PLOPEANU AND IONESCU LAW FIRM v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PLOPEANU AND IONESCU LAW FIRM v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 6 mai 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 39517/20 PLOPEANU ȘI IONESCU HOTĂRÂREA FIRM SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE AVOCAȚI PLOPEANU ȘI IONESCU depusă la 13 august 2020 a comunicat la 16 aprilie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la anularea unei hotărâri finale (interlocutive) privind gradul de procedură al societății reclamante pentru anularea unei proceduri de anulare a unui permis de construcție pentru un site de deșeuri. Societatea reclamantă, o asociere profesională de avocați practicanți din Cluj, a solicitat anularea unui permis de construcție emis pentru un site de deșeuri în Pojorîta, județul Suceava ( depozitit ecologic Pojorîta ) din cauza anumitor încălcări a cerințelor juridice care vizează protejarea mediului și a sănătății publice, cum ar fi stabilirea distanței minime între site-ul de depozitare și zona locuită, și anume 1000 m. La 7 februarie 2019, Curtea județului Cluj a respins cererea de anulare, având în vedere faptul că firma reclamantă nu are statutul și interesul procedural. Avocatul societății reclamante a fost autorizat printr-o hotărâre finală din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj. Hotărârea din 7 Februarie 2019 a fost anulată și cazul a fost trimis înapoi la Curtea de judecată a Cluj pentru reexaminare. Curtea de apel a declarat că reclamantul are statutul de procedură și interesul de a contesta legalitatea actelor administrative în domeniul protecției mediului. Între timp, în timp ce procedurile în fața Curții de Apel Cluj au fost în așteptare, la 20 În septembrie 2019, părțile de apărare, și anume Consiliul județului Suceava și președintele său, au prezentat Curtea Înaltă de Casare și Justiție („HCCJ”) o cerere de a transfera cazul către o instanță de recurs diferită (stramutare ), susținând că au avut îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj, deoarece au dat deja o hotărâre într-un caz similar și deoarece unul dintre judecători a participat la același eveniment științific (seminar juridic) cu un avocat al firmei reclamante. Această cerere nu a condus la suspendarea procedurii judiciare principale. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 14 noiembrie 2019, HCCJ a aderat la cererea părții opozitoare și a hotărât să transfere cazul la Curtea de Apel Târgu Mureș. Hotărârea interlocutivă nu include motive. În hotărârea sa, pe baza articolului 145 alineatul (2) din Codul de Procedură Civilă, HCCJ a emis ordinul de a „precisa inversarea hotărârii din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj ( constată desființată de drept decizia )”. Societatea reclamantă se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că anularea hotărârii finale din 26 septembrie 2019, pronunțată în favoarea sa, a încălcat principiul res judicata și că HCCJ, care a acceptat cererea de transfer, nu a furnizat motive adecvate pentru decizia sa. Societatea reclamantă susține că cererea de a transfera cazul către o altă instanță de recurs a constituit, de fapt, un recurs deghizat și că HCCJ nu a avut un echilibru echitabil între interesul general al certitudinii juridice și interesele părții opozitoare în cadrul procedurii, și anume Consiliul județului Suceava. 1 din Convenția în temeiul șefului său civil aplicabil procedurii în acest caz (a se vedea, de exemplu, Ivan Atanasov v. Bulgaria , nr. 12853/03, §§ 89-96, 2 decembrie 2010, Bursa Barosu Bașkanlığı și alții v. Turcia , nr. 25680/05, §§ 106-129, 19 iunie 2018, și Verein KlimaSeniorinnen Schweiz și alții v. Elveția [GC], nr. 53600/20, § 590-625, 9 aprilie 2024)? În caz afirmativ, firma de avocatură solicitantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care o hotărâre finală pronunțată în favoarea sa la 26 În septembrie 2019 de către Curtea de Apel Cluj a fost anulată atunci când Curtea Înaltă de Casare și Justiție a acceptat, la 14 noiembrie 2019, cererea de transfer al litigiului către o altă instanță de recurs, fără a furniza motive pentru decizia de transfer?