Tayfur împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 36171/04, de către Memet TAYFUR împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii. având în vedere cererea depusă la 30 septembrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Memet Tayfur, este un național turc născut în 1964. La momentul introducerii cererii sale, el a trăit în Ucraina. Locul său actual de reședință este necunoscut. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) era reprezentat de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev, succesat de dna Valeria Lutkovska.

Reclamantul s-a plâns, în special, cu privire la detenția și presupusele maltraturi de către poliție în cadrul procedurii penale instituite împotriva lui în Ucraina în 2004. El nu a dat niciodată nicio actualizare de fapt de atunci, în afară de a menționa, într-o scrisoare din 13 decembrie 2007, că a fost eliberat din detenție la 15 decembrie 2005, fără detalii suplimentare. La 7 decembrie 2009, reclamantul a numit avocații turci care locuiesc în Turcia să-l reprezinte în acțiunea în fața Curții. Prin scrisoarea înregistrată din 21 aprilie 2010, Curtea a solicitat să-i actualizeze situația reclamantului din 2004 și să prezinte documente suplimentare. La 29 aprilie 2010, ambii avocați au semnat în recunoaștere a primirii, dar nu au răspuns la scrisoarea.

În septembrie 2010, Curtea a hotărât să comunice plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 9 din Convenție privind presupusele sale nedreptăți și condițiile de detenție. La 12 ianuarie 2011, Guvernul a trimis observațiile lor Curții. La 18 ianuarie 2011, avocații reclamantului au scris Curții că au avut ocazia limitată de a-l contacta în Ucraina și că nu au putut prezenta nicio informație cu privire la acest caz. La 7 februarie 2011, președintele Secțiunii a decis, în temeiul articolului 4 litera (b) din Regulamentul Curții, că avocații citați anterior desemnați de reclamant nu mai puteau acționa ca reprezentanți ai săi. Această decizie a fost luată având în vedere, în special, faptul că avocatii în cauză nu cunoaște cazul, nici o comandă a limbilor ucrainene, engleze sau franceze, nici un acces la documentele relevante și, așa cum au confirmat acestea în corespondența lor cu Registrul, nici un contact regulat cu reclamantul.

Prin scrisorile din 7 februarie și 6 mai 2011, trimise prin post înregistrat la singura adresă cunoscută a reclamantului în Ucraina (altul decât centrul de detenție din care a fost eliberat de mult timp înainte), Curtea l-a informat cu privire la înlăturarea reprezentanților săi și l-a invitat să numească un alt reprezentant. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 36171/04 by Memet TAYFUR against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 15 November 2011 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar. Having regard to the above application lodged on 30 September 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Memet Tayfur, is a Turkish national who was born in 1964. At the time of the introduction of his application he lived in Ukraine. His present place of residence is unknown. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Yuriy Zaytsev, succeeded by Ms Valeria Lutkovska.

The applicant complained, in particular, about his detention and alleged ill-treatment by the police in the framework of the criminal proceedings instituted against him in Ukraine in 2004. He has never given any factual update since then, apart from mentioning, in a letter of 13 December 2007, that he had been released from detention on 15 December 2005, without further details. On 7 December 2009 the applicant appointed Turkish lawyers residing in Turkey to represent him in the proceedings before the Court. By a registered letter of 21 April 2010 the Court requested them to give an update on the applicant’s situation since 2004 and to submit additional documents. On 29 April 2010 both lawyers signed in acknowledgment of receipt but did not respond to the letter.

On 20 September 2010 the Court decided to communicate the applicant’s complaints under Articles 3 and 9 of the Convention concerning his alleged ill-treatment and the conditions of his detention. On 12 January 2011 the Government sent their observations to the Court. They were not sent to the applicant (see below). On 18 January 2011 the applicant’s lawyers wrote to the Court that they had limited opportunity to contact him in Ukraine and that they were not able to submit any information about the case. On 7 February 2011 the President of the Section decided, under Rule 36 § 4 (b) of the Rules of Court, that the aforementioned lawyers appointed by the applicant could no longer act as his representatives.

That decision was taken having regard, in particular, to the fact that the advocates in question had no knowledge of the case, no command of the Ukrainian, English or French languages, no access to relevant documents, and, as confirmed by them in their correspondence with the Registry, no regular contact with the applicant. By letters dated 7 February and 6 May 2011, sent by registered post to the applicant’s only known address in Ukraine (other than the detention facility from which he had been released long time before), the Court informed him about the removal of his representatives and invited him to appoint another representative. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

Following the applicant’s failure to retrieve these letters, the post office returned both of them to the Court. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President