusMartan district prosecutor’s office (“the district prosecutor’s office”) about the applicant’s injury received during the bombardment on 4 December 1999. She alleged that the shelling of the village had been carried out by the servicemen of the “245th regiment”. 16. On 14 August 2003 the applicant’s mother complained about the applicant’s injuries to the Urus-Martan district police department (“the ROVD”) and requested the authorities to institute a criminal investigation into the events. 17. On 16 September 2003 the ROVD refused to institute criminal proceedings in connection with the applicant’s wounding on 4 December 1999. The decision stated that the authorities had conducted an inquiry, which had established the following: a number of armed clashes, including exchanges of gunfire, had taken place between Russian forces and illegal armed groups in the area of the applicant’s residence in 1999. As a result of the bombardment of Martan-Chu the applicant was injured, which had been confirmed by the witness statements of Ms R. N., Mr R. Kh. and Mr B. The projectile, which had hit the yard of Mr S. Kh. and wounded the applicant, had been launched by one of the parties to the conflict. However, it was impossible to establish which party had launched the projectile. Thus, taking into consideration that the applicant had been injured as a result of an accident, the request for the institution of criminal proceedings was to be rejected pursuant to Article 24 § 1 (2) of the Criminal Procedure Code owing to the lack of corpus delicti. 18. On 16 September 2003 the ROVD informed the applicant about their decision concerning the refusal to institute criminal proceedings. 19. On 15 April 2004 the applicant brought proceedings against the Ministry of Finance. The applicant stated that as a result of the wounding on 4 December 1999 he had become incapacitated and unfit for work. He demanded compensation for pecuniary damage in the amount of 184,256 Russian roubles (RUB) and non-pecuniary damage in the amount of RUB 1,500,000. 20. In response to the applicant’s specific request, on 19 November 2004 the Martan-Chu administration issued a note that they “had no information about unprovoked artillery and air strikes” on the village, except for the air strikes which had occurred on 5 December 1999 and hit the households of Mr L.I. and Mr S.E. 21. On 2 December 2004 Urus-Martan Town Court (“the town court”) rejected the applicant’s claim. It stated that although as a result of the shelling on 4 December 1999 the applicant had been wounded and became partially incapacitated, he had failed to provide sufficient evidence which would allow the court to establish a causal link between the actions of the artillery of the Russian armed forces and the damage alleged by the applicant. In its ruling the court referred to the decision of 16 September 2003 to refuse criminal proceedings. 22. On 8 December 2004 the Martan-Chu administration issued a note to confirm that both on 4 and 5 December 1999 the village had been subjected to indiscriminate bombardment from the direction of the advancing Russian forces. On 4 December 1999 one of the projectiles had hit Mr S. Kh.’s yard and had destroyed his property, as confirmed by an official evaluation of damages and by witness statements. The shelling was also confirmed by the villagers’ statements. At the relevant time the applicant had been registered as an internally displaced person, was living with his relatives in MartanChu and had become partially incapacitated as a result of the injury received on 4 December 1999. 23. The applicant appealed against the judgment of 2 December 2004 alleging that the town court had been partial and had failed to assess the evidence properly. 24. On 28 December 2004 the Chechnya Supreme Court upheld the judgment. It found that the applicant’s appeal concerned reassessment of the evidence examined by the first-instance court and confirmed that the applicant had failed to substantiate his allegations with appropriate evidence. The Supreme Court also pointed out that the applicant had failed to appeal against the authorities’ refusal to institute criminal proceedings on 16 September 2003, and emphasised that that decision was still valid and therefore had served legitimately as the basis for the court’s findings. 25. On 28 January 2005 the applicant asked the town court to set aside the ROVD decision not to institute criminal proceedings and to oblige the authorities to open a criminal investigation into his injuries. 26. On 18 February 2005 the town court allowed the applicant’s complaint and quashed the decision of 16 September 2003. The court stated that the police had failed to carry out basic investigative measures such as the examination of the crime scene, collection of evidence and forensic assessment of the applicant’s health. 27. On 29 May 2006 the applicant wrote to the ROVD and referred to the court decision of 18 February 2005. He asked about the latest developments in the case. 28. On 15 June 2006 the ROVD referred to their previous decision of 16 September 2003 not to institute criminal proceedings. 29. On 4 April 2008 the applicant again wrote to the ROVD and referred to the town court decision of 18 February 2005. 30. On 21 April 2008 the district prosecutor’s office remitted inquiry file no. 1159/809 opened in connection with the applicant’s complaint to the ROVD for additional examination and decision on the merits. Following this development, the ROVD carried out a number of investigative measures. 31. The Government, in response to the Court’s request, submitted thirty-five pages from the investigation file dated between April and July 2008. They argued that the remaining documents (no list or number of which has been provided) could not be disclosed, in the absence of guarantees by the Court to protect the data containing State secrets. Referring to Article 161 of the Criminal Procedural Code, the Government stated that the remaining documents could not be divulged without harming the interests of the investigation and the interests of the participants to the proceedings. The submitted documents and the parties’ submissions may be summarised as follows. 32. On 23 April 2008 the investigator examined Mr S.Kh.’s household and noted marks of shrapnel on some walls. Nothing of relevance to the investigation was collected. 33. According to the Government’s submissions, in April 2008 the local police in Martan-Chu had questioned two neighbours and the applicant’s cousin, who confirmed the circumstances in which the applicant was wounded on 4 December 1999. The police also questioned Mr M., who at the relevant time had headed the local administration in Martan-Chu. He corroborated the applicant’s submissions and testified that he had inspected Mr S.Kh.’s household shortly after the explosion and recorded the destruction. None of these statements were made available to the Court. 34. The police also obtained copies of the applicant’s medical file from the Achkhoy-Martan hospital. 35. According to the documents submitted, Mr S.Kh. died in May 2004. 36. The criminal investigation file was eventually opened by the ROVD on 2 May 2008 under Article 111 part 2 of the Criminal Code – causing of serious injuries by universally dangerous means. 37. The applicant was questioned on 23 April and 18 June 2008 (only the record of the latter has been submitted to the Court). He explained that on 4 December 1999 at about noon he and his cousin had been wounded as a result of a shell exploding in the courtyard of Mr S. Kh.’s house. 38. On 13 May 2008 the Chechnya Bureau of Forensic Expertise concluded that the applicant’s injuries could have been caused by a piece of shrapnel and that they constituted grievous bodily harm. 39. On 18 June 2008 the applicant was accorded the status of a crime victim in the proceedings. 40. On 18 June 2008 the applicant’s mother was questioned. She gave similar account about the applicant’s wounding and about the treatment he had to undergo. She indicated that she was not aware who exactly had shelled the village, but she had heard that these were troops headed by General Shamanov. 41. On 26 June 2008 the applicant sought an award of RUB 1,500,000 in compensation for damage to his health against the perpetrators of the crime. On the same day the investigator accorded the applicant the status of a civil claimant. 42. On 2 July 2008 the investigation was adjourned for failure to identify the culprits. The decision stated that in order to identify the persons who had committed the crime the investigator had sent a number of requests for information to the various bodies of the Ministry of Defence and the Ministry of the Interior. Nothing of relevance to the investigation was obtained. No copies of any such requests or answers have been submitted to the Court. 43. On 5 November 2008 the investigative department of the Ministry of the Interior of Chechnya ordered that the investigation be resumed. The reason for the decision was that unspecified investigative measures had not been taken. 44. In February 2009 the applicant collected additional statements from his cousin, two neighbours and his mother and submitted them to the Court. These detailed statements concern the shelling and subsequent developments. In particular, the applicant’s cousin stated that the attack had been carried out from the north and with the use of multiple-launch rocket systems. He further stated that for several years after the event parts of the “Grad” rockets could be found in the village and described the one found in their courtyard. He alleged that on 4 December 1999 twenty-eight rockets (“Grad” is designed to launch forty projectiles) had hit the village and listed other households and places where the explosions had taken place. He alleged that in early December 2008 an investigator had collected one part of the projectile from the village for an expert evaluation. The applicant’s mother alleged that the investigator had informed her on the telephone that the expert report had identified the metal object collected in autumn 2008 in Martan-Chu as the tail part of the “Grad” missile. It appears that the investigation is still pending.

§ Cauze similare