Paul și Audrey Edwards împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2009)145 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Paul și Audrey Edwards împotriva Regatului Unit (Cercetarea nr. 46477/99, Hotărârea din 14/03/02, definitivă la 16/06/02) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la încălcarea obligației sale de a proteja viața (art. 2) ; lipsa unei anchete eficiente și lipsa unei investigații eficiente și la … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2009)145 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Paul și Audrey Edwards împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei În acest caz, autoritățile naționale au obligația de a proteja viața fiului reclamanților, care a fost ucis în timpul detenției sale provizorii de către un alt deținut care își împarte celula și care este considerat periculos.

Faptul că autoritățile implicate (profesia medicală, poliția, procurorul, tribunalul) au omis să transmită autorităților penitenciare informații privind cel de-al doilea deținut, precum și caracterul insuficient al evaluării acestuia din urmă la sosirea sa în închisoare dezvăluie o încălcare a obligației pozitive care impunea statului de a proteja viața fiului reclamanților (încălcarea articolului 2). În al doilea rând, în cazul de față, Comisia consideră că, în cazul de față, nu există niciun motiv pentru a considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

Plata de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli Total 20.000 GBP 40.000 GBP Platit la 14/09/2002 b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, serviciile penitenciare au desfășurat o a doua anchetă, care, potrivit autorităților din Regatul Unit, viza eliminarea celor două deficiențe ale primei anchete identificate de Curtea Europeană în hotărârea sa, și anume: : (i) posibilitatea de a suma personalul aflat în custodia tribunalului de a depune mărturie și faptul că persoanele în cauză nu au fost suficient implicate în procedura de investigare; (ii) oficialii reținuți care au refuzat să participe la ancheta anterioară au depus în mod voluntar mărturie în cadrul celei de a doua anchete.

Rescrierea depozițiilor a fost pusă la dispoziția reclamanților care s-au întâlnit și au adresat direct întrebări unuia dintre funcționarii în cauză (funcționarul în legătură cu care Curtea Europeană a considerat că ar putea dispune de elemente de probă semnificative). Pe de altă parte, întregul personal reținut căruia i s-a solicitat să fie ascultat în cadrul anchetei post-judiciare a consimțit la aceasta. Autoritățile Regatului Unit subliniază mai mult faptul că întrebările formulate de reclamanți au stabilit cadrul acestei a doua anchete. Pe parcursul întregii anchete, reclamanții au rămas în contact cu serviciile penitenciare și, au fost informați cu privire la evoluția acestei anchete, inclusiv prin intermediul unor reuniuni.

Pe parcursul uneia dintre reuniuni, reclamanții s-au întâlnit și i-au interogat față în față pe cei patru membri ai personalului penitenciar care au avut roluri-cheie. În plus, autoritățile indică faptul că toate documentele aflate în posesia serviciilor penitenciare au fost puse la dispoziția reclamanților în cadrul anchetei post-judiciare (a se vedea, de asemenea, în cadrul măsurilor generale de mai jos). II. Măsuri generale 1) Încălcarea efectivă a articolului 2 Începând din 2004, o strategie națională impune tuturor închisorilor din sectorul public o strategie internă de reducere a violenței (violență Reduction Strategy VRS începând din iunie 2007, această politică se aplică, de asemenea, instituțiilor penitenciare sub contract.

Strategia impune fiecărei instituții să efectueze o analiză periodică a problemelor, să ia în considerare soluții și să furnizeze un plan de acțiune pentru îmbunătățirea securității persoanelor și pentru reducerea violenței în interesul tuturor celor care trăiesc și lucrează în închisori (cea mai recentă versiune a acestei strategii, publicată în 2007, este accesibilă publicului pe site-ul web al Serviciului penitenciar ( <http://pso.hmprisonservice.gov.uk/PSO_2750_violență_reduction.doc> . Această strategie face în prezent obiectul unei revizuiri suplimentare, care include o evaluare a riscului de partajare a celulei, care a fost introdusă pentru prima dată în 2002. Toate instituțiile penitenciare au obligația de a pune în aplicare această strategie, care trebuie să includă orientări clare pentru personalul penitenciar care sunt cerințele strategiei și care sunt responsabilitățile individuale ale acestora în ceea ce privește reducerea violenței.

În plus, a fost adoptată o serie de alte măsuri care includ în special: rapoartele de escortă ale deținuților (Prisoner Escort Record) și un nou sistem de raportare a deținuților cu risc de sinucidere sau de automutilare (adică Sinucidere/Self-Harm Warning Form) și dezvoltarea unei noi proceduri de admitere a deținuților, la sosirea lor în închisoare, în vederea unei mai bune detectări a problemelor de sănătate imediate și grave. Instanțele penale Magistratele mai mici au fost instruite să se asigure că escortele penitenciare dispun de informații care conțin elemente referitoare la antecedentele și condamnările anterioare, precum și un raport medical/psihiatric, precum și orice alte informații relevante.

Au fost luate măsuri practice pentru a optimiza transmiterea unor astfel de informații. De asemenea, s-au luat măsuri la nivelul custodiei pentru a se asigura că informațiile relevante cu caracter medical privind starea de sănătate a unui deținut pot fi luate în considerare în mod corespunzător. Her maiesty.s Inspectorate of Court (Inspectorat al Curții) și Her Majesty. Inspectorate of Închisoarea (Inspecție) care, în urma inspecțiilor lor, fac recomandări detaliate autorităților din Regatul Unit.

În plus, guvernul Regatului Unit a menționat răspunsul pe care l-a dat raportului Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) cu privire la vizita sa din 2003. În acest răspuns, guvernul Regatului Unit declară că scopul său este de a se asigura că deținuții sunt plasați în instituții care oferă gradul de securitate necesar, adaptate la sex, vârstă și statut juridic și care dispun de structuri speciale capabile să răspundă nevoilor deținuților. Autoritățile Regatului Unit insistă asupra voinței lor de a-și continua eforturile de a-și îmbunătăți condițiile de tratament al deținuților, inclusiv prin cooperarea lor cu CPT și organismele de inspecție naționale.

2) Încălcarea procedurii de la art. 2 Potrivit autorităților din Regatul Unit, ancheta preliminară a Coroner este principala modalitate de a îndeplini cerințele articolului 2 din art. 2 în astfel de cazuri. Obligațiile Coroner de a decide dacă este necesar să reia o anchetă suspendată au fost consolidate de cauza R. împotriva Coroner Districtului de Vest Somerset și ex partea Middleton (2006) 2 ALL ER. În plus, este ilegal pentru Coroner să acționeze într-un mod incompatibil cu dreptul reglementat de Convenție (art. 6 din Legea Human Rights din 1998). În cazul în care un medic legist nu redeschide o anchetă în circumstanțe similare cu prezenta cauză, o acțiune poate fi formulată pe lângă procurorul general, în temeiul articolului 13 din Legea privind Coroniștii, solicitând ca High Court să se adreseze procurorului general.

Partea afectată de decizia Coroner de a nu efectua o anchetă poate depune o cerere de control judiciar al hotărârii Coroner. În cazul în care o anchetă a fost amânată ca urmare a deschiderii unei proceduri penale într-un anumit caz, Ministerul Justiției îl va contacta pe Coroner în cadrul procedurii penale pentru a-i cere să-i spună dacă a fost sau nu necesar să reia ancheta. 3) Încălcarea articolului 13 : Această cauză trebuie să se apropie mai mult de cazul Bubbins împotriva Regatului Unit care a fost închisă de Comitetul de Miniștri (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2007)101). La art. 7 din Legea Human Rights a instituit o acțiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv despăgubiri, împotriva unei autorități publice care a acționat ilegal, încălcând dreptul reglementat de convenție.

4) Publicarea: Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost difuzată tuturor autorităților implicate și publicată în European Human Rights Reports cu referire la Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 decembrie 2009 în cea de-a 1072-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)145 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Paul et Audrey Edwards contre Royaume-Uni (Requête n o 46477/99, arrêt du 14/03/02, définitif le 16/06/02) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le manquement par l’Etat à son obligation de protéger la vie (article 2) ; l’absence d’enquête efficace et l’impossibilité d’obtenir une réparation (article 2 et article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)145 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Paul et Audrey Edwards contre Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le manquement à l’obligation positive imposée aux autorités nationales de protéger la vie du fils des requérants, tué lors de sa détention provisoire par un autre détenu partageant sa cellule et considéré comme dangereux.

Le fait que les instances impliquées (la profession médicale, la police, le procureur, le tribunal) aient omis de transmettre aux autorités pénitentiaires des informations concernant le second détenu, ainsi que le caractère insuffisant de l’évaluation de ce dernier lors de son arrivée en prison révèlent une violation de l’obligation positive qui incombait à l’Etat de protéger la vie du fils des requérants (violation de l’article 2). L’affaire concerne également l’inefficacité de l’enquête sur la mort du fils des requérants en raison de l’impossibilité de sommer le personnel pénitentiaire à témoigner et de l’association insuffisante des requérants à la procédure d’enquête (violation de l’article 2). Enfin, l’affaire concerne l’absence de recours effectif à cet égard (violation de l’article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 20.000 GBP 20.000 GBP 40.000 GBP Payé le 14/09/2002 b) Mesures individuelles Suite à l’arrêt de la Cour européenne, les services pénitentiaires ont mené une seconde enquête, laquelle, d’après les autorités du Royaume-Uni, visait à combler les deux lacunes de la première enquête identifiées par la Cour européenne dans son arrêt,

à savoir : l’impossibilité de sommer le personnel pénitentiaire de témoigner et le fait que les requérants n’avaient pas été suffisamment associés à la procédure d’enquête. Les fonctionnaires pénitentiaires qui avaient refusé de participer à l’enquête précédente ont volontairement témoigné dans le cadre de cette seconde enquête. La retranscription des témoignages a été mise à la disposition des requérants lesquels ont pu rencontrer et poser directement des questions à l’un des fonctionnaires concernés (fonctionnaire au sujet duquel la Cour européenne a estimé qu’il pourrait disposer d’éléments de preuve significatifs). Par ailleurs, l’ensemble du personnel pénitentiaire à qui il a été demandé d’être entendu dans le cadre de l’enquête post-judiciaire y a consenti.

Les autorités du Royaume-Uni soulignent de plus que les questions formulées par les requérants ont dressé le cadre de cette seconde enquête. Tout au long de celle-ci, les requérants sont restés en contact avec les services pénitentiaires et, ont été informés des développements de cette enquête, y compris par le biais de réunions. Au cours de l’une des réunions, les requérants ont rencontré et questionné en face-à-face les quatre membres du personnel pénitentiaire qui avaient eu des rôles clef. Les autorités indiquent en outre que toute la documentation en possession des services pénitentiaires a été mise à la disposition des requérants à l’issue de l’enquête post-judiciaire (voir aussi sous mesures générales ci-dessous).

II. Mesures générales 1) Violation matérielle de l’article 2 : Depuis 2004, une stratégie nationale impose à toutes les prisons du secteur public la mis en place d’une stratégie interne de réduction de la violence ( Violence Reduction Strategy - VRS ). Depuis juin 2007, cette politique est aussi appliquée aux établissements pénitentiaires sous contrat.

La Stratégie impose à chacun des établissements de réaliser une analyse régulière des problèmes, d’envisager des solutions et de fournir un plan d’action pour améliorer la sécurité des personnes et réduire la violence dans l’intérêt de tous ceux qui vivent et qui travaillent en milieu carcéral (la version la plus récente de cette stratégie, publiée en 2007, est accessible au public sur le site Web du Service pénitentiaire ( <http://pso.hmprisonservice.gov.uk/PSO_2750_violence_reduction.doc> ). Cette stratégie fait actuellement l’objet d’un réexamen supplémentaire, qui comprend une évaluation du risque lié au partage de cellule, évaluation qui a été instaurée pour la première fois en 2002. Tous les établissements pénitentiaires sont tenus de mettre cette stratégie en œuvre, laquelle doit inclure des lignes directrices exposant clairement au personnel pénitentiaire quelles sont les exigences de la stratégie et quelles sont leurs responsabilités individuelles dans la réduction de la violence.

En outre, une série d’autres mesures a été adoptée comprenant en particulier « les rapports d’escorte des détenus » (Prisoner Escort Record) et un nouveau système de signalement de détenus à risque de suicide ou d’auto ‑ mutilation (« Suicide/Self-Harm Warning Form ») et le développement d’une nouvelle procédure d’admission des détenus, à leur arrivée en prison, en vue d’une meilleure détection des problèmes de santé immédiats et sérieux. Les juridictions pénales (« Magistrates’ Courts ») ont eu pour instruction de veiller à ce que les escortes pénitentiaires disposent d’informations qui comprennent des éléments relatifs aux antécédents et condamnations antérieures ainsi qu’un rapport médical/psychiatrique comme de toute autre information pertinente.

Des mesures pratiques ont été prises pour optimiser la transmission de telles informations. Des mesures ont aussi été prises au niveau de la garde à vue pour s’assurer que les informations pertinentes à caractère médical sur l’état de santé d’un détenu puissent être dûment prises en compte. L’ensemble des mesures ainsi prises font l’objet d’un suivi (monitoring) permanent, entre autres, par le biais de deux importantes instances d’inspection nationales, respectivement « Her Majesty’s Inspectorate of Court Administration » et « Her Majesty’s Inspectorate of Prisons » lesquelles, suite à leurs inspections, formulent des recommandations détaillées aux autorités du Royaume-Uni.

En outre, le gouvernement du Royaume-Uni fait état de la réponse qu’il a donnée au rapport du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) sur sa visite de 2003. Dans cette réponse, le gouvernement du Royaume-Uni déclare que son but est de veiller à ce que les détenus soient placés dans des établissements offrant le degré de sécurité qui leur est nécessaire, qui soient adaptés à leur sexe, âge et statut juridique et qui disposent de structures spéciales capables de répondre aux besoins des détenus. Les autorités du Royaume-Uni insistent sur leur volonté de continuer leurs efforts d’amélioration des conditions de traitement des détenus, y compris à travers leur coopération avec le CPT et les organes d’inspection nationaux.

2) Violation procédurale de l’article 2 : D’après les autorités du Royaume-Uni, l’enquête préliminaire du Coroner est le principal moyen de répondre aux exigences de l’article 2 dans de telles affaires. Les obligations pour le Coroner de décider s’il convient de reprendre une enquête suspendue ont été renforcées par l’affaire R. contre le Coroner du district Ouest de Somerset et ex partie Middleton (2006) 2 ALL ER. De plus, il est illégal pour le Coroner d’agir d’une manière incompatible avec un droit couvert par la Convention (article 6 du Human Rights Act de 1998). Si un coroner ne rouvre pas une enquête dans des circonstances similaires à la présente affaire, un recours peut être formé auprès du Procureur général, en vertu de l’article 13 de la loi sur les Coroners, demandant à ce que la « High Court » ordonne une enquête.

La partie lésée par la décision du Coroner de ne pas procéder à une enquête peut introduire une demande de contrôle judiciaire de la décision du Coroner. Si une enquête a été ajournée du fait de l’ouverture d’une procédure pénale dans une affaire donnée, le ministère de la Justice contactera le Coroner à l’issue de la procédure pénale pour lui demander d’examiner s’il y a eu lieu ou non de reprendre l’enquête. 3) Violation de l’article 13 : Cette affaire est à rapprocher de l’affaire Bubbins contre le Royaume-Uni qui été close par le Comité des Ministres (voir la Résolution finale CM/ResDH(2007)101). L’article 7 du Human Rights Act a créé un recours permettant de demander réparation, y compris des dommages-intérêts, contre une autorité publique qui a agi illégalement, en violation d’un droit couvert par la Convention.

4) Publication : L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé à toutes les autorités concernées et été publié dans les European Human Rights Reports sous la référence (2002) 35 EHRR 487. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 2009 lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres