SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 14237/05 prezentată de Felicia NICOLAE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 februarie 2011 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemela, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 24 martie 2005, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 decembrie 2010 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT Cererea a fost formulată de dl Felicia Nicolae, un cetățean român, născut în 1948 și rezident la Cluj Napoca. a fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plângea de durata procedurii în comun succesoral. Această procedură a început la 13 martie 1998 și s-a încheiat la 26 octombrie 2004 prin încetarea definitivă a procedurii în litigiul din Oradea și are o durată de șase ani și șapte luni la trei grade de jurisdicție. Citând același articol, ea se plângea de lantură și de presupusa crimă a procedurii, precum și de presupusa imparțialitate a instanței de apel din Oradea. ÎN Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Prin scrisoarea din 16 decembrie 2010, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară - prin prezenta declarație unilaterală - că recunoaște durata excesivă a procedurii interne inițiate de reclamantă. Guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului pentru satisfacția echitabilă suma globală de 1 000 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă din rolul său în temeiul articolului Õ 1 litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 30 decembrie 2010, reclamanta a exprimat la aviz că suma indicată în declarația guvernului era de o sumă prea mică. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007 și Abramiuc c. România, n 37411/02, § 130, 24 februarie 2009). 10. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 12. În sfârșit, Curtea amintește că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Stoica c. România (dec.), nr. 11710/03, 10 noiembrie 2009). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține hotărăște să șteargă cererea de participare în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Ján Šikuta Prezidențială adjunctă
Requête n
o
14237/05
présentée par Felicia NICOLAE
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 22 février 2011 en un comité composé de
:
Ján Šikuta,
président,
Ineta Ziemele,
Kristina Pardalos,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 mars 2005,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16
décembre
2010 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requête a été introduite par M
me
Felicia Nicolae, une ressortissante roumaine, née en 1948 et résidant à Cluj Napoca. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M.
Răzvan
‑
Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la longueur de la procédure en partage successoral. Cette procédure a débuté le 13 mars 1998 et a pris fin le 26 octobre 2004 par l’arrêt définitif de la cour d’appel d’Oradea et a durée six ans et sept mois pour trois degrés de juridiction.
3.
Citant le même article, elle se plaignait de l’issue et de la prétendue iniquité de la procédure, ainsi que de la prétendue impartialité de la cour d’appel d’Oradea.
4.
La partie requérante alléguait que la durée en partage successoral avait méconnu le principe du «
délai raisonnable
». Elle invoquait l’article
6
§
1 de la Convention, dont les passages pertinents sont ainsi libellés
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
5.
Par une lettre du 16 décembre 2010 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare- au moyen de la présente déclaration unilatérale- qu’il reconnait la durée excessive de la procédure interne engagée par la partie requérante.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de la satisfaction équitable la somme globale de 1
000 euros, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
6.
Par une lettre du 30 décembre 2010, la partie requérante a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration du Gouvernement était d’un montant trop faible.
7.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas
a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
8.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95,
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26 juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre
2007).
9.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, y compris celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII;
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V;
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005
; et
Wende et Kukówka c. Pologne
, n
o
56026/00, 10 mai 2007 et
Abramiuc c. Roumanie
, n
o
37411/02, § 130, 24 février 2009).
10.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
11.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
12.
Enfin, la Cour rappelle que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Stoica c.
Roumanie
(déc.), nº 11710/03, 10 novembre 2009).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Greffière adjointe
Président