AFFAIRE STAFFORD ET 3 AUTRES AFFAIRES CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2011)179 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Stafford și a altor trei cauze împotriva Regatului Unit (Staford, Tribunalul nr. 46295/99, Hotărârea din 28 mai 2002 □ Marea Cameră ; Von Bülow, cererea nr. 75362/01, Hotărârea din 7 octombrie 2003, definitivă la 7 ianuarie 2004 Wynne (n 2), cererea nr. 67385/01, Hotărârea din 16 octombrie 2003, definitivă la 16 ianuarie 2004; și Hill, petiția nr. 19365/02, Hotărârea din 27 aprilie 2004, definitivă la 27 iulie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare Având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului odată definitive, reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc menținerea în detenție a reclamanților la expirarea termenului lor de "taxfs" [Partea punitivă a detenției], fără ca dosarul lor să fie controlat de un organism competent să dispună eliberarea lor sau să prezinte garanțiile judiciare necesare [art. 5 alineatul (4) ]; în cauza Stafford, lipsa unui temei legal pentru această detenție (încălcarea articolului 5 alineatul (1) ] în cauzele Wynne (n) 2) și Hill, absența dreptului la reparații pentru o astfel de detenție (încălcare a articolului 5 alineatul (5)) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; Invitându-l pe guvernul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)179 Informare privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Stafford și alte trei cauze împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la menținerea în detenție a reclamanților, condamnate la pedepse obligatorii de condamnare pe viață. Perioada de pedeapsă a reclamanților (tariff ): perioada minimă de închisoare considerată necesară pentru a asigura respectarea cerințelor de pedeapsă și descurajare, la expirarea căreia singurul motiv de prelungire a deținerii rămâne protecția publică) a expirat în 1979, 1998, 1991 și respectiv 1993. Reclamanții au fost reținuți în detenție după expirarea acestei perioade, fără a fi putut face obiectul unui control de către un organism care deține competența de a elibera sau care prezintă garanțiile judiciare necesare [art. 5 alineatul (4) ]. Cauza Stafford se referă, de asemenea, la detenția reclamantului, deoarece, în urma eliberării sale condiționate după executarea perioadei de pedeapsă care i-a fost aplicată pentru crimă în 1967, Secretarul de Stat pentru Afaceri Interne a decis în 1997 menținerea sa în detenție din motive care nu au legătură cu condamnarea sa inițială [art. 5 alineatul (1) ]. Cauzele Wynne (n 2) și Hill se referă, de asemenea, la: i t ă ț i le pentru t ă ț i le d a t ă ț i le de a ob ine reparatii în temeiul dreptului lor la libertate [încălcarea articolului 5 alineatul (5) ] Pl ă ț ii de satisfac ț ii echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfac ț ii echitabile Nume și n interogat Pagube materiale Proaspăt & Cheltuire Total Stafford, 46295/99 500 EUR (sumă globală) 865,10 GBP 851,19 GBP Plata la 20/09/2002 Von Bülow, 75362/01 500 EUR 771,71 GBP Plata la 20/01/2004 Wynne (n 2), n 67385/01 Nu s-a acordat o satisfacție echitabilă Hill, 19365/02 200 EUR 827 EUR 212,18 GBP Plata la 11/01/2005 + dobândă (b) Măsurile individuale 1) Cauza Stafford : Dl Stafford a fost eliberat de secretarul de ï la 22 decembrie 1998 (§27 din hotărâre). Pentru ceilalți reclamanți, măsurile individuale sunt legate de măsurile generale în special de rolul Comisiei de eliberare condiționată în revizuirea detenției (a se vedea mai jos). 2) Cauza von Bülow : La 2 februarie 2005, domnul von Bülow a prezentat în fața Comisiei de eliberare condiționată care nu a dispus eliberarea sa. 3) Cauza Wynne : La 12 ianuarie 2005, domnul Wynne s-a prezentat în fața Comisiei pentru eliberare condiționată. În urma acestei ședințe, Comisia a considerat că reclamantul nu îndeplinește criteriile de transfer într-o închisoare la un regim deschis și a recomandat menținerea sa într-o instituție închisă. 4) Cauza Hill : La cauza M. Hill a fost examinat de Comisia de eliberare condiționată la 12 aprilie 2006. Comisia nu a ordonat eliberarea sa, ci a recomandat o schimbare a condițiilor de detenție. Această recomandare a fost respinsă de secretarul d Trebuie remarcat faptul că deciziile privind condițiile de detenție (spre deosebire de cele de eliberare) sunt de competența secretarului de stat. Atâta timp cât reclamanții rămân în închisoare, Comisia de eliberare condiționată va examina la intervale regulate necesitatea menținerii lor în detenție. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală în cazul în care Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 5 alineatul (1) în cazul în care cauza Stafford: Încălcarea rezultă din detenția continuă a reclamantului după expirarea perioadei de pedeapsă a pedepsei sale și din motive care nu au legătură cu condamnarea sa inițială. Trebuie remarcat faptul că această situație a apărut din decizia secretarului de a nu respecta recomandarea Comisiei de eliberare condiționată de a elibera reclamantul. În măsura în care nu mai este legal pentru secretarul de stat de sine în afara recomandărilor Comisiei privind eliberarea persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea pe viață cu o perioadă de pedeapsă, încălcări similare nu ar mai trebui să aibă loc. În temeiul statutului său de autoritate publică în sensul Legii privind drepturile omului din 1998 ( În conformitate cu drepturile care decurg din Convenție, Comisia de eliberare condiționată are obligația de a acționa în conformitate cu drepturile care decurg din Convenție, inclusiv atunci când examinează o cerere de eliberare a unui deținut în circumstanțe similare celor în cauză în cauza Stafford. 2) Încălcarea art. 5§4 În temeiul dispozițiilor introduse de capitolul 7 din titlul 12 din Legea din 2003 privind justiția penală și de decretele sale de punere în aplicare n 21 și 22, care au intrat în vigoare la 18 decembrie 2003, este de acum Comisia de eliberare condiționată care decide, în orice caz, eliberarea unui deținut condamnat la o pedeapsă obligatorie de condamnare pe viață; Secretarul de Stat trebuie să respecte deciziile Comisiei. Regulamentul Comisiei de eliberare condiționată este disponibil la www.cuvinteboard.gov.ukl 3) Încălcarea articolului 5§5 în cauzele Wynne (n 2) și Hill , potrivit articolului 6(1) din Legea din 1998 privind drepturile omului, este ilegal pentru o autoritate publică să acționeze într-un mod incompatibil cu un drept protejat de Convenție. În conformitate cu art. 8 din Legea din 1998, atunci când o instanță constată un astfel de act ilegal el are puterea de a acorda o despăgubire persoanei vătămate (a se vedea Bubbins împotriva Regatului Unit 50196/99, Rezoluția CM/ResDH(2007)101. Cele patru hotărâri au fost publicate în European Human Rights Reports , cu următoarele referințe Stafford la (2002) 35 EHRR 32 Wynne (nr. 2) la (2004) 38 EHRR 42 Von Bulow la (2004) 39 EHRR 16, [2003] EHR 478 Hill la [2004] EHR 179 III. Concluzii din partea părților interesate Guvernul consideră că măsurile luate sunt de natură să remedieze consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)179

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Stafford et trois autres affaires contre le Royaume-Uni

(Stafford, requête n

o

46295/99, arrêt du 28 mai 2002 – Grande Chambre ;

Von Bülow, requête n

o

75362/01, arrêt du 7 octobre 2003, définitif le 7 janvier 2004

;

Wynne (n

o

2), requête n

o

67385/01, arrêt du 16 octobre 2003, définitif le 16 janvier 2004; et

Hill, requête n

o

19365/02, arrêt du 27 avril 2004, définitif le 27 juillet 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le maintien en détention des requérants à l’expiration de leurs «

tariffs

» (partie punitive de la détention), sans que leur dossier soit contrôlé par un organe compétent pour ordonner leur libération ou présentant les garanties judiciaires nécessaires (violations de l’article 5, paragraphe 4)

; dans l’affaire Stafford, l’absence de base légale pour cette détention (violation de l’article 5, paragraphe 1), dans les affaires Wynne (n

o

2) et Hill, l’absence de droit à réparation pour une telle détention (violations de l’article 5, paragraphe 5) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)179

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Stafford et trois autres affaires contre le Royaume-Uni

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent le maintien en détention des requérants, condamnés à des peines obligatoires de réclusion à perpétuité. La période punitive de la peine des requérants (

tariff

): période minimale d’emprisonnement considérée comme nécessaire pour assurer le respect des exigences de punition et de dissuasion, à l’expiration de laquelle la seule raison de prolonger la détention reste la protection du public) a expiré respectivement en 1979, 1998, 1991 et 1993. Les requérants ont été maintenus en détention après l’expiration de cette période, sans avoir pu faire l’objet d’un contrôle par un organe ayant le pouvoir d’ordonner leur libération ou présentant les garanties judiciaires nécessaires (violations de l’article 5, paragraphe 4). L’affaire Stafford concerne également l’illégalité de la détention du requérant, étant donné qu’à la suite de sa libération conditionnelle après l’exécution de la période punitive de la peine qui lui avait été infligée pour meurtre en 1967, le Secrétaire d’Etat aux affaires intérieures a décidé en 1997 son maintien en détention pour des motifs sans aucun rapport avec sa condamnation initiale (violation de l’article 5, paragraphe 1).

Les affaires Wynne (n

o

2) et Hill concernent également l’impossibilité pour les requérants d’obtenir réparation au titre de l’atteinte à leur droit à la liberté (violations de l’article 5, paragraphe 5).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Stafford,

n

o

46295/99

16

500 EUR

(somme globale)

17

865,10 GBP

28

851,19 GBP

Payé le 20/09/2002

Von Bülow,

n

o

75362/01

--

1

500 EUR

1

000 EUR

1

771,71 GBP

Payé le 20/01/2004

Wynne (n

o

2), n

o

67385/01

--

--

--

--

Pas de satisfaction équitable accordée

Hill,

n

o

19365/02

--

2

200 EUR

3

827 EUR

4

212,18 GBP

Payé le 11/01/2005 + intérêt

b) Mesures individuelles

1) Affaire Stafford

: M. Stafford a été libéré par le Secrétaire d’Etat le 22 décembre 1998 (§27 de l’arrêt).

Pour les autres requérants, les mesures individuelles sont liées aux mesures générales s’agissant en particulier du rôle de la Commission de libération conditionnelle dans le réexamen de leur détention (voir ci-dessous).

2) Affaire Von Bülow

: Le 2 février 2005, M. von Bülow a comparu devant la Commission de libération conditionnelle qui n’a pas ordonné sa libération.

3) Affaire Wynne

: Le 12 janvier 2005 M. Wynne a comparu devant la Commission de libération conditionnelle. Suite à cette audience, la Commission a estimé que le requérant ne remplissait pas les critères de transfert dans une prison à un régime ouvert et a recommandé son maintien en établissement fermé.

4) Affaire Hill :

L’affaire de M. Hill a été examinée par la Commission de libération conditionnelle lieu le 12 avril 2006. La Commission n’a pas ordonné sa libération mais a recommandé un changement de conditions de détention. Cette recommandation a été rejetée par le Secrétaire d’Etat. Il conviendra de remarquer que les décisions concernant les conditions de détention (contrairement à celles de libération) relèvent de la compétence du Secrétaire d’Etat.

Aussi longtemps que les requérants restent en prison, la Commission de libération conditionnelle examinera à intervalles régulières la nécessité de leur maintien en détention.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

1) Violation de l’article 5§1 dans l’affaire Stafford

: La violation résulte de la détention continue du requérant après l’expiration de la période punitive de sa peine et pour des motifs non liés à sa condamnation initiale. Il est à noter que cette situation découlait de la décision du Secrétaire d’Etat de ne pas suivre la recommandation de la Commission de libération conditionnelle de libérer le requérant. Dans la mesure où il n’est plus loisible au Secrétaire d’Etat de s’écarter des recommandations de la Commission concernant la libération des personnes condamnées à une peine de réclusion à perpétuité assortie d’une période punitive, des violations similaires ne devraient plus avoir lieu.

En vertu de son statut d’autorité publique au sens de la loi de 1998 sur les droits de l’homme (

Human Rights Act 1998

), la Commission de libération conditionnelle est tenue d’agir en conformité avec les droits découlant de la Convention, y compris lorsqu’elle examine une demande de libération d’un détenu dans des circonstances similaires à celles en cause dans l’affaire Stafford.

2) Violations de l’article 5§4

En vertu des dispositions introduites par le chapitre 7 du titre 12 de la loi de 2003 sur la justice pénale ainsi que par ses décrets d’application n

o

21 et 22, entrés en vigueur le 18 décembre 2003, c’est désormais la Commission de libération conditionnelle qui décide, dans tous les cas, de la libération d’un détenu condamné à une peine obligatoire de réclusion à perpétuité ; le Secrétaire d’Etat doit se conformer aux décisions de cette Commission. Le règlement de la Commission de libération conditionnelle est disponible à

www.paroleboard.gov.ukl

.

3) Violation de l’article 5§5 constatée dans les affaires Wynne (n

o

2) et Hill

, Selon l’article 6(1) de la loi de 1998 sur les droits de l’homme, il est illégal pour une autorité publique d’agir de manière incompatible avec un droit protégé par la Convention. Selon l’article 8 de la loi de 1998, lorsqu’un tribunal constate un tel acte illégal il a le pouvoir d’accorder une réparation à la personne lésée (voir

Bubbins contre le Royaume-Uni

50196/99, Résolution CM/ResDH(2007)101).

Les quatre arrêts ont été publiés dans les

European Human Rights Reports

, respectivement sous les références suivantes

:

-

Stafford sous (2002) 35 EHRR 32

-

Wynne (No. 2) sous (2004) 38 EHRR 42

-

Von Bulow sous (2004) 39 EHRR 16, [2003] ECHR 478

-

Hill sous [2004] ECHR 179

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises sont de nature à remédier aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.