CtEDO 03.11.2011 Auto

POTCOAVA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.11.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
POTCOAVA v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 27945/07, de către Ioan Nicolet POTCOAVĂ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2011 ca cameră compusă din: Josep Casadevill, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 20 iunie 2007, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ioan Nicolet Potcoavă, este un cetățen român care s-a născut în 1969 și trăiește în Ungheni. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului În seara din 4 iulie 2002, la aproximativ 11 p.m., reclamantul a fost prins de doi ofițeri de poliție, R.C. și O.F., care căutau autorul mai multor violuri comise în această zonă în ultimele luni. Întrucât reclamantul a furnizat descrierea dată de victime, el a fost cercetat și arestat de ofițeri de poliție. Reclamantul a susținut că a fost bătut atât în drum spre sediul poliției, cât și apoi toată noaptea, și forțat să mărturisească crimele pe care nu le-a comis. La 5 iulie 2002, el a dat trei declarații scrise manual la sediul poliției. El nu a fost asistat de consilier. În prima declarație, dată în prezența ofițerului R.C., el a negat că a comis crimele. În a doua și a treia declarații el a mărturisit că a comis trei violuri, la 8 noiembrie 2001, în februarie 2002 și în aprilie 2002, și în două tentative de viol în mai și iunie 2002, și că el a fost planificat fapte similare la 4 iulie 2002. El a dat detalii despre modul în care a abordat, imobilizat și abuzat victimele în fiecare ocazie. În aceeași zi el a fost dus la Procurorul atașat la Curtea de județ Mureș, unde, în prezența consilierului, el a reiterat mărturisirea. Potrivit reclamantului, ofițerii de poliție care l-au însoțit de la Procurorul l-au amenințat cu violență dacă și-a schimbat declarațiile înaintea procurorului. Un polițist a fost prezent în timpul interogarii reclamantului în biroul procurorului. Reclamantul a fost examinat de o comisie de psihiatri și medici criminaliști care au concluzionat că, la momentul infracțiunilor de care a fost acuzat, reclamantul a fost conștient că ceea ce făcea este greșit. De asemenea, au concluzionat că a avut o tulburare de personalitate cu comportamentul antisocial, fiind incapabil de a controla impulsurile instinctive. August 2002 au prezentat raportul procurorului. La 18 decembrie 2002, procurorul a depus inculparea la Curtea de District Târgu Mureș. Înainte de instanță, reclamantul a fost reprezentat de avocat. El a retras mărturisirile sale anterioare și a reiterat că a fost bătut și amenințat de poliție în timpul sesiunilor de interogare timpurie. August 2003 Curtea a condamnat reclamantul. Cu toate acestea, într-o decizie finală din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat condamnarea reclamantului și a trimis cazul la Biroul Procuror pentru investigații suplimentare. Curtea a remarcat că drepturile apărării au fost încălcate în faptul că reclamantul nu a fost asistat de avocat în timpul primelor sesiuni de interogatoriu și că procurorul nu a ordonat o examinare expertă a probelor materiale. La 29 ianuarie 2004, reclamantul a fost eliberat din închisoare în așteptarea procesului în temeiul unui ordin procuror de a nu părăsi orașul. La 16 martie 2004, procurorul a inculpat din nou reclamantul. 10. La 9 octombrie 2006, Curtea de district Târgu Mureș a achitat reclamantul, deoarece a considerat că dovezile din dosar nu erau suficiente pentru a permite o concluzie fără îndoială că a comis infracțiunile de care a fost acuzat. Acesta a remarcat faptul că unele dintre dovezile materiale colectate s-au dovedit a fi neconcludenți și că reclamantul a prezentat un alibi pentru momentul în care au avut loc doi violuri. 11. Într-o decizie finală din 27 septembrie 2007, județul Mureș a anulat hotărârea și a condamnat reclamantul de trei conturi de viol și unul a încercat viol și l-a condamnat la un an, șase luni și douăzeci și șase zile de închisoare. Curtea a considerat că mărturiile reclamantului sunt conforme cu dovezile din dosar, în special declarațiile victimelor, raportul medical expert și declarațiile martorilor care au participat la reconstrucția evenimentelor din primul set de anchete. Curtea a atașat greutatea faptului că mărturisirea a fost scrisă manual de către reclamant însuși și a oferit o descriere detaliată a modului său operandi; de asemenea, a susținut că, mai des decât nu primele declarații făcute într-un caz reflectă adevărul, deoarece persoana nu a avut încă timp să se gândească și să pregătească o apărare. Curtea a subliniat, de asemenea, că reclamantul și-a repetat mărturisirea în fața procurorului în prezența unui avocat și că, în acel moment, el nu a menținut abuzul de către investigatori. Reclamantul a refuzat să furnizeze eșantioane biologice pentru testare și că testul de poligrafie pe care l-a efectuat a arătat „comportamentul simulat”. În cele din urmă, instanța a remarcat că nu au fost raportate alte violuri similare în zonă după arestarea reclamantului. La 14 august 2002, reclamantul s-a plâns la Procuratura Militară atașat Curtea Târgu Mureș că ofițerii de poliție R.C. și O.F. l-au lovit în fața și au rupt unul din din dinți atunci când l-au prins și că mai târziu la sediul poliției l-au forțat să se mărturisească. La 4 februarie 2003, procurorul militar București a respins plângerea ca fiind nefondată și această decizie a fost susținută la 31 mai 2004 de procurorul militar atașat Curții Înalte de Casare și Justiție. 13. La 30 iunie 2004, reclamantul a depus o nouă plângere penală împotriva celor doi ofițeri de poliție, R.C. și O.F., susținând că l-au lovit și au folosit metode de anchetă abuzive și de tortură. El averitat că încercările sale anterioare de a se plânge în legătură cu investigațiile nu au fost înregistrate sau răspunse de către autoritățile. 14. După desmilitarizarea poliției, reclamația a fost examinată de procurorul atașat Curții de Apel Târgu Mureș, care, într-o hotărâre emisă la 8 iunie 2005, a respins reclamația. Cu toate acestea, examinarea medicală a dezvăluit urme de o coastă fracturată care ar fi putut fi datată de atunci, dar procurorul a considerat că acest fapt nu este suficient doar pentru a dovedi abuzul, în special deoarece restul de dovezi din dosar nu susține acuzațiile reclamantului. 15. La 5 iulie 2005, procurorul șef al Oficiului Procuror atașat Curții de Apel a respins obiecția reclamantului și a susținut această decizie. 16. La 18 octombrie 2006, Curtea de Apel a respins o altă obiecție de către reclamant și a susținut hotărârile procurorilor. Acesta a considerat că dovezile din dosar, în special declarațiile martorilor și dosarul medical al detenției sale, au invalidat acuzațiile reclamantului. În plus, instanța a remarcat că reclamantul nu a acuzat decât investigatorii de violență după ce raportul de experți medicali a concluzionat că era conștient că faptele sale sunt greșite și, prin urmare, ar putea fi considerat responsabil penal pentru ei. Pe baza unei interpretări a diferitelor declarații ale reclamantului, Curtea a concluzionat că în primul rând încerca să folosească apărarea capacităților diminuate, dar atunci când raportul de experți a decis că apărarea a fost exclusă, a susținut violență de către poliție pentru a-și elimina mărturiile pentru a fi făcute sub presiune. De asemenea, a remarcat că reclamantul a dat descrieri contradictorii cu privire la presupusul bătăi și că el nu a arătat nici un semn de suferință în timpul detenției, și nimic nu a apărut în timpul mai multor anchete medicale pe care le-a avut. În sfârșit, a remarcat că nimeni nu a văzut sau auzit reclamantul fiind bătut atunci când a fost prins sau mai târziu, în timpul anchetelor. 17. Reclamantul a apelat, iar la 30 ianuarie 2007, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins apelul său. Decizia a devenit astfel finală. Legea internă relevantă 18. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală privind desmilitarizarea poliției sunt descrise în Begu v. România, nr. 20448/02, § 62, 15 martie 2011. COMPLAINTE 19. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost tratat rău de către poliție în timpul anchetelor și că investigațiile privind incidentul nu au fost eficiente, deoarece au luat autoritățile de doi ani pentru a începe interviurile cu martori. 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia nu a fost corectă și că drepturile sale de apărare au fost încălcate. În special, el s-a plâns că nu i-a fost permis accesul la un avocat în timpul interogatoriului de poliție, că nu i-a fost permis timp pentru a pregăti apărarea, dar a fost interogat imediat după arestarea sa, și că nu i-a fost acordată o examinare expertă așa cum a cerut el și familia sa. De asemenea, el se plângea că nu a putut contacta familia sa de o lună după arest. DREPTUL art. 3 din Convenția 21. Reclamantul s-a plâns de maltrat de către poliție și ineficacitatea în cadrul anchetelor care au urmat. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care spune după cum urmează: „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” 22. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 23. În special, Curtea constată că atât procurorul (decizie 8 Iunie 2005 a procurorului atașat Curtea de Apel Târgu Mureș) și instanțelor (dezbaterea din 18 octombrie 2006 de către Curtea de Apel Târgu Mureș) au examinat acuzațiile reclamantului pe baza dovezilor din dosar și au dat hotărâri motivate exhaustiv. Nimic din dosar nu indică arbitrabilitatea sau protracția în modul în care autoritățile au examinat acuzațiile. Curtea constată, de asemenea, că, pe măsură ce poliția a fost desmilitarizată, nu există îndoieli cu privire la independența și imparțialitatea procurorului în ceea ce privește a doua plângere depusă de reclamant (contrast Barbu Anghelescu c. România , nr. 46430/99, §§§ 64-70, 5 octombrie 2004). În plus, reclamantul nu a reușit să prezinte nici o dovadă de maltratare atât în fața autorităților naționale, cât și în fața Curții. 24. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ §§ §§ §§ § și 4 din Convenție. art. 6 din Convenția 25. Reclamantul a considerat că procedura penală împotriva acestuia nu a fost corectă și că autoritățile au încălcat drepturile apărării. 26. Curtea consideră că această plângere este examinată în temeiul art. 6 §§ 1 și 3 lit. (b) și (c) din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. În hotărârea ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... Toată lumea acuzată de o infracțiune are următoarele drepturi minime: ... (b) să aibă timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale; (c) să se apere în persoană sau prin asistență juridică a alegerii sale sau, dacă el nu are mijloace suficiente de a plăti asistența juridică, să fie acordată liber atunci când interesele justiției o solicită; ...” 27. Curtea consideră că nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri pe baza dosarului și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la art. 6 §§ 1 și 3; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele secretar adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-12-17
0,95
CASE OF POTCOAVĂ v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF POTCOVĂ [1] v. ROMANIA (Application no. 27945/07) JUDGMENT This version was rectified on 11 April 2014 under Rule 81 of the Rules of Court. STRASBOURG 17 December 2013 FINAL 17/03/2014 This judgment has become final un
CtEDO 2011-09-20
0,92
CARAMALAU v. ROMANIA
THIRD SECTION DECISION Application no. 37256/07 by Ioan CARAMALAU against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20 September 2011 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Luis López Guerra, N
CtEDO 2011-10-04
0,92
NEGREA v. ROMANIA
THIRD SECTION DECISION Application no. 15960/05 by Vasile Eugen NEGREA against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 4 October 2011 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Egb
CtEDO 2011-11-22
0,92
ASSOCIATION FOR THE DEFENCE OF HUMAN RIGHTS IN ROMANIA - HELSINKI COMMITTEE v. ROMANIA
THIRD SECTION DECISION Application no. 2959/11 by THE ASSOCIATION FOR THE DEFENCE OF HUMAN RIGHTS IN ROMANIA – HELSINKI COMMITTEE against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 November 2011 as a Chamber c
CtEDO 2009-07-21
0,92
CASE OF ALEXANDRU MARIUS RADU v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF ALEXANDRU MARIUS RADU v. ROMANIA (Application no. 34022/05) JUDGMENT STRASBOURG 21 July 2009 FINAL 21/10/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Alexandru Marius Radu v. Romania, The Eur
Sursă