TAYFUR v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TAYFUR v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 36171/04, de către Memet TAYFUR împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii. având în vedere cererea depusă la 30 septembrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Memet Tayfur, este un național turc născut în 1964. La momentul introducerii cererii sale, el a trăit în Ucraina. Locul său actual de reședință este necunoscut. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) era reprezentat de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev, succesat de dna Valeria Lutkovska. Reclamantul s-a plâns, în special, cu privire la detenția și presupusele maltraturi de către poliție în cadrul procedurii penale instituite împotriva lui în Ucraina în 2004. El nu a dat niciodată nicio actualizare de fapt de atunci, în afară de a menționa, într-o scrisoare din 13 decembrie 2007, că a fost eliberat din detenție la 15 decembrie 2005, fără detalii suplimentare. La 7 decembrie 2009, reclamantul a numit avocații turci care locuiesc în Turcia să-l reprezinte în acțiunea în fața Curții. Prin scrisoarea înregistrată din 21 aprilie 2010, Curtea a solicitat să-i actualizeze situația reclamantului din 2004 și să prezinte documente suplimentare. La 29 aprilie 2010, ambii avocați au semnat în recunoaștere a primirii, dar nu au răspuns la scrisoarea. În septembrie 2010, Curtea a hotărât să comunice plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 9 din Convenție privind presupusele sale nedreptăți și condițiile de detenție. La 12 ianuarie 2011, Guvernul a trimis observațiile lor Curții. La 18 ianuarie 2011, avocații reclamantului au scris Curții că au avut ocazia limitată de a-l contacta în Ucraina și că nu au putut prezenta nicio informație cu privire la acest caz. La 7 februarie 2011, președintele Secțiunii a decis, în temeiul articolului 4 litera (b) din Regulamentul Curții, că avocații citați anterior desemnați de reclamant nu mai puteau acționa ca reprezentanți ai săi. Această decizie a fost luată având în vedere, în special, faptul că avocatii în cauză nu cunoaște cazul, nici o comandă a limbilor ucrainene, engleze sau franceze, nici un acces la documentele relevante și, așa cum au confirmat acestea în corespondența lor cu Registrul, nici un contact regulat cu reclamantul. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 mai 2011, trimise prin post înregistrat la singura adresă cunoscută a reclamantului în Ucraina (altul decât centrul de detenție din care a fost eliberat de mult timp înainte), Curtea l-a informat cu privire la înlăturarea reprezentanților săi și l-a invitat să numească un alt reprezentant. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului