CtEDO 06.09.2011 Auto

NICULAE c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.09.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NICULAE c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA Cerere nr. 38471/08 Mirel NICULAE și Marina Veronica NICULAE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 septembrie 2011 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 25 iulie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Niculae, sunt cetățeni români, născuți în 1974 și, respectiv, 1976 și reședința în Olteniița. Guvernul român ( În 2005, societatea S.C. Transgaz, titulară a unei licențe de operator tehnic din cadrul Agenției Naționale pentru Resurse minerale și a unei concesiuni de transport al gazelor naturale, a instalat pe teren un sistem de conducte cu o lungime de 89,68 metri pentru transportul gazelor naturale. După lucrările de instalare a conductei, reclamanții au dat în judecată societatea S.C. Transgaze pentru a obliga la ridicarea conductei pe care au considerat că le-a plasat ilegal pe proprietatea lor. În plus, ei au cerut ca pârâta să fie obligată să reconstruiască pe cheltuiala sa o platformă din beton care le aparținea și care fusese deteriorată la instalarea conductei în cauză. La 27 octombrie 2005, reclamanții au renunțat la cererea lor de acordare a despăgubirilor. Prin hotărârea din 2 martie 2006, Tribunalul de Primă Instanță a acceptat parțial cererea acestora. pârâtă să reconstruiască pe cheltuiala sa platforma de beton pe care a deteriorat-o la instalarea conductei de gaz. Pe baza articolului 87 din Legea 351/2004 privind gazele naturale, el a respins cererea privind obligația de a pleda pentru eliminarea conductei plasate pe terenul lor. În această privință, el a considerat că societatea pârâtă avea un drept de utilizare și de servitute, cu titlu gratuit, pe terenurile persoanelor private care serveau o cauză de interes public și că, în această calitate, avea dreptul de a instala pe teren o conductă de gaze naturale. Pe de altă parte, s-a constatat că proiectul inițial, care a prevăzut amplasarea conductei în afara unui canal care trecea în spatele proprietății reclamanților, a trebuit să fie pus sub semnul întrebării din motive tehnice legate de structura terenului în cauză și că pârâta nu a avut altă opțiune pentru a transporta conducta decât să utilizeze o parte a terenului reclamantului. Mai 2006, reclamanții au solicitat societății S.C. Transgaz să le acorde 25 000 de lei (RON), în schimbul obligației impuse de instanța de primă instanță de a reconstrui platforma din beton deteriorată la instalarea conductei de gaz. La 21 august 2006, societatea S.C. Transgaz a vărsat în contul celor care au depus cererea. Printr-o decizie din 27 martie 2007 și printr-o hotărâre definitivă din 28 ianuarie 2008, tribunalul departamental din Calărași și Tribunalul de apel din București au confirmat, la apelul și, respectiv, recursul reclamanților, temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță. Instanțele au considerat că cererea reclamanților, repetată în recurs și în recurs, de a obține degajarea conductei instalate pe proprietatea lor nu putea fi primită ținând cont de caracterul de interes național al acestei activități de transport al gazelor naturale și de utilitatea publică a lucrărilor întreprinse de societatea S.C. Transgaz pentru instalarea conductei. Instanțele de apel și de recurs au subliniat faptul că conducta de gaz în cauză fusese construită în regim de urgență în temeiul Programului de dezvoltare a sistemului național de transport al gazelor prevăzut de legea nr. 33/2004. 322/2004, pentru a remedia lipsa de alimentare cu gaze a câtorva comune, care împiedică dezvoltarea economică și socială a acestora. Dreptul intern relevant Legea nr. 351/2004 privind gazele naturale prevede, la art. 21, că o activitate de transport al gazelor naturale constituie un serviciu public de interes național care face obiectul concesiilor în favoarea persoanelor lucrări de punere în aplicare, reabilitare, exploatare și întreținere a mijloacelor de distribuție a gazelor realizate de concesionarii serviciilor publice de distribuție a gazelor naturale sunt lucrări de interes public. 86-90 din lege recunosc în favoarea concesionarilor un drept de utilizare și de servitute aeriene, de suprafață sau subterane de trecere pe terenurile afectate de capacitățile de producție sau de transport de gaze, drept care este gratuit pe toată durata de viață a capacităților respective. La art. 91 se precizează că proprietarii terenurilor de către exercitarea drepturilor de utilizare și de servitute recunoscute concesionarilor vor fi despăgubiți pentru prejudiciile suferite. Legea precizează că, pentru a stabili valoarea despăgubirilor, trebuie să se țină seama de suprafața de teren afectată de lucrările realizate de concesionari, de tipul culturilor și plantațiilor și de amenajările afectate de lucrările realizate de concesionari, precum și de valoarea de circulație a bunurilor imobile afectate în exercitarea drepturilor lor de utilizare și de servitute. Valoarea despăgubirilor trebuie stabilită printr-un acord între concesionari și proprietarii terenului sau, în lipsa unui acord, printr-o hotărâre. Legea precizează că dreptul de utilizare și de servitute asupra proprietăților private trebuie exercitat de concesionari într-un mod rezonabil și de bună credință. GRIEF Invouchant la: art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamanții se plâng de locația pe teritoriul lor a unui gazoduct destinat transportului gazelor naturale de către o societate titulară a unei Concesie care nu le-a plătit nicio despăgubire. Susținând că terenul lor nu a fost niciodată expropriat pentru motive de interes public în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația națională, acestea atribuie o valoare de mai mare existență a unei căi de atac interne care le-ar permite să obțină daune-interese pentru a compensa restricția dreptului de a se bucura de proprietatea lor din cauza drepturilor de utilizare și de servitute recunoscute de lege în favoarea concesionarului în cauză. De altfel, acestea au declarat că nu le este permis să realizeze construcții pe teritoriul lor. ÎN JUST 10. Reclamanții susțin o încălcare disproporționată a dreptului lor de proprietate garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Solicitând legislația națională de a lăsa o rețea de distribuție energetică pe proprietatea lor fără a putea percepe chirie din partea societății care deține o autorizație de exploatare, Comisia a concluzionat recent că autoritățile naționale au stabilit echilibrul corect care trebuia să guverneze în materie de reglementare a utilizării bunurilor între interesul public și interesul privat ( Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a subliniat că legile naționale succesive în materie de energie adoptate de țara pârâtă conțin garanții procedurale care să garanteze că punerea în aplicare a sistemului și impactul acestuia asupra proprietarului nu sunt arbitrare sau imprevizibile (a se vedea Cernea și alții), Decizia menționată anterior, punctul 38 și, mutatis mutandis, Galtieri c. Italia, nr. 72864/01, (dec.), 24 ianuarie 2006, Imobiliar Saffi c. Italia, nr. 27743/93, § 54, CEDO 1999-V). Comisia a considerat, pe de o parte, că aceste legi se referă la exercitarea dreptului de utilizare și de servitute la respectarea principiilor de echitate și a dreptului minim la proprietate privată și că acestea au definit în mod clar drepturile și obligațiile titularilor de licențe de exploatare a instalațiilor energetice și, respectiv, ale proprietarilor de terenuri pe care se află aceste instalații ( Cernea altele , decizie menționată anterior § 38). 12. Curtea a remarcat, pe de altă parte, că, în pofida soluției gratuitate pentru care legiuitorul optase să reglementeze exercitarea drepturilor (c) utilizarea și servitutele pe terenuri care aparțin persoanelor fizice; el a fost legal cu acestea din urmă, nu numai în teorie, ci și în practică, de a obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de titularii de licențe de exploatare (Cernea și alții); În această privință, Curtea a arătat că, în ceea ce privește repararea, criteriile pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. , decizia menționată anterior, punctul 41). 13. În sensul prezentei cauze, nimic nu permite Curții să ajungă la o concluzie diferită. Spre deosebire de afirmațiile reclamanților (punctul 9 de mai sus), Legea nr. 351/2004 permite în speță persoanelor interesate, prin încheierea unui acord cu titularul concesiunii de transport al gazelor naturale sau, dacă este necesar, prin obținerea unei o decizie de justiție, de a percepe despăgubiri pentru efectele prejudiciabile ale lucrărilor efectuate în exercitarea dreptului său de utilizare și de servitute (punctul 8 de mai sus). Nu există nicio îndoială cu privire la eficacitatea de fapt sau în dreptul căilor de care dispun persoanele în cauză în dreptul intern pentru a obține repararea eventualei prejudicii a acestora. Curtea arată că elementele dosarului nu arată că, în speță, părțile interesate au inițiat o procedură care urmărește să oblige societatea S.C. Transgas să încheie un acord cu acestea. În plus, părțile interesate au luat în serios Chiar și în fața instanței de primă instanță, la cererea acestora de a li se cere să le acorde despăgubiri. Trebuie să se constate, în cele din urmă, că instanțele naționale au acceptat cererea prin care au vizat reconstrucția, pe cheltuiala societății pârâtă, cu o platformă din beton pe care a deteriorat-o la instalarea conductei și că, la mai puțin de patru luni de la primirea cererii reclamanților de plată prin echivalență, societatea reclamantă a executat integral această obligație. 14. În măsura în care cauza reclamanților ar putea fi considerată ca o reproșare a autorităților de a nu fi efectuat exproprierea terenului lor, Curtea consideră că, chiar dacă exproprierea terenurilor în cauză le-ar fi conferit reclamanților dreptul la compensație, nu există nicio dovadă că aceasta ar fi servit mai bine scopurilor de interes general vizate de politica în cauză (a se vedea, În acest sens, Curtea amintește că, într-un domeniu la fel de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energiei, la o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor sale de interes general. În acest caz, Curtea nu poate înlocui propria apreciere cu cea a autorităților naționale în ceea ce privește mijloacele cele mai adecvate pentru atingerea, la nivel intern, a rezultatelor vizate de o politică publică (a se vedea mutatis mutandis Cerna și alții, decizia menționată anterior, punctul 42). În cele din urmă, în măsura în care reclamanții susțin că nu le mai este permis să realizeze construcții pe teritoriul lor, Curtea constată că legea nu prevede o interdicție absolută de a detașa construcții în afara perimetrului de protecție și de securitate al instalațiilor care servesc unui scop de interes general (a se vedea mutatis mutandis Cerna și alte decizii, § 44). În orice caz, din elementele dosarului nu reiese că terenul reclamantului a fost clasificat ca neconstructibil Din cauza instalației din subsolul conductei și a cererii părților interesate de autorizație de construcție sau reclasificare în teren de construcție care le-ar fi fost refuzat. Toate elementele disponibile sugerează că terenul în cauză este un teren agricol și că reclamanții pot fi exploatați ca atare. 16. Având în vedere circumstanțele specifice ale acestei cauze și după ce a efectuat o evaluare globală a faptelor, Curtea consideră că autoritățile naționale au pus în discuție echilibrul corect care trebuie să guverneze în materie de reglementare a utilizării bunurilor între interesul public și interesul privat 17. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan grefier adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-09-13
0,94
DANGULEA c. ROUMANIE ET AUTRES REQUETES
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ Requête n o 24318/04 Daniela DANGULEA contre la Roumanie et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 6 septembre 2011 e
CtEDO 2008-12-02
0,94
AFFAIRE PETRE IONESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PETRE IONESCU c. ROUMANIE ( Requête n o 12534/02) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2008 DÉFINITIF 06/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Petre Ionescu c. Roumanie, La Cour européenne des dr
CtEDO 2011-02-22
0,93
NICOLAE c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 14237/05 présentée par Felicia NICOLAE contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 22 février 2011 en un comité composé de : Ján Šikuta, président, Inet
CtEDO 2012-07-03
0,93
ARNAUTU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22785/09 Marius Adrian ARNĂUTU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 3 juillet 2012 en un comité composé de : Alvina Gyulumyan, présidente, Ineta
CtEDO 2011-05-31
0,93
CORODEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 24391/04 présentée par Tudora CORODEANU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 31 mai 2011 en un comité composé de : Ján Šikuta, président, Ineta Z
Sursă