VRANCSIK v. HUNGARY AND AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
VRANCSIK v. HUNGARY AND AUSTRIA (CtEDO, 2011)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 1677/07 de Tibor VRANCSIK împotriva Ungariei și Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 octombrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 12 aprilie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Tibor Vrancsik, reclamantul este un național maghiar care s-a născut în 1968. În prezent, el este reținut la închisoarea Szeged. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 septembrie 1999, Curtea Regională de la Viena din Austria, într-o hotărâre finală, a condamnat reclamantul de crimă și alte infracțiuni și l-a condamnat la închisoare pe viață cu cea mai rapidă eliberare eliberare condiționată după 15 ani. La 21 aprilie 2005, reclamantul, deținut apoi la închisoarea Stein din Austria, a semnat o cerere de transfer la o închisoare maghiară. El susține că el nu a fost conștient de conținutul documentelor. La 25 ianuarie 2006, Curtea Regională de Budapestă din Ungaria a stabilit că condițiile legale pentru transferul reclamantului în Ungaria – astfel cum sunt conținute la art. 46 alineatul (1) din Legea nr. 38 din 1996 privind asistența internațională în materie penală – au fost îndeplinite. După transferul său, la 30 octombrie 2006, Curtea Regională de Budapesta și-a transformat condamnarea în 20 de ani de închisoare în regim strict. Pe baza apelului urmăririi judiciare, la 29 de ani Noiembrie 2006 Curtea de Apel din Budapesta a anulat această decizie și a transformat condamnarea reclamantului în închisoare pe viață cu cea mai rapidă eliberare condiționată după 30 de ani. Curtea de Apel a observat că o condamnare pe viață în temeiul legislației maghiare este într-adevăr compatibilă cu noțiunea similară austriaca și nu a putut, prin urmare, să fie înlocuită cu închisoarea cu o durată definită. Singurul fapt că normele privind eliberarea condiționată au fost mai severe nu a însemnat că poziția penală a reclamantului a fost agravată în sensul articolului 11 § 1 litera (d) din Convenția de 1983 privind transferul de persoane condamnate sau al articolului 17 § 2 din Tratatul de la Viena între Austria și Ungaria privind executarea reciprocă a sentințelor penale, în special având în vedere faptul că, în ceea ce privește cei condamnați la închisoare pe viață, practica austriaca, astfel cum a fost comunicată de Ministerul Federal austriac al Justiției către omologul său maghiar, trebuia să aplice o abordare foarte strictă în ceea ce privește eliberarea eliberată. Reclamantul a fost reținut la închisoarea Szeged încă de atunci. COMPLAINTE Contra Austria, reclamantul se plâng în temeiul articolelor 5 § 2 și 6 § 3 că a fost făcut să semneze cererea de transfer fără să-și cunoască conținutul. Cu privire la Ungaria, el se plânge că conversia condamnării sale constituie o încălcare a articolului 6 § 3 din Convenție. În plus, în baza articolului 7 § 1 din Convenție, el susține, de asemenea, că condamnarea sa convertită reprezintă condamnarea retroactivă, precum și privarea nejustificată a libertății. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge împotriva Austria în temeiul articolelor 5 § 2 și 6 § 3 din Convenția pe care a fost făcută să semneze cererea de transfer fără a-și cunoaște conținutul. Curtea observă că procedura în Austria s-a încheiat cu semnarea reclamantului, la închisoarea Stein, a unei cereri de transfer la 21 aprilie 2005. Cu toate acestea, cererea a fost introdusă numai la 12 aprilie 2007, adică în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din convenție. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4. Reclamantul se plânge, de asemenea, împotriva Ungariei, că conversia condamnării sale a constituit o încălcare a articolului 6 § 3 din Convenție. Curtea consideră că autoritățile maghiare nu au stabilit în niciun fel o acuzație penală împotriva reclamantului atunci când își transformă condamnarea la închisoarea austriaca într-o maghiară, care este în mod evident o chestiune de executare. art. 6 fiind inaplicabilă la această procedură, această plângere este incompatibilă ratione materiae prin dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3, această parte a cererii trebuie, prin urmare, respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Pe baza articolului 7 § 1 din Convenție, reclamantul susține, în continuare, că condamnarea la viață în care autoritățile maghiare și-au convertit condamnarea inițială constituie condamnarea retroactivă și privarea nejustificată a libertății, având în vedere distanțiunea eligibilității sale în materie de eliberare condiționată. Curtea consideră că această plângere va fi examinată în conformitate cu art. 5 § 1 lit. (a) și/sau cu art. 7 § 1 din Convenție. Art. 5 § 1 lit. (a) prevede după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la libertate și la securitatea persoanei. Nimeni nu poate fi privat de libertate, în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: (a) detenția legală a unei persoane după condamnarea unei instanțe competente; ...” art. 7 § 1 se citește după cum urmează: „Nimeni nu trebuie să fie considerat vinovat de orice infracțiune penală din cauza unui act sau omisiune care nu constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național sau internațional în momentul comisiei. Nici nu se impune o penalitate mai grea decât cea aplicabilă în momentul comisiei infracțiunii penale.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului privind condamnarea retroactivă și detenția nejustificată, administrată de autoritățile maghiare; declara restul cererii inadmisibil. Stanley Naismith Françoise Tulkens Președintele grefierului