CASE OF HIRST AND BLACKSTOCK AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2010)119 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Hirst & Blackstock împotriva Regatului Unit (Hirst, cerere nr. 40787/98, hotărâre din 24 iulie 2001, finală la 24 octombrie 2001 și Blackstock, cerere nr. 59512/00, hotărâre din 21 iunie 2005, finală la 21 septembrie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la: în ambele cazuri, intervalul excesiv dintre revizuirea reținutului în continuare a reținutului ca prizonierii de viață discrețională (violații de la art. 5 alineatul (4) și în cazul Blackstock, faptul că nu a existat nicio posibilitate de obținere a unei compensații în momentul relevant în legislația internă în ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (4) (violația de la art. 5 alineatul (5)) punctul (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)119 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Hirst & Blackstock împotriva Regatului Unit Aceste cazuri se referă la intervalul excesiv între revizuirile privind continuarea detenției reclamanților ca deținuți de viață discrețională după expirarea tarifelor lor (adică, perioada minimă a condamnării pedepsei pentru a satisface cerințele de răzbunare și disuasiune) (violații de la art. 5 alineatul (4). În cazul Hirst, Curtea Europeană a concluzionat că, având în vedere circumstanțele cauzei, întârzierile de douăzeci și două ani între revizuiri (între octombrie 1996 și iulie 2000) nu erau rezonabile și că întrebarea dacă continuarea deținerii reclamantului nu a fost decizionată „pe viteză” în sensul articolului 5 alineatul (4) din Convenție (§44). În cazul Blackstock, Curtea Europeană a concluzionat că, având în vedere circumstanțele cauzei, procedura adoptată de autoritățile, care a condus la un interval de douăzeci și două luni între reexaminări (între iunie 1998 și aprilie 2000), nu a ținut seama în mod corespunzător de nevoia de „expedție” în temeiul Convenției (§48). În cazul Blackstock, Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că nu exista nici o posibilitate de obținere a unei compensații în momentul respectiv în legislația internă în ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (4) (violația articolului 5 alineatul (5). Costuri și cheltuieli Total Hirst, cerere nr. 40787/98 000 GBP 500 GBP plătită la 09/10/2001 Blackstock, cerere nr. 59512/00 460 EUR 756 EUR 216 EUR plătită la 29/09/2005 b) Măsuri individuale În cazul Hirst, Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale care rezultă din încălcare. În cazul Blackstock, Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale care rezultă din încălcare. Reclamantul a fost eliberat pe licență în 2002. În aceste circumstanțe, se pare că nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale - În ceea ce privește încălcarea articolului 5, alineatul (4), Aceste cazuri prezintă similarități cu cele ale A.T. și Oldham împotriva Regatului Unit [a se vedea rezoluțiile DH(98)202 și ResDH(2001)160)].Aceste cazuri au fost închise pe baza intrării în vigoare a sectiunii 28.7 litera (b) din Legea privind sentința crimei din 1997, care prevede perioade de maxim doi ani între revizuirea condițiilor de închisoare. Autoritățile statului contestat au furnizat comitetului o listă de exemple de cazuri examinate la intervale diferite, cuprinsă între 9 și 18 luni. Aceste exemple demonstrează că, deși secțiunea 28.7 litera (b) din Legea privind sentința penală din 1997 prevede perioade de maxim doi ani între revizuirea condițiilor de închisoare, perioada de doi ani este maximă și nu norma, că aceste perioade variază în funcție de circumstanțele fiecărui caz și că autoritățile naționale competente (în special, secretarul de stat, Consiliul de pronunțare și unitatea de viață a Ministerului Justiției (depășitul biroului de interne) aplică dispozițiile relevante ale Legii privind sentința penală din 1997 în conformitate cu jurisprudența Curții Europene (în special, după intrarea în vigoare a Legii privind drepturile omului din 1998 la 2 octombrie 2000). Hotărârea Hirst a fost publicată în The Times Law Reports la 3 august 2001, dezbătută în revizuirea dreptului penal la (2001) Crim LR 919 și difuzată pe scară largă în Unitatea Lifer a Oficiului de Acasă. În 2002 a fost eliberată o circulară internă și un anunț de reamintire în 2003, amândoi reamintind persoanelor care se ocupă de cazurile că intervalul de timp de doi ani între revizuiri trebuie să fie cel mai mare și nu norma pentru salvatorii cu expirare tarifară și că toate deciziile privind calendarul următoarei revizuiri trebuie să se bazeze pe circumstanțele individuale ale cazului. Pentru a completa măsurile luate în cazul Hirst, hotărârea Blackstock a fost publicată în rapoartele europene privind drepturile omului în temeiul referinței (2006) 42 EHRR 2 și raportată în The Times la 29 iunie 2005. A fost, de asemenea, publicată pe site-ul Nexis și Westlaw UK (un serviciu de informare juridică online). - În ceea ce privește încălcarea articolului 5, alineatul (5), a n dreptul executiv la compensare pentru încălcarea articolului 5 alineatul (4) există acum în Regatul Unit, în urma intrării în vigoare a Actului privind drepturile omului din 1998 în octombrie 2000 (a se vedea, în special, punctele 85 și 86 din hotărârea Kolanis din 21 iunie 2005). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu a fost necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri, în afară de plata satisfacției juste acordate reclamanților de către Curte, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)119

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Hirst & Blackstock against the United Kingdom

(Hirst, Application No. 40787/98, judgment of 24 July 2001, final on 24 October 2001 and

Blackstock, Application No. 59512/00, judgment of 21 June 2005, final on 21 September 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concerns: in both cases the excessive interval between the reviews concerning the applicants’ continued detention as discretionary life prisoners (violations of Article 5, paragraph 4) and in the Blackstock case, the fact that no possibility of obtaining compensation existed at the relevant time in domestic law in respect of the violation of Article 5, paragraph 4 (violation of Article 5, paragraph 5)(see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)119

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of

Hirst & Blackstock against the United Kingdom

Introductory case summary

These cases concern the excessive interval between the reviews concerning the applicants’ continued detention as discretionary life prisoners after the expiry of their tariffs (that is to say, the minimum period of the sentence to be served in order to satisfy the requirements of retribution and deterrence) (violations of Article 5, paragraph 4).

In the Hirst case, the European Court concluded that in the light of the circumstances of the case, the twenty-one month and two-year delays between reviews (between October 1996 and July 2000) were not reasonable and that the question of whether the applicant’s continued detention was lawful was not decided “speedily” within the meaning of Article 5, paragraph 4 of the Convention (§44).

In the Blackstock case, the European Court concluded that in the light of the circumstances of the case, the procedure adopted by the authorities, which led to an interval of twenty-two months between reviews (between June 1998 and April 2000), did not pay due regard to the need for “expedition” under the Convention (§48).

In the Blackstock case, the European Court also found that no possibility of obtaining compensation existed at the relevant time in domestic law in respect of the violation of Article 5, paragraph 4 (violation of Article 5, paragraph 5).

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Hirst,

Application No. 40787/98

--

1

000 GBP

7

500 GBP

8

500 GBP

Paid on 09/10/2001

Blackstock, Application No. 59512/00

--

1

460 EUR

8

756 EUR

10

216 EUR

Paid on 29/09/2005

b) Individual measures

In the Hirst case, the European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage arising from the violation. The applicant was released on licence in 2004.

In the Blackstock case, the European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of the non

‑

pecuniary damage arising from the violation. The applicant was released on licence in 2002.

In these circumstances, it seems that no further individual measure is necessary.

II.

General measures

- As regards the violation of Article 5, paragraph 4,

these cases present similarities to those of A.T. and Oldham against the United Kingdom (see resolutions DH(98)202 and ResDH(2001)160).Those cases were closed on the basis of the entry into force of Section 28.7 (b) of the Crime Sentence Act 1997, which prescribes periods of maximum two years between reviews of prison conditions. The authorities of the respondent state provided the Committee with a list of examples of cases reviewed at different intervals, of between 9 and 18 months. These examples demonstrate that although section 28.7 (b) of the Crime Sentence Act 1997 prescribes periods of a maximum of two years between the reviews of prison conditions, the two-year period is the maximum and not the norm, that these periods vary depending on the circumstances of each case and that the competent domestic authorities (that is to say, the Secretary of State, the Parole Board and the Lifer Unit of the Ministry of Justice (formerly of the Home Office)) apply the relevant provisions of the Crime Sentence Act 1997 in conformity with the case-law of the European Court (in particular, following the entry into force of the Human Rights Act 1998 on 2 October 2000).

The Hirst judgment was published in

The Times Law Reports

on 3 August 2001, discussed in the

Criminal Law Review

at (2001) Crim LR 919 and widely circulated within the Lifer Unit of the Home Office. An internal circular was issued in 2002 and a reminder notice in 2003, both reminding persons dealing with cases that the two-year period interval between reviews must be the maximum and not the norm for tariff-expired lifers and that all decisions on timing of the next review must be based on the individual circumstances of the case.

To complement the measures taken in the Hirst case, the Blackstock judgment was published in the

European Human Rights Reports

under the reference (2006) 42 EHRR 2 and reported in

The Times

on 29

June 2005. It was also published on Nexis and on the Westlaw UK website (an online legal information service).

- As regards the violation of Article 5, paragraph 5, a

n enforceable right to compensation for violation of Article 5, paragraph 4 now exists in the United Kingdom, following the entry into force of the Human Rights Act 1998 in October 2000 (see in particular, paragraphs 85 and 86 of the Kolanis judgment of 21 June 2005).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure was required in these cases, apart from the payment of the just satisfaction awarded to the applicants by the Court, that the general measures adopted will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46 paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies