CtEDO 05.07.2007 Auto

ZHARKOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZHARKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3131/03 de către Anton Yuryevich ZHARKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 5 iulie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl Nielsen, grefier având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Anton Yuryevich Zharkov, este un național rus care s-a născut în 1970 și a trăit până la arestarea sa în satul Lisino-Korpus din regiunea Leningrad. El își îndeplinește acum condamnarea la închisoare în regiunea Murmansk. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 2001, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de jaf și deturnare a mașinii. Deocamdată, deținerea sa a fost prelungită de mai multe ori. De fiecare dată, autoritățile impusă extinderea gravității acuzațiilor împotriva reclamantului. Ori reclamantul sau avocatul său nu a fost prezent la audieri la care s-au examinat problemele de detenție. La 20 decembrie 2002, Tribunalul Tosno a constatat că reclamantul a fost vinovat de jaf și l-a condamnat la nouă ani de închisoare. La 30 aprilie 2003, Curtea Regională Leningrad a susținut condamnarea în esență. În mai multe ocazii, în 2001, 2002 și 2004, reclamantul a fost reținut în condiții terifiante în sediul de detenție temporară al departamentului de poliție din districtul Tosnenskiy. Din martie 2001 până în ianuarie 2003, cu excepția perioadelor în care a fost reținut în sediul de detenție temporară, reclamantul a rămas în centrul de detenție nr. IZ-47/1 din San Petersburg. Potrivit reclamantului, el a fost reținut în celule care au fost suprapopulate sever. COMPLAINTS Invocând articolele 3, 5 și 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile îngrozitoare ale detenției sale din 2001 până în 2004, cu privire la ilegalitatea și lungimea excesivă a detenției sale, absența ședințelor, lipsa de revizuire rapidă a problemelor sale de detenție, absența de reprezentare juridică la audierea de recurs și a diferitelor încălcări procedurale presupuse de către autoritățile de investigare și instanțe interne în timpul procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA Curții a primit cea mai recentă scrisoare de la reclamant la 31 august 2005. La 17 martie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 12 iulie 2006, observațiile Guvernului cu privire la admisibilitatea și meritele cererii au fost primite. La 18 iulie 2006, Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observații scrise până la 19 septembrie 2006. La 24 august 2006, Curtea a primit un consiliu de primire care arată că reclamantul a primit scrisoarea din 18 iulie 2006 la 2 august 2006. La 3 octombrie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și fondurile nu au fost primite până la 19 septembrie 2006, la 26 aprilie 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din sfatul de primire, scrisoarea din 26 aprilie 2007 a ajuns la reclamant la 10 mai 2007. Nu a urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea constată că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea nu pierde de asemenea de vedere faptul că cea mai recentă scrisoare din partea reclamantului a fost primită la 31 august 2005. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să își persevereze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă