Stafford și alte 3 cauze împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2011)179 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și a celorlalte trei cazuri împotriva Regatului Unit (Stafford, cererea nr. 46295/99, hotărârea din 28 mai 2002 – Marea Camera; Von Bülow, cererea nr. 75362/01, hotărârea din 7 octombrie 2003, finală la 7 ianuarie 2004; Wynne (nr. 2), cererea nr. 67385/01, hotărârea din 16 octombrie 2003, finală la 16 ianuarie 2004; și Hill, cererea nr. 19365/02, hotărârea din 27 aprilie 2004, finală la 27 iulie 2004) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la detenția continuă a reclamanților după expirarea tarifelor lor fără a revizui cazurile lor de către un organism împuternicit să ordone eliberarea lor sau să prezinte garanțiile judiciare necesare (violațiile articolului 5 alineatul (4)); în cazul Stafford, lipsa de bază juridică pentru detenție (violația articolului 5 alineatul (1)); și în Wynne (nr. 2) și cazurile Hill,

lipsa compensației pentru această detenție (violații la art. 5 alin. (5) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligația în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta hotărârile; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011) 179 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Stafford și alte trei cazuri împotriva Regatului Unit Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la continuarea detenției reclamanților, care au fost condamnați la închisoarea pe viață obligatorie.

„Tarifele” reclamanților (perioada minimă necesară pentru a fi servită de către un prizonier pentru a satisface cerințele de răzbunare și disuasiune, după care deținerea continuă poate fi bazată numai pe nevoia de protecție a publicului) expirată respectiv în 1979, 1998, 1991 și 1993. Reclamanții au continuat să fie reținuți după expirarea tarifelor lor, fără a fi posibilă revizuirea cazurilor lor de către un organism cu competența de a ordona eliberarea lor sau cu garanțiile judiciare necesare (violațiile articolului 5 alineatul (1) 4). Cazul Stafford se referă, de asemenea, la ilegalitatea detenției reclamantului, având în vedere că, după ce a fost eliberată licența, după ce a servit tariful impus în 1967, în temeiul unei condamnare pe viață obligatorie pentru crimă, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a decis în 1997 să își continue detenția pentru motive nerespectate de condamnarea sa inițială (violația articolului 5 alineatul (1). Cazurile Wynne (nr. 2) și Hill se referă, de asemenea, la lipsa unui drept executiv de compensare pentru încălcarea dreptului reclamantului la libertate (violații la art. 5 alin. (5). Payments of just satisfaction and individual mesures Detalii ale dreptului de satisfacție Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Stafford,

nr. 46295/99 500 EUR (Sumă globală) 865,10 GBP 851,19 GBP plătită la 20/09/2002 Von Bülow, nr. 75362/01 500 EUR 000 EUR 771,71 GBP plătită la 20/01/2004 Wynne (nr. 2), nr. 67385/01 Nu este satisfacție echitabilă acordată Hill, nr. 19355/02 200 EUR 827 EUR 212,18 GBP plătită la 11/01/2005 cu dobânzi b) Măsuri individuale 1) Cazul de personal: dl Stafford a fost eliberat de secretarul de stat la 22 decembrie 1998 (nr. 27 din hotărâre). În ceea ce privește restul reclamanților, măsurile individuale sunt legate de măsurile generale, în special de rolul consiliului de consiliu de consiliu în revizuirea deținerii lor (a se vedea mai jos). 2) Cazul Von Bülow: dl von Bülow a avut o audiere în fața consiliului de consiliu de consiliu la 2 februarie 2005. Consiliul de consiliu de consiliu nu și-a îndreptat eliberarea.

3) Wynne (nr. 2): Dl Wynne a avut o audiere la 12 ianuarie 2005 la Consiliul de pronunțare a Parolei. Consiliul consideră că reclamantul nu a îndeplinit criteriile de transfer pentru deschiderea închisoarei și a recomandat să rămână în condiții închise. 4) Cazul Hill : Cazul dlui Hill a fost reexaminat de Consiliul de pronunțare la 12 aprilie 2006. Consiliul de pronunțare nu a eliberat direct, ci a recomandat recategorizarea, care a fost respins de către un ministru al Oficiului Intern. Ar trebui remarcat că deciziile referitoare la condițiile de închisoare a deținuților (fără decizia privind eliberarea) fac parte din mandatul secretarului de stat. Atâta timp cât acestea rămân în închisoare, reclamanții vor continua să-și revizuiască în mod regulat de către Consiliu.

Prin urmare, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articoluluiui 5§1 în cazul Stafford: Infracțiunea a fost cauzată de detenția continuată a reclamantului după expirarea tarifului său din motive nerelaționate cu condamnarea inițială. Situația a apărut din cauza hotărârii secretarului de stat de a se depărta de recomandarea Consiliului de pronunțare a liberării reclamantului. În măsura în care secretarul de stat nu mai este liber să se îndepărteze de recomandările Consiliului privind eliberarea deținuților condamnați la viață obligatoriu cu privire la care s-a pronunțat o ordine minimă pe termen, încălcări similare nu ar trebui să apară în viitor.

Consiliul de pronunțare, în calitate de autoritate publică în sensul Legii privind drepturile omului 1998, ar acționa ilegal dacă a acționat acum în mod incompatibil cu un drept protejat de Convenție în evaluarea eliberării unui deținut în circumstanțe similare cu cele generate în cazul Stafford. 2) Violații la art. 5§4 Ca urmare a amendamentelor legislative introduse prin partea 12, capitolul 7 din Legea privind justiția penală din 2003 și a listelor 21 și 22 din această Lege, care a intrat în vigoare la 18 decembrie 2003, Consiliul de pronunțare a procedurii este acum competent să se pronunțe cu privire la eliberarea tuturor deținuților condamnați la viață obligatoriu; secretarul de stat nu mai este liber să se depărteze de deciziile sale.

Regulile consiliului de consiliu sunt disponibile la www.paroleboard.gov.uk 3) Încălcarea articoluluiui 5§5 în cazurile Wynne (nr. 2) și Hill : în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA), este ilegal ca o autoritate publică să acționeze într-un mod incompatibil cu un drept protejat de Convenție. În conformitate cu secțiunea 8 din HRA, în cazul în care o instanță constată că a avut loc un astfel de act ilegal, aceasta poate acorda daune (a se vedea Bubbins împotriva Regatului Unit 50196/99, Rezoluția CM/ResDH(2007)101) Toate cele patru hotărâri au fost publicate în Drepturile Omului European raportează cu următoarele referințe: - Stafford la (2002) 35 EHRR 32 Wynne (nr. 2) la (2004) 38 EHRR 42 Von Bülow la (2004) 39 EHRR 16, [2003] ECHR 478 Hill la [2004] ECHR 179 III.

Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat consecințele pentru reclamanții încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 la a 1120-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)179 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Stafford and three other cases against the United Kingdom (Stafford, Application No. 46295/99, judgment of 28 May 2002 – Grand Chamber; Von Bülow, Application No.75362/01, judgment of 7 October 2003, final on 7 January 2004; Wynne (No. 2), Application No. 67385/01, judgment of 16 October 2003, final on 16 January 2004; and Hill, Application No. 19365/02, judgment of 27 April 2004, final on 27 July 2004) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the continued detention of the applicants after the expiry of their tariffs without review of their cases by a body empowered to order their release or presenting the necessary judicial safeguards (violations of Article 5, paragraph 4); in the Stafford case, the lack of legal basis for detention (violation of Article 5, paragraph 1); and in the Wynne (No. 2) and Hill cases,

the lack of compensation for such detention (violations of Article 5, paragraph 5) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)179 Information on the measures taken to comply with the judgments in the case of Stafford and three other cases against the United Kingdom Introductory case summary These cases concern the continued detention of the applicants, who had been sentenced to mandatory life imprisonment.

The applicants’ “tariffs” (the minimum period required to be served by a prisoner to satisfy the requirements of retribution and deterrence, after which continued detention may be based only on the need for protection of the public) expired respectively in 1979, 1998, 1991 and 1993. The applicants continued to be detained after the expiry of their tariffs without the possibility of their cases’ being reviewed by a body with the power to order their release or with the necessary judicial safeguards (violations of Article 5, paragraph 4). The Stafford case also concerns the unlawfulness of the applicant’s detention, given that following his release on licence after serving the tariff imposed on him in 1967 under a mandatory life sentence for murder, the Secretary of State for the Home Department decided in 1997 to continue his detention on grounds unrelated to his original conviction (violation of Article 5, paragraph 1). The Wynne (No. 2) and Hill cases also concern the lack of an enforceable right to compensation for the breach of the applicants’ right to liberty (violations of Article 5, paragraph 5). I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Stafford,

No. 46295/99 16 500 EUR (Global sum) 17 865.10 GBP 28 851.19 GBP Paid on 20/09/2002 Von Bülow, No. 75362/01 -- 1 500 EUR 1 000 EUR 1 771.71 GBP Paid on 20/01/2004 Wynne (No. 2), No. 67385/01 -- -- -- -- No just satisfaction awarded Hill, No. 19365/02 -- 2 200 EUR 3 827 EUR 4 212.18 GBP Paid on 11/01/2005 with interest b) Individual measures 1) Stafford case: Mr Stafford was released by the Secretary of State on 22 December 1998 (§27 of the judgment). For the remainder of the applicants, the individual measures are related to the general measures, in particular the role of the Parole Board in reviewing their detention (see below). 2) Von Bülow case: Mr von Bülow had a hearing before the Parole Board on 2 February 2005. The Parole Board did not direct his release.

3) Wynne (No. 2) case: Mr Wynne had a hearing before the Parole Board on 12 January 2005. The Board considered that the applicant did not meet the criteria for transfer to open prison and recommended that he remain in closed conditions. 4) Hill case : Mr Hill’s case was reviewed by the Parole Board on 12 April 2006. The Parole Board did not direct release but recommended re-categorisation, which was rejected by a Home Office Minister. It should be noted that decisions relating to prisoners’ conditions of imprisonment (unlike decisions relating to release) fall within the remit of the Secretary of State. For as long as they remain in prison, the applicants will continue to have their detention regularly reviewed by the Parole Board.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures 1) Violation of Article 5§1 in the Stafford case: The violation was due to the applicant’s continued detention after the expiry of his tariff for reasons unrelated to his original conviction. The situation arose because of the Secretary of State’s decision to depart from the Parole Board’s recommendation that the applicant should be released. Insofar as the Secretary of State is no longer free to depart from the recommendations of the Parole Board regarding the release of mandatory life sentence prisoners with respect to whom a minimum term order has been made, similar violations should not occur in future.

The Parole Board, as a public authority within the meaning of the Human Rights Act 1998, would be acting unlawfully if it now acted in a way incompatible with a right protected by the Convention in assessing the release of a prisoner in circumstances similar to those arising in the Stafford case. 2) Violations of Article 5§4 As a result of the legislative amendments introduced through Part 12, chapter 7 of the Criminal Justice Act 2003 and Schedules 21 and 22 to that Act, which came into force on 18 December 2003, the Parole Board is now competent to rule on the release of all mandatory life sentence prisoners; the Secretary of State is no longer free to depart from its decisions.

The Parole Board Rules are available at www.paroleboard.gov.uk 3) Violation of Article 5§5 in the Wynne (No. 2) and Hill cases : under Section 6(1) of the Human Rights Act 1998 (HRA), it is unlawful for a public authority to act in a way incompatible with a right protected by the Convention. Under Section 8 of the HRA, if a court finds that such an unlawful act has occurred, it may award damages (see Bubbins against the United Kingdom 50196/99, Resolution CM/ResDH(2007)101) . All four judgments were published in the European Human Rights reports with the following references: - Stafford at (2002) 35 EHRR 32 Wynne (No. 2) at (2004) 38 EHRR 42 Von Bülow at (2004) 39 EHRR 16, [2003] ECHR 478 Hill at [2004] ECHR 179 III.

Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 14 September 2011 at the 1120th Meeting of the Ministers’ Deputies