GHERGHEL c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
GHERGHEL c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 110/04 prezentate de Felician Vasile GHERGHEL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 iunie 2011 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemela, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 octombrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Felician Vasile Gherghel, este cetățean român, născut în 1960. În prezent face închisoare în centrul de detenție din Gherla. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 17 noiembrie 2000, reclamantul, care a executat o pedeapsă pentru un furt, a fost eliberat temporar și a fost retemnițat la 20 aprilie 2001 la închisoarea din Gherla. La 15 februarie 2002, acesta a fost transferat la Depozit legat de Hotărârea Departamentul de Poliție din Cluj pentru a fi interogat cu privire la circumstanțele uciderii N.S., comisă la 20 ianuarie 2001. El a fost arestat într-o celulă cu alți trei deținuți. Evenimentele care au avut loc la 15 februarie 2002 în timpul arestării reclamantului și investigației penale împotriva agresorului său În cursul după-amiezii, a apărut un conflict între reclamant și unul dintre deținuții, R.O., cu privire la dreptul de a fuma în celulă și la păstrarea lucrurilor personale. R.O. l-a lovit pe reclamantul care a chemat un gardian. Reclamantul, al cărui nas sângera, a fost adus la cabinetul medical al depozitului de poliție și apoi plasat într-o altă celulă. Medicul generalist care l-a examinat pe solicitant a menționat în fișa medicală a acestuia din urmă: Gardianul a menționat într-un raport scris în ziua incidentului că reclamantul sângera din nas și că a pretins că a fost lovit cu pumnul și piciorul de către R.O. pe motiv că fuma țigări și refuza să-și pună lucrurile personale. În aceeași zi, comandantul depozitului de poliție i-a interogat pe cei trei deținuți prezenți în celulă. R.O. a recunoscut că a lovit o singură persoană. de câte ori reclamantul în față cu palma mâinii pe motiv că acesta a manifestat o atitudine de sfidare și a refuzat să ia în considerare observațiile pe care le-a făcut în calitatea sa de deținut-șef A negat că l-a lovit pe reclamant altfel decât cu palma și în altă parte decât în față. Ceilalți doi colegi de celulă au confirmat versiunea faptelor prezentate de R.O. 10. Comandantul a ordonat transferul reclamantului într-o altă celulă. Se consideră că a ieșit din audierea celor trei deținuți că reclamantul a fost lovit în față cu palma și că buza sa sângera. Prin urmare, a pus un avertisment la R.O. și l-a informat pe reclamant că putea depune plângere împotriva R.O. 11. Într-o plângere la poliție din 18 februarie 2002, reclamantul a descris agresiunea și a indicat că R.O. lal a lovit de mai multe ori cu pumnii în față și cu picioarele în regiunea rinichilor și inimii. 12. Într-un raport din 18 februarie 2002, un subofițer a menționat că 16 februarie În 2002, reclamantul a fost transportat într-un spital din oraș pentru examene medicale și pentru probe de sânge și de urină. Părțile nu au depus la dosar rezultatele acestor examinări. 13. La 8 martie 2002, reclamantul a depus o plângere cu constituție de părți civile împotriva R.O. pentru lovituri și răni. Plângerea cu privire la certificatele medicale și ce anume nu intenționa să-i interogheze pe deținuții care asistaseră la incident.14 Pe 20 martie În 2002, reclamantul a fost prezentat la Institutul de Medicină Legală. Medicul legist a constatat că reclamantul nu mai prezenta urme de traume suferite. Pe baza inscripțiilor din fișa medicală, el a confirmat că, la 15 februarie 2002, reclamantul fusese victima unei agresiuni și este ima a avut nevoie de unul sau două zile de îngrijire medicală. La tribunalul de primă instanță din Cluj-Napoca din 11 iunie 2002, Tribunalul de Primă Instanță din Cluj-Napoca a auzit declarațiile reclamantului și ale R.O. Primul declarație pe care a fost lovit cu pumnii în față și cu picioarele în zona de coastă, pe care o avea buza abisată și pe care o sângera din nas și din gură. R.O. a declarat că l-a lovit în nas, din greșeală, cu palma. În aceeași ședință, cererea reclamantului de a efectua o fâșie de coastă a fost respinsă. 16. În lacul din 10 septembrie 2002, tribunalul le-a judecat pe amândouă Deținuți care au asistat la incident. Ei au confirmat versiunea faptelor prezentate de R.O. Unul dintre deținuți a precizat, de asemenea, că după incident, reclamantul a stat pe burtă și a suferit dureri. 17. printr-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, tribunalul a relaxat R.O. și i-a acordat o amendă administrativă de 2 000 000 de lei românești (ROL), adică echivalentul a 60 EUR (EUR) la momentul faptei; de asemenea, a fost condamnat să plătească reclamantului 500 000 ROL, și anume echivalentul a 15 EUR, din cauza prejudiciului moral. 18. Tribunalul a considerat că R.O. a avertizat reclamantul cu privire la regulile de ordine și curățenie care trebuie respectate în celulă, dar pe care, în ciuda acestui avertisment, reclamantul a continuat să fumeze în pat și să arunce cenușă pe podea, sfidând colegii săi deținuți. Instanța rețin că din cauza acestei atitudini, R.O. Tribunalul a considerat că acest atac nu prezenta gradul de pericol social necesar pentru a constitui o încălcare 19. Recurentul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri care susținea că ancheta desfășurată în speță de poliție și instanță fusese superficială și părtinitoare. El a afirmat că rănile au fost mai grave decât cele reținute de instanță și a susținut că poliția a refuzat să-l aducă în fața unui medic legist și că a așteptat mai mult de o lună după incident, astfel încât urmele rănilor să dispară. În cele din urmă, el s-a plâns de respingerea de către instanță a cererii sale de examinare radiologică. 20. printr-o hotărâre din 16 aprilie 2003, care a fost comunicat reclamantului la 14 mai 2003, tribunalul departamental din Cluj a confirmat hotărârea din 10 septembrie 2002. Calificarea penală. Nu s-a dat niciun răspuns criticilor reclamantului cu privire la domeniul de aplicare și întârzierea examinării medico-legale și refuzul examinării radiologice. Procedura penală împotriva reclamantului 21. În cursul procedurii, între 15 februarie 2002 și 6 martie 2003, Arestarea cu titlu provizoriu a reclamantului a fost prelungită de hotărârile tribunalului departamental din Cluj, iar protestele aduse împotriva unei părți din aceste prelungiri au fost respinse. 22. printr-o hotărâre din 6 martie În 2003, tribunalul departamental din Cluj l-a condamnat pe reclamant la 25 de ani de închisoare pentru furt cu violență urmată de uciderea victimei și distrugerea prin incendiere a locuinței sale. Instanța a susținut mai multe dovezi, inclusiv declarațiile de nouă. martori, dovezile materiale găsite la domiciliul victimei, pe hainele reclamantului și pe corpul victimei și raportul d a autopsiei victimei. 23. printr-o hotărâre din 22 septembrie 2003, instanța de apel a Clujei a respins apelul reclamantului, a primit recursul la Parchet și a purtat pedeapsa la treizeci și doi de ani de închisoare. 24. printr-o hotărâre definitivă din 18 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit parțial recursul reclamantului și a readus pedeapsa la 25 de ani de închisoare. Dreptul și practica internă relevante 25. În conformitate cu dispozițiile art. 63, 180 și 181 din Codul penal în vigoare la momentul faptei, bătăile sau actele de violență care au cauzat leziuni care au necesitat îngrijire medicală timp de 20 de ani. zile maxime au fost pedepsite cu închisoare între trei luni și doi ani de închisoare sau de o amendă cuprinsă între 5 000 000 ROL și 300 000 ROL; bătăile sau actele de violență care au cauzat leziuni care au necesitat îngrijire medicală timp de maximum 60 de zile au fost pedepsite cu închisoare între șase luni și cinci ani de închisoare. 26. din Codul penal, faptele definite de Codul penal nu constituie o infracțiune dacă, având în vedere conținutul lor concret și caracterul minim al valorilor sociale susținute de legea penală, acestea sunt lipsite de pericolul social care caracterizează o infracțiune; cu toate acestea, aceste fapte pot duce la condamnarea la o amendă administrativă cuprinsă între 100 000 ROL și 10 000 000 ROL 27. Jurisprudența și doctrina sunt unanim considerate că numărul de zile de îngrijire medicală constituie elementul determinant pentru calificarea juridică a încălcării integrității fizice a persoanelor. Din practică și doctrină reiese că noțiunea de "zile de îngrijire medicală" nu se confundă nici cu perioada de muncă nici cu perioada de muncă a persoanelor. cu cea de spitalizare. L a se stabili numărul de zile de îngrijire medicală este atribuția exclusivă a medicului legist care, la sfârșitul unei examinări medico-legale, emite un certificat, ale cărui concluzii sunt impuse instanțelor. Textele Consiliului Europei 28. În rapoartele sale publicate ca urmare a vizitelor efectuate încă de la 1999 în mai multe locuri de detenție în România, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a constatat anumite deficiențe în funcționarea serviciilor de sănătate. În unele cazuri, accesul la un medic, inclusiv la un medic legist, a fost întârziat sau refuzat și examenele medicale au fost rezumate și efectuate în mod oficial (a se vedea Raportul CPT/Inf(2003)25, § ; CPT/Inf(2004)10, § 44 și CPT/Inf(2008)41, § 19). 29. În lumina acestor constatări, CPT a recomandat autorităților române să ia măsuri pentru ca o persoană care prezintă urme de violență să fie examinată întotdeauna de către un medic. În ceea ce privește dosarul medical întocmit pe marginea unei astfel de examinări, s-a indicat că trebuie să conțină : un raport al declarațiilor făcute de către persoana interesată care sunt relevante pentru examinarea medicală (inclusiv descrierea stării sale de sănătate și a oricăror acuzații de maltratare), o evidență a constatărilor medicale obiective bazate pe o examinare aprofundată și concluziile medicului care indică gradul de compatibilitate între acuzațiile formulate și constatările medicale obiective. În plus, un certificat care conține aceste informații ar trebui să fie pus la dispoziția deținutului și a avocatului acestuia (CPT/Inf(2003)25, § 30). 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente suferite în depunerea poliției din Cluj din partea unui coleg de celulă cu complicitatea gardienilor și absența unei investigații efective asupra circumstanțelor acestui atac. 31. pe marginea unghiului articolului 5 din Convenție, reclamantul se plânge de caracterul arbitrar al plasării sale și al menținerii sale în detenție provizorie. 32. Invocând art. 6 din Convenție, el se plânge, în plus, de la sfârșitul procedurii penale și al condamnării sale, susținând că este nevinovat și că a fost victima unei înscenări polițienești. ÎN 3 din Convenție, care este astfel formulată Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 34. Guvernul exclude nerespectarea, de către reclamant, a termenului de șase luni prevăzut pentru introducerea acestui litigiu, dat fiind că decizia definitivă în speță a fost comunicată reclamantului la 14 mai 2003 și că a sesizat în mod valabil Curtea că la 10 În orice caz, guvernul susține că autoritățile interne au efectuat o anchetă efectivă și completă la sfârșitul căreia, agresorul reclamantului a fost identificat și condamnat la o amendă administrativă. 36. În observațiile prezentate ca răspuns, reclamantul și-a reiterat afirmațiile. 37. Curtea constată că plângerea detaliată în formularul de cerere din 10 martie 2004 fusese deja prezentată în prima scrisoare trimisă de solicitant la 29 octombrie 2003. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din Convenție. 38. Curtea arată apoi că nimeni nu contestă faptul că reclamantul a suferit lovituri în timpul custodiei sale, în timp ce a fost în întregime sub controlul gardienilor și al administrării de la: instituție . Prima examinare medicală stabilită a doua zi după agresiune ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... , care au condus la contuzii puternice în regiunea lombară stângă și în regiunea stângă a toracelui și a jupuirilor pe buza superioară. 39. Or, din punctul de vedere al Curții, acesta este un fapt clar stabilit care, în sine, sunt suficient de grave pentru a conferi faptelor incriminate caracterul unui tratament interzis de art. 3 din convenție. 40. În ceea ce privește tratamentul incriminat autorităților din statul membru, Curtea amintește că art. 3 din Convenție obligă autoritățile din statul membru să ia măsurile de ordin practic necesare pentru protejarea integrității fizice și a sănătății persoanelor private de libertate (Mouisel c. Franța, nr. 67263/01, § 40 CEDH 2002 Keenan c. Regatul Unit, 27229/95, § 110, CEDO 2001 III). 41. Cu toate acestea, această obligație trebuie interpretată astfel încât să nu se impună autorităților o povară insuportabilă sau excesivă și este de datoria Curții să stabilească dacă autoritățile ar fi trebuit să știe că reclamantul ar fi putut fi supus unor tratamente abuzive din partea celorlalți deținuți și, în lai, dacă acestea au luat, în cadrul competențelor lor, măsurile care, din punct de vedere rezonabil, ar fi evitat un astfel de risc ( mutatis mutandis, Pantea c. România 33343/96, § 190, CEDO 2003 VI (extracturi) 42. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la complicitatea autorităților din statul membru în care a fost agresat, Curtea consideră că, în lipsa oricărui element de probă care să susțină aceste afirmații, nu s-a dovedit că autoritățile ar fi putut prevedea în mod rezonabil conflictul dintre reclamant și ceilalți deținuți. În plus, Curtea constată că gardienii au răspuns imediat la cererea reclamantului și au intervenit pentru a-l scoate din celula sa și l-au transferat în alta. 43. În aceste împrejurări, Curtea concluzionează că autoritățile nu au încălcat obligația lor pozitivă de a proteja integritatea fizică a reclamantului în cadrul obligației lor de a supraveghea persoanele private de libertate și de a împiedica încălcarea integrității lor fizice. 44. Cu toate acestea, în absența răspunderii autorităților în declanșarea conflictului și în agresiunea reclamantului, Curtea reamintește că interdicția absolută consacrată în art. 3 din Convenție impune, de asemenea, autorităților competente să desfășoare o anchetă oficială efectivă, indiferent de calitatea persoanelor în cauză. În cazul persoanelor supuse controlului agenților din statul membru, este esențial ca ancheta să permită identificarea și pedepsirea persoanelor responsabile de relele tratamente, pentru a preveni orice aparență de toleranță a acestor acte (Pantea, citată anterior, § 199). 45. Curtea ia notă de faptul că, în prezenta cauză, o anchetă internă a fost deschisă imediat în ziua agresiunii. Aceasta este judecată în fața instanțelor interne în urma plângerii depuse de reclamant la 8 martie 2002. În această privință, Curtea amintește că, în prezența abuzurilor comise în închisoare, trebuie efectuată o examinare medicală aprofundată cât mai curând posibil pentru a evita dispariția urmelor de rănire (Poltoratski c. Ucraina 38812/97, § 126, CEDH 2003 V și L.Z. c. România, n 22383/03, § 36, 3 februarie 2009). 47. În speță, Curtea arată că, în ziua agresiunii, recurentul a făcut obiectul unei consultări de către un medic generalist la cabinetul medical de depunere a poliției care a confirmat existența bătăilor și i-a prescris analgezice și anxiolitice. Apoi, medicul legist care l-a examinat pe reclamant la 20 martie În 2002, Curtea a considerat că, pe baza mențiunilor din fișa medicală, a avut nevoie de una până la două zile de îngrijire medicală. 48. Curtea constată apoi că comandantul depozitului de poliție și instanțele care au examinat cauza au interogat reclamantul, R.O. și cei doi deținuți care au asistat la incident. 49. Pe baza acestor declarații și a documentelor medicale depuse la dosar, instanțele interne au încheiat, la sfârșitul unei proceduri contradictorii și în jurul comandantului depozitului de poliție, că R.O. l-a lovit pe reclamant în față. 50. În plus, Curtea constată că procedura menționată anterior s-a încheiat într-un termen rezonabil, adică după un an și două luni de la fapte, la condamnarea R.O. la o amendă administrativă și la plata către solicitant a unei sume din cauza prejudiciului moral. Prin urmare, în lipsa uneirbitrale, Curtea nu consideră necesară punerea în discuție a concluziilor la care au ajuns instanțele interne. 51. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Alte obiecțiuni 52. La unghiul articolului 5 din convenție, reclamantul se plânge de caracterul arbitrar al plasării sale și al menținerii sale în detenție provizorie. 53. Curtea constată că acest motiv este întârziat în măsura în care recurentul, condamnat în primă instanță prin hotărârea din 6 martie 2003 a tribunalului județean din Cluj, nu a sesizat Curtea cu privire la acest motiv decât la 29 octombrie 2003. 54. Prin urmare, acest motiv inadmisibil ar trebui declarat inadmisibil pentru nerespectarea termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție. 55. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de la sfârșitul procedurii penale și al condamnării sale. 56. Curtea reamintește că nu îi revine sarcina de a cunoaște erori de fapt sau de drept comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate de Convenție (Garcia) Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999-1). 57. În speță, Curtea ia notă de faptul că reclamantul a fost condamnat la termen pentru o procedură în conformitate cu art. 6 din Convenție. Întradevăr, aceasta nu conține în dosar niciun indice derbitrar care ar putea pune în discuție echitatea acestei proceduri. 58. Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall modulier