AFFAIRE MOSCU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.06.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MOSCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

Această hotărâre este definitivă. În cauza Moscu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemela, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, adjunctă din secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 31 mai 2011, în pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată de procedură La data inițială a cauzei se află o cerere (n 24921/07) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dna Natalia Moscu, reclamanta, a sesizat Curtea la 8 iunie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 2 decembrie 2008, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. La 10 iulie 1990, reclamanta a introdus o acțiune în divorț și în împărțirea bunurilor comune. Prin hotărârea definitivă din 15 iunie 1994, tribunalul de primă instanță din București a pronunțat divorțul, a dispus disjuncția instanței și a stabilit sonda pentru examinarea acțiunii în comun la 7 octombrie 1994. Prin hotărârea din 30 martie 1998, Tribunalul de Primă Instanță din București a declinat competența în favoarea tribunalului departamental din București. Prin o hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 21 mai 1999, tribunalul departamental a luat notă de dezistarea de acțiune a reclamantei. Prin hotărârea din 9 septembrie 1999, Curtea Supremă de Justiție din București a anulat recursul formulat de fostul soț al reclamantei împotriva hotărârii înainte de a pronunța dreptul din 21 mai 1999. Prin hotărârea din 11 februarie 2000, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat hotărârea și a rejudecat cauza pentru o nouă hotărâre în apel. Prin hotărârea din 11 mai 2000, Curtea de apel din București menține judecata înainte de a pronunța dreptul din 21 mai 1999 cu privire la desistența de acțiune a reclamantei și a rejudecat cauza pentru examinarea cererii reconvenționale. La 15 martie 2001, instanța a transmis cazul în instanță în instanță, astfel încât aceasta din urmă să soluționeze conflictul dintre tribunalul departamental și cel de primă instanță în ceea ce privește competența. La 22 mai 2001, instanța de apel a hotărât că instanța de primă instanță era competentă să soluționeze cazul. Prin hotărârea din 24 septembrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță din București a acceptat parțial cererea reconvențională și a împărțit bunurile comune și a constatat, de asemenea, că reclamanta, deși menționată legal, nu era prezentată la tribunalul din 10 septembrie. 2001, în care a avut loc dezbaterea privind fondul cauzei și în care nu a formulat nicio cerere de probatoriu, în pofida amânării pronunțării. Recurenta a făcut apel împotriva acestei hotărâri, considerând că nu a fost citată în mod legal și că bunurile în comun nu au fost expertizate recent. Ea a contestat, de asemenea, partajarea fostului domiciliu comun. Prin hotărârea din 27 iunie 2002, tribunalul departamental a acceptat recursul și a rejucat cauza pentru o nouă hotărâre, pe motiv că reclamanta nu a fost citată în mod corespunzător. Prin hotărârea din 16 septembrie 2002, Curtea de apel a dat dreptul la recursul la Soț și a ordonat instanței departamentale să examineze recursul. Prin hotărârea din 9 decembrie 2002, tribunalul departamental a anulat din nou hotărârea din 22 mai 2001, pe motiv că reclamanta fusese citată în mod ilegal. Cu toate acestea, a reținut cauza pentru o nouă hotărâre pe fond. recursul la ex-pensoți împotriva acestei hotărâri a fost respins de instanța de apel la 14 aprilie 2003. În fața tribunalului departamental, reclamanta a informat administrația cu privire la următoarele dovezi: plata documentelor, interogarea fostului său soț, audierea a doi martori și competența bunurilor care trebuie împărțite. Tribunalul a acceptat cererea privind competența și a respins surplusul pe motiv că dovezile deja administrate erau suficiente. În cele din urmă, având în vedere refuzul părților de a plăti cheltuielile de judecată, instanța a decăzut acest motiv de probă. Prin hotărârea din 15 decembrie 2003, Tribunalul departamental a acceptat cererea reconvențională. La recursul recurentei, printr-o hotărâre definitivă din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel de la București a acceptat parțial cererea fostului soț și a împărțit bunurile comune, pe baza documentelor depuse la dosar și a două rapoarte de competență. Relativ la domiciliul fostului soț, curtea a constatat că a fost achiziționat în timpul căsătoriei și a constituit un bun comun. La o dată nespecificată, recurenta a formulat o cerere de revizuire a hotărârii definitive din 14 decembrie 2006, procedură extraordinară, considerând că instanța de apel a comis erori în aprecierea probelor dosarului. Prin hotărârea din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel de la București, în aceeași formare de judecată ca și cea care a examinat recursul, a respins cererea de revizuire, pe motiv că aceasta nu întrunea condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru redeschiderea procedurii. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. 13 Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 octombrie 1994 și s-a încheiat la 14 decembrie 2006. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII și Abramiuc c. România, n 37411/02, § 130, 24 februarie 2009). În speță, Curtea constată că instanțele interne și-au declinat de mai multe ori competența și că au revocat cauza de două ori pentru o nouă hotărâre. În plus, Curtea constată că reclamanta a contribuit, de asemenea, la întârzierea procedurii prin refuzul acesteia de a plăti cheltuielile de competenă în timpul judecăii cauzei în apel. 18. Cu toate acestea, având în vedere durata totală a procedurii și după ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön Õ a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 19. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de lan, de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ea se plânge că prin hotărârea din 6 octombrie 2003, Tribunalul departamental din București a respins o parte din ofertele sale de probe. În cele din urmă, ea se plânge de caracterul imparțial al instanței judecătorești de la București, care a examinat recursul și cererea în revizuire în aceeași formare a judecății. 20. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin aceste articole ale Convenției. §§ 3 și 4 din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 21. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă că Ö imprejmuie pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 214,7 EUR (EUR) pentru prejudiciul material care reprezintă valoarea bunului imobil care a făcut obiectul acțiunii în fața instanțelor interne și 5 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 23. Guvernul contestă aceste revendicări. 24. Curtea constată că singura bază pentru acordarea unei sume cu titlu de prejudiciu este constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, aceasta respinge cererea recurentei pentru prejudiciul material. În schimb, aceasta consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral cert din cauza duratei excesive a procedurii. 000 EUR în acest titlu Taxa și cheltuielile de judecată 25. Recurenta solicită, de asemenea, 1 423 de noi lei românești (RON), adică aproximativ 339 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 3 162 RON, adică aproximativ 658 EUR pentru cele angajate în fața Curții (158 EUR reprezentând cheltuieli de traducere și 500 EUR EUR care reprezintă onorariile de avocat. Aceasta plătește la dosar documente pentru toate cheltuielile și cheltuielile de judecată. 26. Guvernul contestă aceste pretenții, din cauza lipsei de informații care să permită stabilirea unei legături de cauzalitate între înscrisurile depuse la dosar și prezenta cauză. În plus, acesta indică faptul că documentele justificative nu sunt însoțite de un contract de asistență juridică și de un număr de ore de lucru ale avocatului. 27. Curtea constată că, deși reclamanta nu a vărsat la dosar contractele de asistenă juridică și plata în avans a orelor de lucru ale avocatului, tîlpii pe care le-a depus la dosar demonstrează că aceste cheltuieli și cheltuieli de judecată erau reale și justificate. 28. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR în toate cheltuielile.interese moratoriu 29. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării și că trebuie adăugat la acestea orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 28 iunie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier Adjunct Președinte