AFFAIRE EZEH ET CONNORS ET 3 AUTRES AFFAIRES CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2011)178 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit Whitfield și împotriva Regatului Unit Black împotriva Regatului Unit Young împotriva Regatului Unit (Ezeh și Connors, cererea nr. 39665/95+, Hotărârea din 9 octombrie 2003 Whitfield și altele, cererea nr. 46387/99+, Hotărârea din 12 aprilie 2005, definitivă la 12 iulie 2005 Black, cererea nr. 56745/00, Hotărârea din 16 ianuarie 2007, definitivă la 16 aprilie 2007 ; și Young, cererea nr. 60682/00, Hotărârea din 16 ianuarie 2007, definitivă la 16 aprilie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la absența independenței și a imparțialității în cadrul procedurilor disciplinare în penitenciare în cauzele Whitfield și altele, Black și Young, și la lipsa reprezentării juridice în toate cazurile (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (c))) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d'en . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)178 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Ezeh și Connors ; Whitfield și altele ; Black și Young împotriva Regatului Unit Rezumat al cauzelor Cauzele Whitfield și altele, Black și Young se referă la încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil din cauza lipsei de independență și de imparțialitate obiectivă a procedurilor disciplinare diligente împotriva reclamanților care au executat pedepse cu închisoarea, între 1997 și 2000, și au fost soluționate de directorii închisorii (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Toți reclamanții au fost condamnați la o prelungire a pedepsei lor de la 3 la 35 de zile de închisoare. Curtea Europeană a menționat că persoanele aflate sub autoritatea Home Office (fie în calitate de gardian, director sau de control) în închisorile în cauză) au formulat atât acuzațiile împotriva reclamanților, au studiat dosarele, au inițiat urmăriri penale și s-au pronunțat asupra vinovăției sau inocenței acestora, cât și asupra pedepselor care trebuie aplicate. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu se poate concluziona că există o independență structurală între funcțiile de urmărire și de judecată (§45 din hotărârea Whitfield și altele, a se vedea, de asemenea, Toate cauzele se referă la faptul că instanțele judecătorești le-au refuzat reclamanților dreptul de a fi reprezentați în mod legal în cursul procesului disciplinar (încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (c). Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și nr. cerere Pagube materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total Ezeh și Connors, Cereri nr. 3966/98 și 40086/98 000 EUR Minus 4 294,79 asistență judiciară 705,21 EUR Plătit la 23/04/2004 + dobânzi de întârziere Whitfield și altele, Cereri de plată la 46387/99; 48906/99; 57410/00 și 57419/00 000 EUR 000 EUR plătit cu dobânzi de întârziere Black, Cerere nr. 56745/00 799 EUR Platit la 10/05/2007 Young, Cerere la 60682/00 799 EUR 799 EUR Pays la termen (b) Măsuri individuale În cauza Ezeh și Connors și în cauzele Black și Young, Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de solicitanți. În cauza Young, recurenta a fost repusă în libertate după ce și-a achitat pedeapsa. În cauza Whitfield și altele, reclamanții (dl Whitfield, dl Pewter, dl Gaskin și dl Clarke) au fost eliberați după ce și-au ispășit pedeapsa. Pedeapsa disciplinară a celui de-al patrulea reclamant (dl Clarke) a fost anulată de Secretary of State. Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 6 alineatul (1) Noile închisori (Amendament) Rules 2002 , în vigoare din 15 august 2002, prevăd că în caz de încălcare gravă a disciplinei penale pentru care deținutul își prelungește detenția, cazurile sunt retrimise unui adjutant autorizat de Secretary of State , care este responsabil de anchetă pentru a asigura o relație de independență structurală între funcțiile de urmărire și de judecată (a se vedea §88 din hotărârea Marii Camere în cauza Ezeh și Connors). 2) Încălcarea articolului 6 alineatul (3)c Ca urmare a hotărârii Curții Europene din 15 iulie 2002 în cauza Ezeh și Connors (confirmată de Marea Cameră la 9 octombrie 2003), Închisoarea (Amendament) Rules 2002 a intrat în vigoare în 2002 și prevăd că: în caz de încălcare gravă a disciplinei penitenciare pentru care un deținut are o pedeapsă de prelungire a detenției sale, deținutul în cauză are posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat. (a se vedea §54 din arestarea Marii Camere în cauza Ezeh și Connors) 3) Publicație Hotărârea Curții Europene în cauza Ezeh și Connors a fost publicată în European Human Rights Reports cu referire la (2004) 39 EHRR 1. Hotărârea Curții Europene în cauza Whitfield și altele a fost publicată în European Human Rights Reports cu referire la (2005) 41 EHRR 44. III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 cu ocazia celei de-a 1120-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)178

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Ezeh et Connors contre le Royaume-Uni

;

Whitfield et autres contre le Royaume-Uni

;

Black contre le Royaume-Uni

et

Young contre le Royaume-Uni

(Ezeh et Connors, requête n° 39665/98+, arrêt du 9 octobre 2003 – Grande Chambre

;

Whitfield et autres, requête n° 46387/99+, arrêt du 12 avril 2005, définitif le 12 juillet 2005

;

Black, requête n° 56745/00, arrêt du 16 janvier 2007, définitif le 16 avril 2007

; et

Young, requête n° 60682/00, arrêt du 16 janvier 2007, définitif le 16 avril 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l’absence d’indépendance et d’impartialité dans des procédures disciplinaires en milieu pénitentiaire dans les affaires Whitfield et autres, Black et Young, et l’absence de représentation juridique dans toutes les affaires (violations de l’article 6, paragraphes 1 et 3c)) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu'il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)178

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Ezeh et Connors

; Whitfield et autres

; Black

et Young contre le Royaume-Uni

Résumé introductif des affaires

Les affaires Whitfield et autres, Black et Young concernent la violation du droit des requérants à un procès équitable en raison du défaut d’indépendance et d’impartialité objective de procédures disciplinaires diligentées contre les requérants qui purgeaient des peines d’emprisonnement, entre 1997 et 2000, et tranchées par des directeurs de prison (violations de l’article 6§1). Tous les requérants ont été condamnés à une prolongation de leur peine allant de 3 à 35 jours d’emprisonnement.

La Cour européenne a relevé que des personnes relevant de l’autorité du

Home Office

(que ce soit en qualité de gardien, de directeur ou de

controller

dans les prisons concernées) avaient à la fois formulé les accusations à l’encontre les requérants, instruit les dossiers, engagé des poursuites, et statué sur leur culpabilité ou leur innocence ainsi que sur les peines à infliger. Dès lors, elle a conclu que l’on ne saurait conclure à l’existence d’une indépendance structurelle entre les fonctions de poursuite et de jugement (§45 de l’arrêt Whitfield et autres, voir aussi §20 de l’arrêt Black et §§43-44 de l’arrêt Young).

Toutes les affaires concernent le fait que les juridictions de jugement aient refusé aux requérants le droit d’être légalement représentés lors de l’audience disciplinaire (violations de l’article 6§3c).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n° requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Ezeh et Connors, Requêtes n° 39665/98

et 40086/98

--

--

44

000 EUR

Moins 4

294,79 assistance judicaire

39

705,21 EUR

Payé le 23/04/2004 + intérêts de retard

Whitfield et autres,

Requêtes n° 46387/99

; 48906/99 ; 57410/00 et 57419/00

--

3

000 EUR

10

000 EUR

13

000 EUR

Payé avec intérêts de retard

Black,

Requête n° 56745/00

--

--

1

799 EUR

1

799 EUR

Payé le 10/05/2007

Young,

Requête n° 60682/00

--

--

2

799 EUR

2

799 EUR

Payé dans le délai

b) Mesures individuelles

Dans l’affaire Ezeh et Connors, et dans les affaires Black et Young, la Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral éventuellement subi par les requérants. Dans l’affaire Young, la requérante a été remise en liberté après avoir purgé sa peine. Dans l’affaire Whitfield et autres, les requérants (M. Whitfield, M. Pewter, M. Gaskin et M. Clarke) ont été remis en liberté après avoir purgé leurs peines. La peine disciplinaire du quatrième requérant (M. Clarke) a été annulée par le

Secretary of State.

Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

1) Violation de l’article 6§1

Les nouvelles

Prison (Amendment) Rules 2002

, en vigueur depuis 15 août 2002, prévoient qu’en cas d'infraction grave à la discipline pénitentiaire pour laquelle le détenu encourt une prolongation de sa détention, les affaires sont renvoyées à un

adjudicator

, agréé par le

Secretary of State

, qui est chargé de l'enquête afin d’assurer une relation d’indépendance structurelle entre les fonctions de poursuite et de jugement (voir §88 de l’arrêt de la Grande Chambre dans l’affaire Ezeh et Connors).

2) Violation de l’article 6§3c

Suite à l'arrêt de la Cour européenne du 15 juillet 2002 dans l’affaire Ezeh et Connors (confirmé par la Grande Chambre le 9 octobre 2003), les

Prison (Amendment) Rules 2002

sont entrées en vigueur en 2002 et prévoient qu’en cas d'infraction grave à la discipline pénitentiaire pour laquelle un détenu encourt une peine de prolongation de sa détention, le détenu mis en cause a la possibilité de se faire représenter par un avocat. (voir §54 de l’arrêt de la Grande Chambre dans l’affaire Ezeh et Connors)

3) Publication

L'arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Ezeh et Connors a été publié dans les

European Human Rights Reports

sous la référence (2004) 39 EHRR 1. L'arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Whitfield et autres a été publié dans les

European Human Rights Reports

sous la référence (2005) 41 EHRR 44.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d‘autres violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.