RAFAT AND GOLAGA v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 30693/05, de către Abdul Saboor RAFAT și alții împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 20 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Egbert Myjer, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 august 2005, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Abdul Saboor Rafat, soția sa Fauzia Golaga și fiica lor Lida Rafat, sunt resortisanți afgani care s-au născut în 1955, 1969 și, respectiv, 1988 și locuiesc în Haga. De asemenea, cererea a fost introdusă în numele celor patru copii mai tineri ai primei și al doilea solicitanți, care erau încă sub vârsta în momentul introducerii cererii. Reclamanții erau inițial reprezentați în fața Curții de către dl Y. Tamer, un avocat practicant la Haga, și ulterior de dl F.-W. Verbaas, un avocat practicant în Alkmaar. Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, și agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2, 3, 6 și 13 din Convenție cu privire la refuzul cererilor lor de azil și amenințat că au fost forțate să revină în Afganistan. La 19 ianuarie 2006, Camera a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu expulze reclamanții în Afganistan până la notificarea suplimentară (art. 39 din Regulamentul Curții). În plus, Camera a hotărât să anunțe guvernului plângerilor reclamanților detaliate mai sus. La 13 aprilie 2006, Guvernul a prezentat Registrului observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Acestea au fost transmise la 20 aprilie 2006 reclamanților, care au fost invitați să prezinte observații în răspuns până la 1 iunie 2006. Guvernul și reprezentantul reclamanților au informat Curtea, la 22 și, respectiv, 28 iulie 2011, că reclamanții au fost recunoscuți ca refugiați și au acordat permise de ședere în scopul azilului la 20 Iulie 2011, după ce reclamanții au depus o nouă cerere de azil la 10 mai 2011. Având în vedere cele de mai sus și în absența unor circumstanțe speciale referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ridice măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 30693/05

by Abdul Saboor RAFAT and Others

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20

September 2011 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Egbert Myjer,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 August 2005,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Abdul Saboor Rafat, his wife Fauzia Golaga and their daughter Lida Rafat, are Afghan nationals who were born in 1955, 1969 and 1988 respectively and live in The Hague. The application was also brought on behalf of the first and second applicants’ four younger children, who were still under age at the time the application was introduced. The applicants were initially represented before the Court by Mr Y. Tamer, a lawyer practising in The Hague, and subsequently by Mr F.-W. Verbaas, a lawyer practising in Alkmaar. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, and their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicants complained under Articles 2, 3, 6 and 13 of the Convention about the refusal of their requests for asylum and their threatened forced return to Afghanistan.

On 19 January 2006 the Chamber decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicants to Afghanistan until further notice (Rule 39 of the Rules of Court). The Chamber further decided to give notice to the Government of the applicants’ complaints detailed above.

On 13 April 2006 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application. These were forwarded on 20 April 2006 to the applicants, who were invited to submit observations in reply by 1 June 2006.

The Government and the applicants’ representative informed the Court, on 22 and 28

July 2011 respectively, that the applicants had been recognised as refugees and granted residence permits for the purpose of asylum on 20

July 2011, after the applicants had lodged a new application for asylum on 10 May 2011. The applicants’ representative stated that in view of this development the applicants wanted to withdraw the application.

THE LAW

In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

In view of the above, it is appropriate to lift the interim measure indicated under Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President