Igor Ivanovich ZAKHAROV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 22 noiembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 27 aprilie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ivanovich Zakharov, este un național rus care s-a născut în 1965 și care îndeplinește o condamnare la închisoare în Kemerovo. Guvernul rus („ Guvernul”) este reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului martie 2005 reclamantul a fost arestat pe suspect de crimă și jaf și adus la secția de poliție pentru interogare. Martie 2005 Curtea de district Zavodskoy din Kemerovo a autorizat detenția reclamantului în cursul anchetei. El a rămas în custodie în așteptarea anchetei și procesului. La 30 mai 2007, un juriu a constatat că reclamantul a fost vinovat în calitate de acuzat și Curtea regională Kemerovo l-a condamnat la șasezeci de ani și o lună de închisoare. Decembrie 2007 Curtea Supremă a susținut condamnarea reclamantului în apel. Condiții de detenție (a) Penitenciarul nr. IZ-42/1 în Kemerovo La 28 martie 2005, reclamantul a fost plasat în închisoarea nr. IZ-42/1 în Kemerovo. Potrivit reclamantului, el a fost reținut într-o celulă de măsurare de 35 mp. m. Numărul de deținuți din celulă a variat de la 20 la 30 de ani. El a susținut că a fost limitat la celulă de aproape 24 de ore pe zi. Alimentația era de calitate scăzută. Aprovizionarea cu apă era neregulată, mai ales în vara. Toaleta era în imediata apropiere de masa de masă și nu era separată de zona de viață a celulei, oferind astfel fără intimitate. (b) Colonia corecțională nr. IK-43 în Kemerovo Pe 5 februarie 2008, reclamantul a fost transferat la colonia corecțională nr. IK-43 în Kemerovo. El a fost atribuit la un dormitor de măsurare de 100 mp în cazul în care numărul de deținuți depășește 100. Potrivit reclamantului, aprovizionarea cu apă nu a fost regulată și, în orice caz, nu a fost suficient pentru a satisface nevoile dormitorului. A existat doar o singură sală de duș cu capacitatea de douăzeci de persoane, în timp ce numărul de deținuți din colonia era de 1.500. Mulți dintre ei suferiu de tuberculoză și aveau picioare. Alimentația era de calitate scăzută. Dormitorul era slab aprins. COMPLAINTĂ Reclamantul se plângea de o arestare ilegală și de detenție, bolnav tratament în custodie de poliție și condiții de detenție inumane. El se plângea în continuare că el nu a primit un proces echitabil. Reclamantul se bazează, în special, pe articolele 3, 5 și 6 din Convenție. Prin scrisoarea din 30 martie 2011, reclamantul a solicitat Curtea să prelungească termenul pentru prezentarea observațiilor sale, astfel de prelungire fiind acordată și noul termen pentru 13 mai 2011. Prin scrisoarea din 24 iunie 2011, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului
Application no. 27472/07
Igor Ivanovich ZAKHAROV
against
Russia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22
November 2011 as a Chamber composed of:
Nina Vajić,
President,
Anatoly Kovler,
Peer Lorenzen,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Erik Møse,
judges,
and Søren Nielsen,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 27 April 2007,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Igor Ivanovich Zakharov, is a Russian national who was born in 1965 and is serving a prison sentence in Kemerovo. The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr
G.
Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
Criminal proceedings against the applicant
In
March 2005 the applicant was arrested on suspicion of murder and robbery and brought to the police station for questioning.
On 28
March 2005 the Zavodskoy District Court of Kemerovo authorised the applicant’s detention pending the investigation. He remained in custody pending the investigation and trial.
On 30
May 2007 a jury found the applicant guilty as charged and the Kemerovo Regional Court sentenced him to sixteen years and one month’s imprisonment.
On 26
December 2007 the Supreme Court of Russia upheld the applicant’s conviction on appeal.
2.
Conditions of detention
(a)
Remand prison no.
IZ-42/1 in Kemerovo
On 28
March 2005 the applicant was placed in remand prison no.
IZ-42/1 in Kemerovo.
According to the applicant, he was detained in a cell measuring 35 sq.
m. The number of inmates in the cell varied from 20 to 30. He maintained that he had been confined to the cell for practically twenty-four hours a day. The food had been of a low quality. The water supply was irregular, especially in the summer. The toilet had been in the immediate vicinity of the dining table and was not separated from the living area of the cell, thus offering no privacy.
(b)
Correctional colony no.
IK-43 in Kemerovo
On 5
February 2008 the applicant was transferred to correctional colony no.
IK-43 in Kemerovo. He was assigned to a dormitory measuring 100
sq.
m where the number of inmates exceeded 100. According to the applicant, the water supply was not regular and, in any event, not sufficient to meet the needs of the dormitory. There was only one shower room with the capacity for twenty persons, while the number of the inmates in the colony was 1,500. Many of them were suffering from tuberculosis and had lice. The food was of a low quality. The dormitory was dimly lit.
The applicant complained of an unlawful arrest and detention, ill
‑
treatment in police custody and inhuman conditions of detention. He further complained that he had not received a fair trial. The applicant relied, in particular, on Articles
3, 5 and 6 of the Convention.
By letter dated 26
January 2011 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 30
March 2011.
By letter dated 30
March 2011 the applicant asked the Court to extend the time-limit for submission of his observations. Such extension was granted and the new time-limit was set for 13
May 2011.
By letter dated 24
June 2011, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 1
August 2011. However, no response has been received.
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Registrar
President