AFFAIRE LOMBARDI VALLAURI CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)120 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lombardi Vallauri împotriva Italiei (Recherche n 39128/05, Hotărârea din 20 octombrie 2009, definitivă la 20 ianuarie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la lipsa motivării deciziei Consiliului de a se pronunța asupra unei universități catolice din Milano care refuză să angajeze reclamantul, un profesor care nu a obținut aprobarea autorităților ecleziastice, precum și faptul că instanțele administrative din instanța lor nu au soluționat această lipsă de motivare (violări ale articolului 10 și ale articolului 6§1) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, dacă este necesar, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, a unei hotărâri judecătorești, fiind asigurată că statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în Ân . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)120 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Lombardi Vallauri împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei În acest sens, Comisia consideră că, în cazul de față, nu există niciun motiv întemeiat pentru a considera că o astfel de măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. Aceasta se referă, de asemenea, la încălcarea dreptului de acces la un tribunal din cauza faptului că instanțele administrative sesizate cu cauza au refuzat să se pronunțe cu privire la această lipsă de motivare în deciziile lor din 2001 și 2005 (încălcarea art. 6§1). Decizia Consiliului de Facultate s-a bazat pe faptul că Sfântul Scaun a refuzat reclamantului aprobarea necesară pentru a preda în cadrul Universității Catolice în cauză pe motiv că unele dintre pozițiile sale erau în mod clar legate de doctrina catolică. În primul rând, Curtea Europeană a subliniat că Consiliul de Mobilitate nu a explicat reclamantului în ce măsură opiniile sale care se refereau la doctrina catolică se reflectau în activitatea sa de predare și cum, din acest motiv, acestea erau susceptibile de a fi în interesul universității de a furniza o educație bazată pe doctrina catolică. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al hotărârii incriminate, Curtea a remarcat că judecătorii naționali au refuzat să se pronunțe cu privire la faptul că Consiliul de Mobilitate nu a comunicat reclamantului opiniile care îi erau reproșate de Sfântul Scaun. În plus, Comisia a remarcat că, departe de a implica faptul că autoritățile judiciare se află ele însele într-o hotărâre cu privire la compatibilitatea dintre pozițiile reclamantului și doctrina catolică, comunicarea acestor elemente ar fi permis acestuia să cunoască și, prin urmare, să conteste legătura presupusă dintre opiniile sale și activitatea sa profesională. În concluzie, Curtea a considerat că interesul mai ales al Universităii de a furniza o educaie inspirată de doctrina catolică nu putea ajunge până la a pune în discuie substana garaniilor procedurale de care se bucură reclamantul în sensul articolului 10 din Convenie (§ 47, 52 și 55 din hotărâre). În acest caz, Curtea a ajuns la concluzia unei încălcări a dreptului reclamantului la acces efectiv la un tribunal. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete & de cheltuieli Total 000 EUR plătit la 22/04/2010 (b) Măsuri individuale Potrivit autorităților italiene, nu este posibilă restitutio in maim, deoarece postul a fost atribuit unui alt profesor. : Singura formă de despăgubire este satisfacția echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral acordat de Curtea Europeană. În plus, reclamantul nu este prezentat în fața Comitetului miniștrilor și orice sugestie de redeschidere a procedurii în cauză pare să fie contrară principiului securității juridice la care cealaltă parte are dreptul. Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură cu caracter individual. II. Măsuri generale Autoritățile italiene subliniază că încălcările constatate de Curtea Europeană rezultă dintr-o aplicare defectuoasă a obligației generale prevăzute de dreptul administrativ italian potrivit căreia orice decizie administrativă trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Prin urmare, autoritățile consideră că nu este necesară nicio modificare legislativă și că o abordare juridică ar fi cea mai adecvată măsură generală pentru evitarea unor noi încălcări similare. În acest scop, publicarea și difuzarea corespunzătoare sunt considerate necesare și suficiente de către autorități. La rejudecare a fost publicat pe site-ul internet al Curții de Casație, în baza de date privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Acest site este utilizat pe scară largă de toți practicienii din domeniul dreptului din Italia: funcționari, avocați, procurori și judecători. Tribunalul a fost, de asemenea, difuzat pe scară largă, însoțit de o notă explicativă la Universitatea în cauză, instituții publice și private și autorități judiciare competente pentru acest tip de afaceri. III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că nu este posibilă nicio măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile acordate reclamantului de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)120

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Lombardi Vallauri contre Italie

(Requête n

o

39128/05, arrêt du 20 octobre 2009, définitif le 20 janvier 2010)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité

une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut de motivation de la décision du Conseil de Faculté d’une université catholique de Milan refusant d’embaucher le requérant, un professeur n’ayant pas obtenu l’agrément des autorités ecclésiales, ainsi que le fait que les tribunaux administratives dans leur jugement n’avaient pas remédié à ce défaut de motivation (violations de l’article 10 et de l’article 6§1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérant, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)120

Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Lombardi Vallauri contre Italie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne l’atteinte à la liberté d’expression du requérant en raison du défaut de motivation de la décision du Conseil de faculté d’une université catholique de Milan de ne pas examiner sa candidature d’enseignant en 1998 (violation de l’article 10). Elle concerne également la violation du droit d’accès à un tribunal du fait que les tribunaux administratives saisies de l’affaire ont refusé de statuer sur ce défaut de motivation dans leurs décisions de 2001 et 2005 (violation de l’article 6§1).

La décision du Conseil de faculté était basée sur le fait que le Saint-Siège avait refusé au requérant l’agrément nécessaire pour enseigner dans l’université catholique en question au motif que certaines de ses positions « s’opposaient nettement à la doctrine catholique ».

La Cour européenne a relevé tout d’abord que le Conseil de faculté n’avait pas expliqué au requérant dans quelle mesure ses opinions qui prétendument allaient à l’encontre de la doctrine catholique, se reflétaient dans son activité d’enseignement et comment, de ce fait, elles étaient susceptibles d’affecter l’intérêt de l’Université de dispenser un enseignement basé sur la doctrine catholique. S’agissant du contrôle juridictionnel de la décision incriminée, la Cour a noté que les juges nationaux avaient refusé de statuer sur le fait que le Conseil de faculté n’avait pas communiqué au requérant les opinions qui lui étaient reprochées par le Saint-Siège. Elle a noté, en outre, que loin d’impliquer que les autorités judiciaires se livrent elles-mêmes à un jugement sur la compatibilité entre les positions du requérant et la doctrine catholique, la communication de ces éléments aurait permis à celui-ci de connaître, et dès lors de contester, le lien supposé entre ses opinions et son activité d’enseignant. En conclusion, la Cour a estimé que l’intérêt de l’Université de dispenser un enseignement inspiré de la doctrine catholique ne pouvait aller jusqu’à mettre en cause la substance même des garanties procédurales dont le requérant jouit au sens de l’article 10 de la Convention (§§ 47, 52 et 55 de l’arrêt). L’absence de contrôle juridictionnel adéquat en l’espèce a amené la Cour à conclure également à une violation du droit du requérant à l’accès effectif à un tribunal.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

10

000 EUR

-

10

000 EUR

Payé le 22/04/2010

b) Mesures individuelles

D’après les autorités italiennes, la

restitutio in integrum

n’est pas possible, car le poste a été assigné à un autre professeur

: la seule forme de réparation est la satisfaction équitable au titre du préjudice moral qui a été accordée par la Cour européenne. De surcroît, le requérant ne s’est pas manifesté devant le Comité des Ministres et toute suggestion visant à rouvrir la procédure en question, semblerait aller à l’encontre du principe de sécurité juridique auquel l’autre partie à la procédure a droit.

Par conséquent, aucune autre mesure de caractère individuel ne semble nécessaire.

II.

Mesures générales

Les autorités italiennes font observer que les violations constatées par la Cour européenne résultent d’une mauvaise application de l’obligation générale prévue par le droit administratif italien selon laquelle toute décision administrative doit être dûment motivée. Les autorités considèrent donc qu’aucune modification législative n’est nécessaire et qu’une approche jurisprudentielle serait la mesure générale la plus appropriée pour éviter de nouvelles violations semblables. A cette fin, la publication et une diffusion appropriée sont considérées nécessaires et suffisantes par les autorités.

L’arrêt a été publié sur le site internet de la Cour de cassation, dans la base de données sur la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. Ce site est largement utilisé par tous les praticiens du droit en Italie : fonctionnaires, avocats, procureurs et juges. L’arrêt a aussi été largement diffusé, accompagné d’une note explicative, auprès de l’université en question, des institutions publiques et privées et des autorités judiciaires compétentes pour ce type d’affaires.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est possible dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable octroyée au requérant par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.