CASE OF M.G. AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2010)137 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului M.G. împotriva Regatului Unit (Declarația nr. 39393/98, Hotărârea din 24 septembrie 2002, finală la 24 decembrie 2002) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea în acest caz, transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la neîndeplinirea obligației lor pozitive de a proteja viața privată și de familie a reclamantului, deoarece nu i-au permis accesul deplin, între aprilie 1995 și martie 2000, la registrele sale de servicii sociale referitoare la timpul pe care le-a petrecut ca copil în îngrijirea autorității locale (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă cât mai mult posibil restabilio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată la 854 reuniunea deputaților miniștri (20 octombrie 2003), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)137 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul M.G. împotriva Regatului Unit Cazul se referă la neîndeplinirea obligației lor pozitive de a proteja viața privată și de familie a reclamantului, deoarece nu i-au permis accesul deplin, între aprilie 1995 și martie 2000, la înregistrările serviciilor sociale referitoare la timpul pe care a petrecut-o ca copil în îngrijirea autorității locale. Legislația care reglementează dreptul de acces la date cu caracter personal (a se vedea mai jos pentru detalii, în cadrul „mesurelor generale”) nu a aplicat retroactiv înregistrărilor create înainte de intrarea în vigoare a acestuia în 1989 (violația articolului 8). Plătite la 13/03/2003 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a remarcat că, începând cu 1 martie 2000 (data intrării în vigoare a Legii privind protecția datelor din 1998 ) reclamantul ar putea avea, dar nu a apelat la o autoritate independentă împotriva nediscriminării anumitor dosare din motive de confidențialitate către terți (§22 și §31 din hotărâre). Cu toate acestea, Curtea Europeană a recunoscut că reclamantul ar fi putut suferi unele suferințe emoționale și anxietate din cauza accesului limitat la dosarele relevante în 1995 și ca urmare a absenței unui drept legal de acces la aceste dosare, a unei indicații clare a motivelor pe care le-ar putea solicita accesul și a oricărei proceduri de recurs. Prin urmare, Curtea Europeană a acordat reclamantului, pe o bază echitabilă, satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. II. Măsuri generale Măsurile adoptate pentru asigurarea accesului la date cu caracter personal sunt detaliate în Rezoluția ResDH(2000)106 adoptată în cazul Gaskin împotriva Regatului Unit (denumită în continuare „Decizia nr. 10454/83, Hotărârea din 7/07/1989”), cu care acest caz este similar (a se vedea, de asemenea, §§18-22 din hotărârea M.G.). În special, Legea privind protecția datelor din 1998 care intrarea în vigoare la 1 martie 2000, a abrogat dispozițiile care interziceau accesul la înregistrările create înainte de 1 aprilie 1989. Noul lege a oferit un drept legal de acces pentru un „subvenție” la dosarele sale personale ( atât manuale, cât și electronice), inclusiv cele referitoare la înregistrările sale de îngrijire, indiferent de data în care au fost înregistrate informațiile. În plus, legea a introdus un drept de recurs la instanțele interne sau la Comisarul pentru protecția datelor în cazul în care accesul a fost refuzat sau în cazul în care un contribuent sau un terț relevant nu a fost consimțit. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)137

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

M.G. against the United Kingdom

(Application No. 39393/98, judgment of 24 September 2002, final on 24 December 2002)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the local authorities’ failure to fulfil their positive obligation to protect the applicant’s private and family life in that they failed to grant him full access, between April 1995 and March 2000, to his social service records relating to the time he spent as a child in the care of the local authority (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 854

th

meeting of the Ministers’ Deputies (20 October 2003), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)137

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

M.G. against the United Kingdom

Introductory case summary

The case concerns the local authorities’ failure to fulfil their positive obligation to protect the applicant’s private and family life in that they failed to grant him full access, between April 1995 and March 2000, to the social service records relating to the time he spent as a child in the care of the local authority. The legislation regulating the right of access to personal data (see below for details, under “general measures”) did not apply retroactively to records created before its entry into force in 1989 (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

4,000 EUR

-

4,000 EUR

Paid on 13/03/2003

b) Individual measures

The European Court noted that from 1 March 2000 (date of entry into force of the

Data Protection Act

1998

) the applicant might have, but has not, appealed to an independent authority against the non-disclosure of certain records on grounds of confidentiality to third parties (§22 and §31 of the judgment).

The European Court acknowledged nonetheless that the applicant might have suffered some emotional distress and anxiety by reason of his limited access to the relevant records in 1995 and as a result of the absence of a statutory right of access to those records, of a clear indication of the grounds upon which he could request access and of any appeal procedure. Accordingly, the European Court awarded the applicant, on an equitable basis, just satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

II.

General measures

The measures adopted to ensure access to personal data are detailed in Resolution ResDH(2000)106 adopted in the case of Gaskin against United Kingdom (application No. 10454/83, judgment of 7/07/1989), to which this case is similar (see also §§18-22 of the M.G. judgment).

In particular, the Data Protection Act 1998

,

which

entered into force on 1 March 2000, repealed the provisions prohibiting access to records created before 1 April 1989. The new law provided a statutory right of access for a “data subject” to his/her personal files (both manual and electronic), including those regarding his/her care records, regardless of the date when the information was recorded. Furthermore, the law introduced a right of appeal to the domestic courts or to the Data Protection Commissioner if access were refused, or where a contributor or a relevant third party had not consented.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies