VRANCSIK v. HUNGARY

DECIZIA nr. 1677/07 Tibor VRANCSIK împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 15 noiembrie 2011 în calitate de Camera compusă de: Françoise Tulkens, Președintele, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Ișıl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 12 aprilie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Tibor Vrancsik, a fost un național maghiar care s-a născut în 1968. Când a depus cererea, a fost reținut la închisoarea Szeged. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul diferitelor articole ale Convenției cu privire la transformarea condamnării sale la închisoare austriecă în una maghiară. Prin decizia parțială din 11 octombrie 2011, Curtea a hotărât să comunice guvernului maghiar plângerea reclamantului. Într-o încercare ulterioară de a obține adresa reală a reclamantului, Registrul a contactat Departamentul de Supraveghere Penitenciară al Oficiului Procurorului General. În răspuns, la 17 octombrie 2011, Departamentul a informat Registrul că reclamantul a murit la 8 iunie 2008 la Spitalul Penitenciar Tököl. Potrivit dosarului de autopsie prezentat, moartea lui a fost cauzată de cauze naturale. Nici rude sau moștenitori nu au abordat Curtea încă de atunci. HOTĂRÂREA Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că moștenitorii reclamantului, dacă este cazul, nu doresc să urmărească cererea în sensul articolului 37 § 1 din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să ia restul cererii din lista cazurilor sale. Stanley Naismith Françoise Tulkens Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 16770/07

Tibor VRANCSIK

against

Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15

November 2011 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Danutė Jočienė,

Isabelle Berro-Lefèvre,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12 April 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Tibor Vrancsik, was a Hungarian national who had been born in 1968. When introducing the application, he was detained at Szeged Prison.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr

L. Höltzl, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

The applicant complained under various Articles of the Convention about the conversion of his Austrian prison sentence into a Hungarian one.

By a partial decision of 11 October 2011, the Court decided to give notice to the Hungarian Government of the applicant’s complaint.

In a subsequent attempt to obtain the applicant’s actual address, the Registry contacted the Department of Penitentiary Supervision of the Attorney General’s Office. In reply, on 17 October 2011 the Department informed the Registry that the applicant had died on 8 June 2008 at Tököl Prison Hospital. According to the autopsy record submitted, his death was due to natural causes. No relatives or heirs have approached the Court ever since.

THE LAW

In the light of the foregoing, the Court concludes that the applicant’s heirs, if any, do not wish to pursue the application within the meaning of Article 37 § 1 of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Stanley Naismith

Françoise Tulkens

Registrar

President