Sheykhzade și alții împotriva Belgiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 15605/09 Omid și Zohre SHEYKHZADE împotriva Belgiei și alte 20 de cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 noiembrie 2011 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct; Având în vedere cererile menționate mai sus depuse între 20 martie 2009 și octombrie 2010, după ce ați deliberat, faceți următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt de diferite naționalități și sunt reprezentați de diferiți avocați (a se vedea tabelul din anexă). Ei au intrat în Uniunea Europeană pentru a solicita azil și au tranzitat Grecia unde amprentele lor au fost luate de poliția elenă și puse pe baza datelor Eurodac.

Unii dintre aceștia au depus o cerere de azil în Grecia. Ulterior, reclamanții au vizitat Belgia, unde au depus o cerere de azil la Oficiul pentru Străini ( 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe ( Reclamanții s-au plâns că transferul lor în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin încalcă art. 3 din convenție. Unii reclamanți au susținut că acest aspect a avut, de asemenea, ca efect încălcarea articolelor 2, 8 și 15 din convenție. În plus, reclamanții au susținut că nu au beneficiat de o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție pentru a-și prezenta obiecțiile din Convenție în fața instanțelor belgiene.

La date diferite între 20 martie 2009 și 6 octombrie 2010, guvernul belgian a prezentat măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, în vederea suspendării transferului reclamanților către Grecia. Cu această ocazie, guvernul belgian a fost informat cu privire la obiecțiunile reclamanților. Într-o scrisoare din 9 martie 2011, Curtea a întrebat guvernul belgian ce consecințe practice intenționa să tragă din hotărârea M.S.S. Belgia și Grecia [GC] (n 30696/09, 21 ianuarie 2011) în ceea ce privește prezentele cauze. Într-o scrisoare din 6 aprilie 2011, guvernul belgian a indicat că autoritățile belgiene au preluat tratamentul cererilor de azil ale reclamanților.

La diferite date, reclamanții au informat Curtea că au intenționat să își mențină cererile, în special pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care l-au suferit și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. ÎN JUST Având în vedere similitudinea cererilor privind faptele și obiecțiunile, Curtea consideră că este necesar să le alăture și să decidă să le examineze într-o singură decizie. Comisia reamintește că, la 21 ianuarie 2011, Marea Cameră a pronunțat o hotărâre în cauza M.S.S. menționată anterior, în care au fost examinate din perspectiva articolelor 3 și 13 din convenție obiecții similare celor invocate de reclamanți.

În această hotărâre, Curtea a concluzionat în ceea ce privește Belgia cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție pe motiv că, prin retrimiterea reclamantului în Grecia, autoritățile belgiene la Ö au expus la riscuri care rezultă din deficiențele procedurii de azil din acest stat (§ 344-359), precum și în condiții de deținere și de existență în acest stat contrar acestui articol (§ 362-368). Curtea a concluzionat, de asemenea, încălcarea de către Belgia a articolului din Convenția combinată cu art. 3 pe motiv că reclamantul nu a avut acces la o cale de atac eficientă împotriva ordinului de expulzare (§ 385-397). În plus, aceasta a decis că mai mult nu a fost necesar să se ia în considerare obiecțiile reclamantului din punctul de vedere al articolului 2 din Convenție (§ 360-361).

Curtea constată că autoritățile belgiene și-au asumat angajamentul de a examina ele însele cererile de azil ale reclamanților. În practică, acestea din urmă nu vor fi retrimise în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin. Curtea consideră că, în acest fel, obiecțiunile reclamanților împotriva Belgiei au fost retrimise în mod corespunzător și suficient (a se vedea Noori c. Belgia și Grecia , dec., n 17182/09, 5 iulie 2011). Având în vedere această situație, Curtea consideră că obiecțiunile ridicate de unii reclamanți împotriva Greciei sunt nefondate. În concluzie, Curtea consideră că cele două condiții care permit aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție sunt îndeplinite.

În prezent, litigiile dintre reclamanți și guvernele pârâte pot fi considerate ca fiind soluționate. În plus, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea consideră că este important să se sublinieze că: în aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Convenție, Curtea poate decide reinscrierea la rolul unei instanțe în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest lucru. În plus, Comisia reamintește că reclamanții vor avea posibilitatea, dacă este cazul, de a introduce o nouă cerere în fața Curții, inclusiv posibilitatea de a solicita măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură.

În ceea ce privește cererile de despăgubire a prejudiciului moral, Curtea amintește că art. 41 din convenție nu îi permite să acorde o satisfacție echitabilă părții În prezentele specii, nu a existat nicio încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale. În consecință, nu se poate face nici o continuare a acestor cereri.

În ceea ce privește cererile de rambursare a cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată, Curtea amintește că principiile generale care reglementează rambursarea cheltuielilor în temeiul articolului 43 alineatul (4) din regulament sunt, în esență, identice cu cele aplicate în temeiul articolului 41 din convenție (a se vedea Pisano c. Italia [GC] (radiație), nr. 36732/97, §§ 53-54, 24 octombrie 2002, Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos (radiation) [GC], n 25525/03, § 39-40, 20 decembrie 2007). Cu alte cuvinte, cheltuielile și cheltuielile nu pot conduce la rambursarea în temeiul articolului 41 din convenție decât dacă este stabilit că … În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată sau presupusă (a se vedea, printre altele, Sanoma Uitgevers B.V.

c. Țările de Jos [GC], n 38224/03, § 109, 14 septembrie 2010). În prezentele specii, Curtea constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite, fie că nu i s-a prezentat nici o notă de cheltuieli și de cheltuieli, fie că realitatea cheltuielilor nu este stabilită. Prin urmare, Curtea respinge cererile făcute cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile hotărâte de a respinge cererile de cheltuieli și cheltuieli de judecată decise să șteargă cererile de rol.

Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Grefier adjunct Președinte ANEXĂ Data de interogare Data de introducere Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Reprezentant 15605/09 20/03/2009 Omid SHEYKHZADE 16/01/1987 Steenokkerzeel Zohre SHEYKHZADE 02/01/1990 Steenokkerzeel Julie TIELEMAN 17137/09 30/03/2009 Ali Mohamad ATISHI 04/09/1992 Broechem Sylvie MICHOLT 2776/09 26/05/2009 Hamid SARWARI 21/03/1989 Steenokkerzeel Zuhaier CHIHAOUI 29130/09 04/06/2009 Behadin IBRAHIM 26/07/1972 Steenokkerzeel Zuhaier CHIHAOUI 50736/09 22/09/2009 Raed Mouayad ODESH 20/11/1976 Steenokkerzeel Sylvie MICHOLT 51057/09 23/09/2009 Ahmad RAWAN 01/08/1985 Herstal Sylvie MICHOLT 64288/09 07/12/2009 Kakar QAIS 26/03/1987 Vottem Sylvie MICHOLT 2832/10 15/01/2010 Abdul Nazir BEEK 22/04/1985 Saint-Trond Sylvie MICHOLT 7233/10 04/02/2010 Mortaza HUSSEINI 31/12/1993 Sint Andries Bruges Emmanuelle SCHUTEN 11794/10/0103/2010 Wahidulla SHAH 01/01/1987 Vottem Sylvie MICHOLT 13623/10 09/03/2010 Wahid FAQIRI 23/09/1980 Bruges Sylvie MICHOLT 13624/10 09/03/2010 Wahidullah AZIZI 05/09/1983 Vottem Sylvie MICHOLT 15298/10 17/03/2010 Jamshid KAREMI 31/12/1993 Steenokkerzeel Sylvie MICHOLT 18399/10 02/04/2010 Oeroed ALI SALEH 12/08/1987 Antwerp Sylvie MICHOLT 18424/10 06/04/2010 Rokhash Mosa NABO 20/10/79 Merskplas Sylvie MICHOLT 19599/10 12/04/2010 Mohammed KHATIB 13/04/1990 Steenokkerzeel Emmanuelle

SCHUTEN 23708/10 29/04/2010 Rgat TEWALD TSFAY 01/06/1975 Bruxelles Peter JP LIPS 29763/10 01/06/2011 Sameh M.A. ABUQWEIDER 01/01/1982 Bruges Sylvie MICHOLT 35894/10 29/06/2010 Tajwali KHAN ZARGAR 19/04/1982 Bruges Sylvie MICHOLT 49527/10 27/08/2010 Faiz IDRES 28/01/1986 Bruges Sylvie MICHOLT 57379/10 06/10/2010 Samer RAFAH BURHAN ALQAISSI 15/10/1990 Vottem Sylvie Michholt

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 15605/09 Omid et Zohre SHEYKHZADE contre la Belgique et 20 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 novembre 2011 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe, Vu les requêtes susmentionnées introduites entre le 20 mars 2009 et le 6 octobre 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont de nationalités diverses et sont représentés par différents avocats (voir tableau en annexe). Ils sont entrés dans l’Union européenne pour demander l’asile et ont transité par la Grèce où leurs empreintes digitales ont été prélevées par la police grecque et mises sur la base de données Eurodac.

Certains d’entre eux ont déposé une demande d’asile en Grèce. Les requérants se sont ensuite rendus en Belgique où ils ont déposé une demande d’asile auprès de l’Office des étrangers (« OE »). L’OE leur délivra un ordre de quitter le territoire au motif que la Belgique n’était pas responsable de l’examen des demandes d’asile présentées par les requérants et qu’il appartenait aux autorités grecques de les prendre en charge conformément au règlement n o 343/2003 du Conseil du 18 février 2003 établissant les critères et mécanismes de détermination de l’Etat membre responsable dans l’un des Etats membres par un ressortissant d’un pays tiers (« règlement Dublin »). Les requérants se plaignaient que leur transfert en Grèce en application du règlement Dublin emportait violation de l’article 3 de la Convention.

Certains requérants alléguaient que ce grief emportait également violation des articles 2, 8 et 15 de la Convention. Les requérants alléguaient en outre ne pas avoir bénéficié d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention pour faire valoir leurs griefs tirés de la Convention devant les juridictions belges. A des dates diverses entre le 20 mars 2009 et le 6 octobre 2010, des mesures provisoires furent indiquées au Gouvernement belge, en application de l’article 39 du règlement de la Cour, en vue de suspendre le transfert des requérants vers la Grèce. A cette occasion, le Gouvernement belge fut informé des griefs des requérants. Dans un courrier du 9 mars 2011, la Cour demanda au Gouvernement belge quelles conséquences pratiques il entendait tirer de l’arrêt M.S.S.

c. Belgique et Grèce [GC] (n o 30696/09, 21 janvier 2011) en ce qui concerne les présentes affaires. Dans un courrier du 6 avril 2011, le Gouvernement belge indiqua que les autorités belges prenaient en charge le traitement des demandes d’asile des requérants. A des dates diverses, les requérants informèrent la Cour qu’ils entendaient maintenir leurs requêtes notamment pour obtenir réparation du préjudice moral qu’ils allèguent avoir subi et le remboursement des frais et dépens. EN DROIT Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et aux griefs, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner dans une seule décision. Elle rappelle que le 21 janvier 2011, la Grande Chambre a rendu un arrêt dans l’affaire M.S.S.

précitée, dans lequel des griefs similaires à ceux invoqués par les requérants ont été examinés sous l’angle des articles 3 et 13 de la Convention. Dans cet arrêt, la Cour a conclu en ce qui concerne la Belgique à la violation de l’article 3 de la Convention au motif qu’en renvoyant le requérant en Grèce, les autorités belges l’avaient exposé à des risques résultant des défaillances de la procédure d’asile dans cet Etat (§§ 344-359), ainsi qu’à des conditions de détention et d’existence dans cet Etat contraires à cet article (§§ 362-368). La Cour a également conclu à la violation par la Belgique de l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3 au motif que le requérant n’avait pas eu accès à un recours effectif contre l’ordre d’expulsion (§§ 385-397).

Elle a, en outre, décidé qu’il n’y avait pas lieu d’examiner les griefs du requérant sous l’angle de l’article 2 de la Convention (§§ 360-361). La Cour constate que les autorités belges ont pris l’engagement d’examiner elles-mêmes les demandes d’asile des requérants. Il en résulte en pratique que ces derniers ne seront pas renvoyés en Grèce en application du règlement Dublin. La Cour estime que, de cette manière, les griefs des requérants à l’encontre de la Belgique ont été redressés d’une manière adéquate et suffisante (voir Noori c. Belgique et Grèce , déc., n o 17182/09, 5 juillet 2011). Compte tenu de cette situation, la Cour considère que les griefs soulevés par certains requérants à l’encontre de la Grèce sont sans fondement.

En conclusion, la Cour juge réunies les deux conditions permettant de faire application de l’article 37 § 1 b) de la Convention. Les litiges opposant les requérants aux gouvernements défendeurs peuvent, à présent, être considérés comme « résolus », au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention. De plus, aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 39 du règlement et de rayer les affaires du rôle. Enfin, la Cour estime important de souligner qu’en application de l’article 37 § 2 de la Convention, elle peut décider la réinscription au rôle d’une requête lorsqu’elle estime que les circonstances le justifient.

De plus, elle rappelle que les requérants auront la possibilité, s’il y a lieu, d’introduire une nouvelle requête devant la Cour, y compris la possibilité de demander des mesures provisoires sur la base de l’article 39 de son règlement. En ce qui concerne les demandes de réparation du préjudice moral, la Cour rappelle que l’article 41 de la Convention ne lui permet d’accorder de satisfaction équitable à « la partie lésée » qu’en cas de constatation d’une « violation de la Convention ou de ses Protocoles ». Dans les présentes espèces, il n’y a pas eu violation de la Convention ou de ses Protocoles. En conséquence, aucune suite ne peut être réservée à ces demandes.

Quant aux demandes de remboursement des frais et dépens, la Cour rappelle que les principes généraux régissant le remboursement des frais au titre de l’article 43 § 4 du règlement sont en substance identiques à ceux appliqués dans le cadre de l’article 41 de la Convention (voir Pisano c. Italie [GC] (radiation), n o 36732/97, §§ 53-54, 24 octobre 2002, et El Majjaoui et Stichting Touba Moskee c. Pays-Bas (radiation) [GC], n o 25525/03, §§ 39-40, 20 décembre 2007). Autrement dit, les frais et dépens ne peuvent donner lieu à remboursement au titre de l’article 41 de la Convention que s’il est établi qu’ils ont été réellement exposés, qu’ils correspondaient à une nécessité et qu’ils sont raisonnables quant à leur taux.

De surcroît, les frais de justice ne peuvent être recouvrés que dans la mesure où ils se rapportent à la violation constatée ou alléguée (voir, parmi beaucoup d’autres, Sanoma Uitgevers B.V. c. Pays-Bas [GC], n o 38224/03, § 109, 14 septembre 2010). Dans les présentes espèces, la Cour constate que ces conditions ne sont pas remplies, soit qu’aucune note de frais et d’honoraires ne lui ait été soumise, soit que la réalité des frais n’est pas établie. Par conséquent, elle rejette les demandes faites au titre des frais et dépens. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Décide de rejeter les demandes pour frais et dépens ; Décide de rayer les requêtes du rôle.

Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente ANNEXE N o N o de requête Date d’introduction Nom du requérant Date de naissance Lieu de résidence Représentant 15605/09 20/03/2009 Omid SHEYKHZADE 16/01/1987 Steenokkerzeel Zohre SHEYKHZADE 02/01/1990 Steenokkerzeel Julie TIELEMAN 17137/09 30/03/2009 Ali Mohamad ATISHI 04/09/1992 Broechem Sylvie MICHOLT 27776/09 26/05/2009 Hamid SARWARI 21/03/1989 Steenokkerzeel Zouhaier CHIHAOUI 29130/09 04/06/2009 Behadin IBRAHIMI 26/07/1972 Steenokkerzeel Zouhaier CHIHAOUI 50736/09 22/09/2009 Raed Mouayad ODESH 20/11/1976 Steenokkerzeel Sylvie MICHOLT 51057/09 23/09/2009 Ahmad RAWAN 01/08/1985 Herstal Sylvie MICHOLT 64288/09 07/12/2009 Kakar QAIS 26/03/1987 Vottem Sylvie MICHOLT 2832/10 15/01/2010 Abdul Nazir BEEK 22/04/1985 Saint-Trond Sylvie MICHOLT 7233/10 04/02/2010 Mortaza HUSSEINI 31/12/1993 Sint Andries Bruges Emmanuelle SCHOUTEN 11794/10 01/03/2010 Wahidula SHAH 01/01/1987 Vottem Sylvie MICHOLT 13623/10 09/03/2010 Wahid FAQIRI 23/09/1980 Bruges Sylvie MICHOLT 13624/10 09/03/2010 Wahidullah AZIZI 05/09/1983 Vottem Sylvie MICHOLT 15298/10 17/03/2010 Jamshid KAREMI 31/12/1993 Steenokkerzeel Sylvie MICHOLT 18399/10 02/04/2010 Oeroed ALI SALEH 12/08/1987 Anvers Sylvie MICHOLT 18424/10 06/04/2010 Rokhash Mosa NABO 20/10/1979 Merskplas Sylvie MICHOLT 19599/10 12/04/2010 Mohammed KHATIB 13/04/1990 Steenokkerzeel

Emmanuelle SCHOUTEN 23708/10 29/04/2010 Rgat TEWALD TSFAIY 01/06/1975 Bruxelles Peter JP LIPS 29763/10 01/06/2011 Sameh M.A. ABUQWEIDER 01/01/1982 Bruges Sylvie MICHOLT 35894/10 29/06/2010 Tajwali KHAN ZARGAR 19/04/1982 Bruges Sylvie MICHOLT 49527/10 27/08/2010 Faiz IDRES 28/01/1986 Bruges Sylvie MICHOLT 57379/10 06/10/2010 Samer RAFAH BURHAN ALQAISSI 15/10/1990 Vottem Sylvie MICHOLT