- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 septembrie 2011
- Stat pârât
- LVA
- Concluzia
- Inadmisibil
Apinis împotriva Letoniei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Guntis Apinis, este un cetățean leton care s-a născut în 1962 și este în prezent în închisoare cu treisprezece ani de închisoare în Olaine pentru crimă agravată. Guvernul leton (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Reclamantul a prezentat numeroase plângeri Curții. Printre acestea se numără o plângere că i s-a refuzat dreptul de a vota în alegerile generale la Saeima, parlamentul leton, la 7 octombrie 2006, deoarece poliția nu și-a trimis pașaportul la închisoare, unde era în custodie atunci. De asemenea, el a susținut o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenție, având în vedere faptul că a fost numit „morder” în timpul unei emisii de televiziune. Plainele reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție și al articolului 6 § 2 din Convenție au fost comunicate guvernului la 14 iunie 2010, care au prezentat observații cu privire la admisibilitatea și meritul cazului.
În schimb, în scrisoarea sa din 26 octombrie 2010, el a declarat că „Statul leton nu se teme de [Curtea], deoarece [Curtea] joacă cu ea ca un jucărie”. La 8 noiembrie 2010, Curtea i-a cerut în mod repetat să numească un reprezentant și l-a recomandat să contacteze Asociația Barului leton dacă nu a putut găsi unul însuși. Reclamantul nu a desemnat un avocat. La 1 decembrie 2010, reclamantul a exprimat neîncredere în Curte și a folosit limbaj abuziv în fața acesteia. În răspuns, Curtea a notificat reclamantului că termenul de depunere a observațiilor sale a expirat și a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca o cauză din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea.
La 17 februarie 2011, reclamantul a informat Curtea că nu intenționează să își retragă cererea și a solicitat o prelungire a timpului pentru a-și prezenta observațiile. În excepție, președintele secțiunii a acordat această cerere. La 24 martie 2011, în răspuns la scrisoarea Guvernului în care se declară poziția lor privind o soluție prietenoasă, reclamantul a emis amenințări adresate funcționarilor Curții. Curtea a răspuns reclamantului la 2 mai 2011, explicând procedura în fața acesteia și insistând asupra nevoia ca reclamantul să numească un reprezentant. În scrisoarea trimisă la 5 mai 2011 reclamantul a continuat să emită remarci abuzive și amenințatoare. El a declarat că „Curtea susține fascismul” și că în următorii opt ani el va găsi „ocazia de a descoperi adevărul și [ocazia] de a se asigura că cei care se numesc zei primesc ceea ce merită”.
În răspuns, Curtea a făcut referire la scrisoarea sa anterioară. 10. În scrisoarea din 30 mai 2011, reclamantul a afirmat că nu are încredere în Curte pentru că s-a ridicat de drepturile omului. 11. În scrisoarea din 29 iunie 2011, reclamantul a continuat să utilizeze limbaj brut abuziv în fața statului și a Curții.
1. The applicant, Mr Guntis Apinis, is a Latvian national who was born in 1962 and is currently serving a thirteen-year prison sentence in Olaine prison for aggravated murder. The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Reine.
The applicant submitted numerous complaints to the Court. Among those was a complaint that he had been denied the right to vote in the general election to the Saeima, the Latvian parliament, on 7 October 2006, as the police had failed to send his passport to the prison where he was being held in custody at the time. He also alleged a violation of Article 6 § 2 of the Convention, on account of the fact that he had been called a “murderer” during a TV broadcast.
The applicant’s complaints under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention and Article 6 § 2 of the Convention were communicated to the Government on 14 June 2010, who submitted observations on the admissibility and merits of the case.
The applicant did not submit any observations. Instead, in his letter of 26 October 2010 he stated that “the Latvian State is not afraid of [the Court], because [the Court] plays with it like a toy”.
On 8 November 2010 the Court repeatedly requested him to appoint a representative and advised him to contact the Latvian Bar Association if he could not find one himself. The applicant did not designate a lawyer.
On 1 December 2010 the applicant expressed distrust in the Court and used grossly abusive language towards it. In reply, the Court notified the applicant that the time-limit for submission of his observations had expired, and drew his attention to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
On 17 February 2011 the applicant informed the Court that he did not intend to withdraw his application, and requested an extension of time to submit his observations. Exceptionally, the President of the Section granted that request.
On 24 March 2011, in reply to the Government’s letter stating their position on a friendly settlement, the applicant issued threats directed at officials of the Court. The Court replied to the applicant on 2 May 2011, explaining the procedure before it and insisting on the need for the applicant to appoint a representative.
In the letter sent on 5 May 2011 the applicant continued to issue abusive and threatening remarks. He stated that “the Court supports fascism” and that during the next eight years he would “find the opportunity to discover the truth and [the chance] to make sure that those who call themselves gods get what they deserve”. In reply, the Court referred to its previous letter.
In the letter dated 30 May 2011 the applicant stated that he did not have any trust in the Court because it scoffed at human rights.
In his letter of 29 June 2011 the applicant continued to use grossly abusive language towards the State and the Court.