CASE OF ŠARIĆ AND OTHERS v. CROATIA

RESPONDENT

HRV

HOTĂRÂRE

18.10.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ŠARIĆ AND OTHERS v. CROATIA (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

Detaliile personale ale reclamanților sunt enumerate în anexa I la această hotărâre. Reclamanții au fost agent de serviciu angajat de Ministerul Apărării (Ministarstvo obrane Republike Hrvatske). În 1996, 1997 și 1998 reclamanții au participat ocazional la operațiunile de deminare în teritoriile noi eliberate din Croația. Pe baza Deciziei Ministrului Apărării din 18 septembrie 1995 (a se vedea „Legea internă relevantă”, mai jos), acestea au dreptul la o alocație zilnică specială pentru astfel de lucrări. Din moment ce nu le-au fost plătite certificatele, la 21 mai 2002, fiecare reclamant a adus o acțiune civilă separată împotriva statului în cadrul Curții Municipale Knin (Općinski sud u Kninu), cerând plata alocațiilor neabonate. Statul a răspuns că acțiunile lor au fost limitate la timp, deoarece perioada de prelungire de trei ani pentru cererile legate de ocuparea forței de muncă a expirat. În răspuns, reclamanții au susținut că, în mai multe ocazii, au întrebat comandantul lor de ce nu au fost plătite certificatele. Ofițerul lor comandant a făcut anchete cu superiorul său, care apoi a contactat Staful General al Forțelor Armate Croate (Glavni stožer Oružanih snaga Republike Hrvatske). În cele din urmă, reclamanții au fost informați prin intermediul ofițerului de comandă că afirmațiile lor nu sunt contestate și că vor fi plătite după ce fondurile în acest scop au fost alocate în bugetul de stat. Considerând aceste informații, reclamanții au susținut că statul a recunoscut datoria și că funcționarea perioadei de limitare legală a fost astfel întreruptă. 10. La 12 și 14 decembrie 2005, Curtea Municipală Knin a hotărât în favoarea statului și a respins acțiunile reclamanților, susținând că, în conformitate cu reglementările interne ale Ministerului Apărării, singura persoană autorizată să recunoască datoria în numele Ministerului înainte ca reclamanții să-și aducă acțiunile era șeful Departamentului Central de Finanțe și superiorii săi. Prin urmare, declarațiile repetate ale ofițerului comandant al reclamanților către solicitanți, după efectuarea anchetelor cu superiorii săi până la nivelul personalului general al forțelor armate croate, că cererile lor nu au fost în litigiu și că certificatele vor fi plătite după ce fondurile au fost alocate în acest scop, nu ar fi constituit recunoașterea datoriei capabile să întrerupă funcționarea perioadei de prelungire legală. 11. La 3 și 10 aprilie 2006, Curtea județului Šibenik (Županijski sud u Šibeniku) a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile de primă instanție care întăresc motivele în care se prezintă. 12. Puncturile constituționale ulterioare ale reclamanților au fost respinse de Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) în perioada între 18 septembrie 2006 și 10 aprilie 2008. Hotărârile Curții Constituționale au fost transmise reprezentantului reclamanților la datele indicate în anexa I la prezenta hotărâre. 13. Decizia Ministrului Apărării privind plata alocațiilor zilnice speciale pentru efectuarea lucrărilor de minerare și de deminare (Odluka o isplatama posebnih dnevnica za vrijeme izvoשenja radova na miniranju i deminiranju, nepublicată) din 18 septembrie 1995 se citește după cum urmează: „1. Membrii permanenti și rezervați ai Forțelor Armate ale Republicii Croația care desfășoară lucrări de extragere și deminare au dreptul la alocații zilnice speciale. Alocațiile speciale se calculează în sumele prevăzute prin Decizia privind cuantumul cotei zilnice pentru călătoriile oficiale și valoarea compensației pentru utilizatorii finanțate din bugetul de stat [care este, 123 kunas croate (HRK) la momentul respectiv], și astfel, de la ora de plecare a lucrărilor de miniere și de deminare [între 12 și 24 de ore], în conformitate cu următoarele criterii: (a) întregul cotei zilnice pentru fiecare 24 de ore cheltuite la lucrările de miniere și de deminare, inclusiv perioadele de 12 până la 24 de ore [care este, între 12 și 24 de ore]; (b) jumătate din cote zilnice pentru perioade de opt până la 12 ore. Lista persoanelor care au dreptul la alocații zilnice speciale, cu detalii, este compilată de comandant la nivel de batalion independent sau mai mare, și este certificată de comandantul zonei operaționale ... Lista certificată se depune pentru plată departamentului de finanțare regională pe teritoriul căruia au fost efectuate lucrări de extragere și deminare, cel târziu în a treia zi a lunii în ceea ce privește luna precedentă. Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării sale și se aplică de la 1 iunie 1995.” 14. Dispoziția relevantă a Legii de procedură civilă (Zakon o parničnom postupku, Gazette Oficiale a Republicii Socialiste Federale Iugoslave nr. 4/1977, 36/1977 (corrigendum), 36/1980, 69/1982, 58/1984, 74/1987, 57/1989, 20/1990, 27/1990 și 35/1991 și Gazette Oficiale a Republicii Croația nr. 53/1991, 91/1992, 58/1993, 112/1999, 88/2001, 117/2003, 88/2005, 2/2007, 84/2008 și 123/2008) citește următoarele: „(1) Când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dreptului omului sau a libertății fundamentale garantate de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale sau protocoale suplimentare ratificate de Republica Croația, o parte poate, în termen de treizeci de zile de la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului devenind finală, depune la instanța din Republica Croația o cerere care a stat în prima instanță în cadrul căre a fost pronunțată hotărârea violarea dreptului omului sau a libertății fundamentale, să pună deoparte hotărârea prin care a fost încălată dreptul omului sau libertatea fundamentală. (2) Procedura menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune se desfășoară prin aplicarea, mutatis mutandis, a dispozițiilor privind redeschiderea procedurii. (3) În cadrul procedurii redeschise, instanțele trebuie să respecte avizele juridice exprimate în hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului care constată o încălcare a dreptului uman fundamental sau a libertății.”

The applicants’ personal details are listed in Annex I to this judgment. 5. The applicants were serviceman employed by the Ministry of Defence (Ministarstvo obrane Republike Hrvatske). In 1996, 1997 and 1998 the applicants occasionally participated in demining operations in the newly liberated territories in Croatia. 6. On the basis of the Decision of the Minister of Defence of 18 September 1995 (see “Relevant domestic law”, below), they were entitled to a special daily allowance for such work. 7. Since the allowances had not been paid to them, on 21 May 2002 each applicant brought a separate civil action against the State in the Knin Municipal Court (Općinski sud u Kninu), seeking payment of the unpaid allowances. 8. The State responded that their actions were time-barred because the three-year limitation period for employment-related claims had expired. 9. In reply, the applicants argued that on several occasions they had asked their commanding officer why the allowances had not been paid. Their commanding officer had made enquiries of his superior, who had then contacted the General Staff of the Croatian Armed Forces (Glavni stožer Oružanih snaga Republike Hrvatske). Eventually, the applicants had been informed through their commanding officer that their claims were not being disputed and that they would be paid once the funds for that purpose had been allocated in the State budget. Relying on that information, the applicants argued that the State had acknowledged the debt and that the running of the statutory limitation period had thus been interrupted. 10. On 12 and 14 December 2005 the Knin Municipal Court ruled in favour of the State and dismissed the applicants’ actions. It held that in accordance with the internal regulations of the Ministry of Defence the only person authorised to acknowledge the debt on behalf of the Ministry before the applicants had brought their actions had been the head of its Central Finance Department and his superiors. Therefore, the repeated declarations of the applicants’ commanding officer to the applicants, after making enquiries of his superiors up to the level of the General Staff of the Croatian Armed Forces, that their claims were not in dispute and that the allowances would be paid once funds had been allocated in the budget for that purpose, had not constituted acknowledgement of the debt capable of interrupting the running of the statutory limitation period. 11. On 3 and 10 April 2006 the Šibenik County Court (Županijski sud u Šibeniku) dismissed the applicants’ appeals and upheld the first-instance judgments endorsing the reasons given therein. 12. The applicants’ subsequent constitutional complaints were dismissed by the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) in the period between 18 September 2006 and 10 April 2008. The Constitutional Court’s decisions were served on the applicants’ representative on the dates indicated in Annex I to this judgment. 13. Decision of the Minister of Defence on Payment of Special Daily Allowances for Carrying Out Mining and Demining Works (Odluka o isplatama posebnih dnevnica za vrijeme izvođenja radova na miniranju i deminiranju, unpublished) of 18 September 1995 reads as follows: “1. Permanent and reserve members of the Armed Forces of the Republic of Croatia carrying out mining and demining works shall have the right to special daily allowances. 2. Special allowances shall be calculated in the amounts prescribed by the Decision on the Amount of Daily Allowance for Official Journeys and the Amount of Compensation for Users Financed from the State Budget [that is, 123 Croatian kunas (HRK) at the time], and so from the time of departure to [carry out] mining and demining works, according to the following criteria: (a) the entire daily allowance for every twenty-four hours spent on mining and demining works, including periods of twelve to twenty-four hours [that is, between twelve and twenty-four hours]; (b) half the daily allowance for periods of eight to twelve hours. 3. The lists of persons entitled to special daily allowances, with details, shall be compiled by the commander at independent battalion level or higher, and shall be certified by the commander of the operational zone ... The certified list shall be submitted for payment to the regional finance department on whose territory mining and demining works have been carried out, at the latest on the third day of the month in respect of the preceding month. 4. This Decision shall enter into force on the day of its adoption, and shall be applicable from 1 June 1995.” 14. The relevant provision of the Civil Procedure Act (Zakon o parničnom postupku, Official Gazette of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia nos. 4/1977, 36/1977 (corrigendum), 36/1980, 69/1982, 58/1984, 74/1987, 57/1989, 20/1990, 27/1990 and 35/1991, and Official Gazette of the Republic of Croatia nos. 53/1991, 91/1992, 58/1993, 112/1999, 88/2001, 117/2003, 88/2005, 2/2007, 84/2008 and 123/2008) reads as follows: “(1) When the European Court of Human Rights has found a violation of a human right or fundamental freedom guaranteed by the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms or additional protocols thereto ratified by the Republic of Croatia, a party may, within thirty days of the judgment of the European Court of Human Rights becoming final, file a petition with the court in the Republic of Croatia which adjudicated in the first instance in the proceedings in which the decision violating the human right or fundamental freedom was rendered, to set aside the decision by which the human right or fundamental freedom was violated. (2) The proceedings referred to in paragraph 1 of this section shall be conducted by applying, mutatis mutandis, the provisions on the reopening of proceedings. (3) In the reopened proceedings the courts are required to respect the legal opinions expressed in the final judgment of the European Court of Human Rights finding a violation of a fundamental human right or freedom.”

§ Cauze similare