DECIZIA nr. 2959/11 ASOCIAREA PRIVIND DEFENȚA DREPTURILOR OMĂRII ÎN ROMANIA – COMITETUL HELSINKI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președinte, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsotsoria, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători, Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2010, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR) CH) – „Asociația solicitantă” – este o organizație neguvernamentală înregistrată în România care a depus prezenta cerere în numele dlui Ionel Garcea, care a murit la 19 iulie 2007 în închisoare și în numele său. Asociația reclamantă este reprezentată în fața Curții de către dna Nicoleta Popescu și dl Dan Mihai, avocați care practică în București. Faptele cazului, prezentate de asociația solicitantă, pot fi rezumate după cum urmează. Moartea dlui Ionel Garcea La momentul material, dl Garcea a îndeplinit o sentință de șapte ani pentru un viol pe care l-a refuzat în mod constant să-l comiteze. El a fost diagnosticat cu epilepsie, tulburări de personalitate (impulsiv și exploziv), psihoză polimorfică și flebită de ambele picioare. În timpul deținerii el a avut numeroase conflicte cu gardienii închisorii, poliția și procurorul, în mai multe ocazii fiind reprimat pentru “autoritatea de insultare” (înjurii aduse cadrelor ) și pentru auto-multizare (bătarea unghiilor în fruntea lui). În 2002, când a început să-și îndeplinească sentința, dl Garcea a contactat APADOR CH din sediul poliției pentru a-l informa despre arestarea sa. El a scris și asociației din închisoare. Asociația a plătit asistența juridică într-un proces civil pentru daune aduse împotriva statului în legătură cu detenția sa într-un caz anterior și în proceduri penale și, ocazional, i-a acordat sprijin material, cum ar fi medicamente, hârtie, stilouri injectoare și cărți telefonice prepagate. La 17 noiembrie 2004, membrii asociației reclamante au vizitat dl Garcea în spitalul de închisoare Jilava. Le-a spus că în august 2004, el a fost bătut de forța de intervenție a închisoarei și apoi bătut și încheiat în pat de spital timp de două săptămâni. APADOR-CH s-a plâns la administrația penitenciară în legătură cu situația dlui Garcea și mai în general cu condițiile de viață sărace din spitalul de închisoare Jilava și cu lipsa unui tratament medical adecvat pentru prizonierii bolnavi mentali. La 17 decembrie 2004, administrația penitenciară a răspuns la plângerea APADOR-CH; în ceea ce privește situația dlui Garcea, a declarat că anchetele sale nu au dezvăluit niciun aspect în încălcarea normelor penitenciare și că imobilizarea sa a fost făcută necesară prin comportamentul său violent și a fost aprobată de guvernatorul închisorii. La începutul anului 2005, dl Garcea a încercat să se sinucidă și, ca urmare, a intrat într-un comă de grad al patrulea. În mai 2005, dl Garcea a fost transferat la închisoarea Rahova, după o ședință de o săptămână în spitalul de închisoare Rahova, unde, potrivit dosarului medical dat asociației reclamanților după moartea sa, nu a primit nici un tratament pentru flebită. În iunie 2005, dl Garcea a fost operat într-un spital civil pentru a-și scoate fragmente de metal din cap (piese de unghii pe care le-a bătut în frunte). După operațiune, doctorii au efectuat o scanare a creierului pe dl Garcea, doar pentru a descoperi că unele bucăți de metal au fost lăsate în capul său. Dl Garcea a suferit o altă operațiune o lună mai târziu. 10. În august 2005, membrii asociației reclamante au plătit o altă vizită domnului Garcea. El s-a plâns la ei că a fost bătut în mai multe ocazii de către gardieni. În special, el a declarat că la 26 iulie 2005, la sfârșitul unei ședințe judiciare, gardienii de închisoare l-au împins și l-au lovit pentru a-l face să se miște mai repede. El a protestat. Când s-au întors la închisoare, gardienii au încercat să-l împingă într-o cameră separată pentru a-l bate. El a opus, a rupt o fereastră și a păstrat o bucată de pahar spart în mână cu intenția de a se sinucide. gardienii au interpretat gestul său ca un atac și a chemat forțele de intervenție a închisoarei, care l-au lanșat la un pat și l-au bătut până când a pierdut conștiința. A fost apoi transportat la spitalul Jilava. Asociația reclamantă s-a plâns la Procurorul atașat de către Curtea Înaltă de Casare și Justiție în legătură cu acest incident, dar nu a primit niciun răspuns. 11. După vizita lor, membrii APADOR-CH s-au plâns la administrația penitenciară pentru condițiile de detenție în care dl. Garcea a fost reținută, ceea ce ei considerau nepotrivit situației sale. Ei au îndemnat, de asemenea, administrația penitenciară să-i ofere tratamentul medical pentru diferitele sale afecțiuni; au subliniat că sănătatea sa mentală se deteriorează vizibil și că, în ciuda vizitelor repetate la spitale, el nu a primit un tratament medical adecvat și prompt. Dispoziția lor de a furniza medicamentele pentru el a fost contracarată de întârzierile cu care doctorii au eliberat prescripțiile necesare, susținând că, în opinia lor, lipsa de tratament medical pentru epilepsie și flebită a constituit tortură. De asemenea, ei au îndemnat autoritățile de la închisoare să înceteze să provoace motive violente din partea dlui Garcea prin atitudinea lor față de el și să înceteze să folosească forța împotriva lui. În cele din urmă, membrii asociației reclamante au cerut Biroului Procurorului să se ocupe mai rapid de plângerea dlui Garcea în legătură cu tratamentul bolnav. 12. În iunie 2007, în timp ce a fost ținut la spitalul Jilava, dl Garcea și-a bătut o altă unghie în frunte. La 7 iunie a fost operat într-un spital civil și apoi a fost trimis la închisoarea Rahova cu un diagnostic de sepsis, simptome post-extracție și bronchopneumonia acută. 13. De la 16 la 26 iunie starea dlui Garcea a continuat să se deterioreze. Autoritățile de închisoare Rahova au decis să-l trimită înapoi la spitalul civil pentru examinare și, eventual, o nouă operațiune. La 4 iulie, el s-a întors la Rahova, unde a rămas, în spitalul de închisoare, până la moartea sa la 19 iulie. 14. La 27 iulie 2007, asociația solicitantă a solicitat administrației penitenciare să investigheze tratamentul medical acordat dlui Garcea și cauza morții sale. Garcea ar fi putut contracta bronchopneumonia atunci când a fost reținut doar în spitale în ultimii ani și dacă tratamentul medical a fost adecvat, și a arătat lipsa de reacție de către personalul medical la deteriorarea continuă a starei dlui Garcea în iunie și iulie 2007. Asociația a susținut că, deși în conformitate cu Ordinea comună nr. 995/2007 eliberat de Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății la 6 iunie 2007 (care a înlocuit un ordin similar din 2003), o comisie specială a trebuit să investigheze cauzele deceselor în detenție, nu au fost luate măsuri în acest scop în cazul dlui Garcea. 15. Asociația solicitantă a cerut să fie informată cu privire la progresul investigațiilor, adăugând că decedatul nu a avut rude. La 1 august 2007, APADOR-CH și-a trimis raportul la moartea dlui Garcea Biroului Procurorului atașat Curții de județ din București pentru a ajuta ancheta în această chestiune. 17. La 19 iulie 2007, procurorul a ordonat medicului criminalist să examineze cauza decesului dlui Garcea. Raportul medical a concluzionat că moartea a fost cauzată de „eședința organelor multiple, ca urmare a unui absces cerebral dezvoltat din cauza introducerii repetate a unui obiect de metal, necesită neurochirurgie și ședințe lungi în spital”. Medicul a concluzionat, de asemenea, că nu există suficiente dovezi pentru a sugera că există asistență medicală inadecvată în acest caz. 18. La 12 octombrie 2007, dosarul a fost trimis Biroului Procurorului atașat Curții de Apel din București, care, la 23 februarie 2009, a hotărât să nu pună în judecată medicii din închisoare pentru comportamentul necorespunzător și să pună în pericol o persoană incapabilă să aibă grijă de el însuși. El a trimis dosarul înapoi procurorului atașat de Curtea Județeană, în măsura în care plângerea a avut în vedere acuzațiile privind maltraturile în detenție. 19. Decizia procurorului a fost comunicată asociației solicitante la 3 martie 2009. 20. Asociația a contestat decizia, dar la 9 aprilie 2009, reclamația a fost respinsă de Procurorul General de la Procuratura atașată Curții de Apel din București. El a considerat că asociația nu are locus standi pentru a face obiecția; el a reexaminat apoi dovezile propunerii sale și a concluzionat că decizia procurorului a fost corectă. 21. APADOR-CH a depus o plângere la Curtea de Apel de la București împotriva hotărârii procurorului din 9 aprilie 2009, în căutarea trimiterii dosarului și a depus o acuzație de procuror. A susținut că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat în închisoare și că moartea sa a fost cauzată de neglijență medicală în spitalele de la închisoare. De asemenea, a susținut că ancheta nu a fost exhaustivă, deoarece procurorul a făcut nu mai mult decât detaliile tratamentului medical pe care l-a primit dl Garcea, fără să examineze dacă a existat neglijență medicală în cazul său. Asociația solicitantă se plângea, de asemenea, că procurorul nu a examinat acuzațiile de tratament bolnav. 22. Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea la 22 iulie 2009. Pe fond, instanța a constatat că hotărârea procurorului este corectă și a fost susținută de dovezile din dosar. Prin urmare, a respins obiecția asociației solicitante și a ordonat să plătească 100 de lei români (RON) în costurile suportate de stat și RON 1.500 în costurile suportate de medicii de închisoare acuzați. 23. Asociația solicitantă a apelat și a reiterat faptul că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat, care a condus la moartea sa, și că nu a existat nici o anchetă privind acuzațiile de bolnavi a subliniat că procurorul nu a solicitat o examinare expertă a organismului. A contestat, de asemenea, ordinul instanței de recurs de a plăti costuri juridice, susținând că dovezile din dosar au arătat că medicii nu au plătit costurile înșiși, dar că sindicatul lor a acoperit cheltuielile lor, acesta din urmă nu a fost parte la procedura. 24. Într-o decizie finală din 21 octombrie 2009 Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul. să urmărească plângerea, dar a constatat că, în fond, deciziile procurorului erau corecte, deoarece nu existau indicații în dosar că medicii închisorii nu l-au ajutat pe dl Garcea sau să-i ofere un tratament medical adecvat. În plus, Curtea Înaltă a considerat că asociația reclamantă a fost obligată să plătească în mod corect costurile suportate de stat și de medici în cadrul procedurii. 25. La 19 mai 2010, Curtea Înaltă a informat asociația reclamantă, în urma unei cereri de către aceasta, că decizia finală nu a fost încă elaborată. La 29 iunie 2010, APADOR-CH a primit o copie a deciziei în cauză. În baza articolului 2 din Convenție, asociația solicitantă s-a plâns că dreptul dlui Garcea la viață a fost încălcat. În temeiul șefului de fond al acestui articol, acesta a susținut că dl Garcea nu a primit asistență medicală adecvată, compatibilă cu sănătatea sa mentală și fizică. În opinia sa, statul nu ar fi trebuit să-l pedepsească pe dl Garcea pentru că s-a rănit sau pentru comportamentul său uneori agresiv, ci mai degrabă să-i fi oferit tratament, menționând noul Cod de Procedură Penală (Legea nr. 135/2010) și a subliniat că, chiar și ca o chestiune de politică, în loc de a oferi sprijin, statul a ales să pedepsească prizonierii care, ca și dl Garcea, au infligé răni asupra lor înșiși, nu oferind un tratament medical adecvat în cazul în care acest tratament nu este disponibil în sistemul de închisoare. 27. Asociația solicitantă a invocat în continuare o încălcare procedurală a articolului 2 din Convenție, susținând că nici investigațiile administrative, nici investigațiile penale privind decesul dlui Garcea nu au îndeplinit cerințele eficacității consemnate în articolul respectiv. Acesta a reiterat faptul că comisia administrativă solicitată de lege pentru investigarea deceselor în închisoare nu a fost înființată în cazul dlui Garcea și că procurorul nu a ordonat măsuri de investigație esențiale, în special o examinare expertă a organismului, pentru a răspunde obiecțiilor formulate de asociația solicitantă în cursul procedurii. În conformitate cu art. 3 din Convenție, asociația solicitantă s-a plâns că, din cauza lipsei de tratament medical, în special în ultimele două săptămâni de la viața dlui Garcea, aceasta a suferit o suferință semnificativă, iar autoritățile nu au făcut nimic pentru a-și atenua durerea. În plus, acestea nu au efectuat o anchetă cu privire la aceste aspecte, care a fost ridicată de asociația solicitantă în reclamațiile sale. 29. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, asociația reclamantă a susținut că procedura penală a fost nedreaptă, în măsura în care instanțele au refuzat să ordone o examinare expertă a organismului să elucidate acuzațiile de neglijență medicală formulate de asociația solicitantă. 30. De asemenea, în temeiul articolului 6, asociația solicitantă s-a plâns în ceea ce privește modul în care i s-a ordonat să plătească costurile în cadrul procedurii, în ciuda dovezilor adăugate în dosarul care demonstrează că costurile nu au fost suportate de către inculpați. 31. În sfârșit, asociația solicitantă a susținut că a fost privată de un remediu eficace pentru a se plânge de încălcarea articolelor 2 și 3, în măsura în care ancheta privind decesul dlui Garcea a fost ineficientă, care se bazează pe art. 13 din Convenție. Asociația solicitantă a formulat mai multe plângeri cu privire la condițiile de detenție și moartea dlui Garcea, precum și ancheta efectuată în cadrul detenției sale. 33. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, asociația solicitantă s-a plângut de modul în care i s-a ordonat să plătească costurile în cadrul procedurii, în ciuda dovezilor adăugate în dosarul care demonstrează că costurile nu au fost suportate de către inculpați. 35. Curtea reiterează că, deși art. 6 § 1 obligă instanțele să dea motive pentru deciziile lor, nu se poate înțelege că necesită un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk c. Țările de Jos , 19 aprilie 1994, §§ 59 și 61, Serie A nr. 288). Mărimea în care se aplică această obligație de a da motive poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinate în funcție de circumstanțele cazului (a se vedea Grădinar c. Moldova , nr. 7170/02, § 107, 8 aprilie 2008). 36. În cazul examinat, instanța internă a dat motive, deși scurte, pentru ca acestea să plătească costurile. Pur și simpluul fapt că reclamantul nu este satisfăcut cu rezultatul procedurii din acest punct nu este suficient pentru a face procedura nedreptată. 37. În plus, Curtea nu a constatat nici o indicație care să susțină că motivele furnizate de instanțele interne pentru deciziile lor privind costurile sunt insuficiente sau inadecvate în sensul articolului 6 § 1 din convenție sau că argumentele reclamantului nu au fost examinate în mod corespunzător sau echitabil. 38. Rezultă că această plângere este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei în numele dlui Garcea; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului
Application no. 2959/11
by THE ASSOCIATION FOR THE DEFENCE OF HUMAN RIGHTS
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22
November 2011 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 23 December 2010,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, the Association for the Defence of Human Rights in Romania – Helsinki Committee (
Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România
‑
Comitetul Helsinki
‑
CH) – “the applicant association”), is a non-governmental organisation registered in Romania which lodged the present application on behalf of Mr Ionel Garcea, who died on 19 July 2007 in prison, and on its own behalf. The applicant association is represented before the Court by Ms Nicoleta Popescu and Mr
Dan Mihai, lawyers practising in Bucharest.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant association, may be summarised as follows.
1.
The death of Mr Ionel Garcea
3.
At the material time, Mr Garcea was serving a seven-year sentence for a rape that he had consistently denied having committed. He had no identified relatives.
He was diagnosed with epilepsy, personality disorder (impulsive and explosive), polymorphic psychosis and phlebitis of both legs. During his detention he had numerous conflicts with the prison warders, the police and the prosecutor, on several occasions being reprimanded for “insulting authority” (
înjurii aduse cadrelor
) and for self-mutilation (beating nails into his forehead).
4.
In 2002, when he started serving his sentence, Mr Garcea contacted APADOR
‑
CH from the police headquarters to inform it of his arrest. He also wrote to the association from prison. The association paid for his legal assistance in a civil suit for damages brought against the State in connection with his detention in a previous case and in criminal proceedings and occasionally gave him material support, such as medicines, paper, pens and prepaid telephone cards.
5.
On 17 November 2004, members of the applicant association visited Mr Garcea in Jilava prison hospital. He told them that in August 2004 he had been beaten by the prison intervention force and then handcuffed and chained to the hospital bed for two weeks. APADOR-CH complained to the Prison Administration about Mr Garcea’s situation and more generally about the poor living conditions in Jilava prison hospital and the lack of adequate medical treatment for mentally ill prisoners. It urged the Prison Administration to take measures.
6.
On 17 December 2004 the Prison Administration replied to APADOR-CH’s complaint; as far as Mr Garcea’s situation was concerned, it stated that its inquiries had not revealed any aspects in breach of prison rules and that his immobilisation had been made necessary by his violent behaviour and had been approved by the prison governor.
7.
In the beginning of 2005 Mr Garcea attempted suicide and as a result went into a fourth-degree coma.
8.
In May 2005 Mr Garcea was transferred to Rahova Prison, after a one
‑
week stay in Rahova prison hospital where, according to the medical record given to the applicant association after his death, he did not receive any treatment for his phlebitis.
9.
In June 2005 Mr Garcea was operated on in a civilian hospital in order to have metal fragments removed from his head (pieces of nails that he had beaten into his forehead). After the operation, the doctors performed a brain scan on Mr Garcea, only to discover that some pieces of metal had been left inside his head. Mr Garcea underwent another operation one month later.
10.
In August 2005, members of the applicant association paid Mr
Garcea another visit. He complained to them that he had been beaten up on several occasions by the warders. In particular, he stated that on 26 July 2005, at the end of a court hearing, the prison guards had pushed and slapped him in order to make him move faster. He had protested. When they had returned to the prison, the warders had tried to push him into a separate room to beat him. He objected, broke a window and kept a piece of the broken glass in his hand with the intention of killing himself. The warders interpreted his gesture as an attack and called the prison intervention forces, who chained him to a bed and beat him until he lost consciousness. He was then transported to Jilava hospital.
The applicant association complained to the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice about that incident, but received no answer.
11.
Following their visit, the members of APADOR-CH complained to the Prison Administration about the conditions of detention in which Mr
Garcea was being held, which they considered inappropriate for his situation. They also urged the Prison Administration to provide him with medical treatment for his various conditions; they pointed out that his mental health was visibly deteriorating and that despite his repeated visits to the hospitals, he had not received adequate and prompt medical treatment. Their willingness to provide the medicines for him had been counteracted by the delays with which the doctors had issued the necessary prescriptions. They contended that, in their view, the lack of medical treatment for epilepsy and phlebitis amounted to torture.
They also urged the prison authorities to stop provoking violent reactions on Mr Garcea’s part through their attitudes towards him and to stop using force against him.
Lastly, the members of the applicant association asked the Prosecutor’s Office to deal more expeditiously with Mr Garcea’s complaint about ill
‑
treatment.
12.
In June 2007, while he was being held in Jilava hospital, Mr Garcea beat another nail into his forehead. On 7 June he was operated on in a civilian hospital, and then he was sent to Rahova prison with a diagnosis of sepsis, post-extraction symptoms and acute bronchopneumonia.
13.
From 16 to 26 June Mr Garcea’s condition continued to deteriorate. The Rahova prison authorities decided to send him back to the civilian hospital for examination and possibly a new operation. On 4 July he returned to Rahova, where he remained, in the prison hospital, until his death on 19 July.
14.
On 27 July 2007 the applicant association asked the Prison Administration to investigate the medical treatment given to Mr Garcea and the cause of his death. It raised several queries, asking in particular how Mr
Garcea could have contracted bronchopneumonia when he had been held only in hospitals for the past few years and whether the medical treatment had been adequate, and pointing to the lack of reaction by the medical personnel to the continuous deterioration of Mr Garcea’s condition in June and July 2007. The association contended that although according to Joint Order No. 995/2007 issued by the Ministry of Justice and the Ministry of Health on 6 June 2007 (which replaced a similar order from 2003), a special commission had to investigate the causes of deaths in detention, no steps had been taken to that end in Mr Garcea’s case.
15.
The applicant association asked to be informed about the progress of the investigations, adding that the deceased had no relatives.
2.
The domestic proceedings
16.
On 1 August 2007 APADOR-CH sent its report into Mr Garcea’s death to the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest County Court in order to help the investigation into the matter.
17.
On 19 July 2007 the prosecutor ordered the forensic doctor to examine the cause of Mr Garcea’s death. The medical report concluded that the death was caused by “multiple organ failure, as a consequence of a cerebral abscess developed because of the repeated introduction of a metal object, necessitating neurosurgery and lengthy stays in hospital”. The doctor also concluded that there was not enough evidence to suggest that there had been inadequate medical assistance in the case.
18.
On 12 October 2007 the file was sent to the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest Court of Appeal, which, on 23 February 2009, decided not to prosecute the prison doctors for improper conduct and endangering a person incapable of taking care of himself. He sent the file back to the prosecutor attached to the County Court in so far as the complaint concerned allegations of ill-treatment in detention.
19.
The prosecutor’s decision was communicated to the applicant association on 3 March 2009.
20.
The association objected to the decision, but on 9 April 2009 the complaint was dismissed by the Prosecutor General from the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest Court of Appeal. He considered that the association lacked
locus standi
to make the objection; he then re-examined the evidence of his own motion and concluded that the prosecutor’s decision was correct.
21.
APADOR-CH lodged a complaint with the Bucharest Court of Appeal against the prosecutor’s decision of 9 April 2009, seeking to have the file sent back and to have an indictment filed by the prosecutor. It argued that Mr Garcea had not received adequate medical treatment in prison and that his death had been caused by medical negligence in the prison hospitals. It also argued that the investigation had not been exhaustive, as the prosecutor had done no more than detail the medical treatment that Mr Garcea had received, without examining whether there had been medical negligence in his case. The applicant association also complained that the prosecutor had not examined the allegations of ill
‑
treatment.
22.
The Court of Appeal gave its ruling on 22 July 2009. It decided that the applicant association had
locus standi
, as the High Court of Cassation and Justice had decided, in 2006, that NGOs acting in the field of human rights had the capacity to object to steps taken by the prosecutor. On the merits, the court found that the prosecutor’s decision was correct, and was supported by the evidence in the file. It therefore dismissed the applicant association’s objection and ordered it to pay 100 Romanian lei (RON) in costs incurred by the State and RON 1,500 in costs incurred by the accused prison doctors.
23.
The applicant association appealed. It reiterated that Mr Garcea had not received adequate medical treatment and care, which had led to his death, and that there had been no investigation into the allegations of ill
‑
treatment. It pointed out that the prosecutor had failed to request an expert examination of the body. It also contested the court of appeal’s order to pay legal costs, contending that the evidence in the file showed that the doctors had not paid the costs themselves, but it was their trade union that had covered their expenses, the latter not being a party to the proceedings.
24.
In a final decision of 21 October 2009 the High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal. It reiterated that the applicant association had
locus standi
to pursue the complaint, but found that on the merits, the prosecutor’s decisions were correct as there were no indications in the file that the prison doctors had failed to assist Mr Garcea or to provide him with adequate medical treatment. The High Court also considered that the applicant association had correctly been obliged to pay the costs incurred by the State and the doctors in the proceedings.
25.
On 19 May 2010 the High Court informed the applicant association, following a request by it, that the final decision had not yet been drafted. On 29
June 2010 APADOR-CH received a copy of the decision in question.
26.
Relying on Article 2 of the Convention, the applicant association complained that Mr Garcea’s right to life had been violated. Under the substantive head of that Article, it submitted that Mr Garcea had not been afforded proper medical care, compatible with his mental and physical health. In its view, the State should not have punished Mr Garcea for having inflicted wounds on himself or for his sometimes aggressive behaviour, but rather should have offered him treatment. It referred to the new Code of Criminal Procedure (Law no. 135/2010) and pointed out that, even as a matter of policy, rather than offering support, the State chose to punish prisoners who, like Mr Garcea, inflicted wounds on themselves, by not giving them appropriate medical treatment if such treatment was not available in the prison system.
27.
The applicant association further invoked a procedural violation of Article 2 of the Convention, arguing that neither the administrative investigations nor the criminal investigations into the death of Mr Garcea had satisfied the requirements of effectiveness enshrined in that Article. It reiterated that the administrative commission required by law to investigate deaths in prisons had not been set up in Mr Garcea’s case, and that the prosecutor had failed to order essential investigative measures, in particular an expert examination of the body, in order to address the objections raised by the applicant association during the proceedings. It also maintained that it could have appointed an expert to take part in the examination of the body.
28.
Under Article 3 of the Convention, the applicant association complained that because of the lack of medical treatment, in particular in the last two weeks of Mr Garcea’s life, the latter had endured significant suffering and the authorities had done nothing to alleviate his pain. In addition, they had not carried out an investigation into these aspects, which had been raised by the applicant association in its complaints.
29.
Under Article 6 § 1 of the Convention, the applicant association argued that the criminal proceedings had been unfair, in so far as the courts had refused to order an expert examination of the body to elucidate the allegations of medical negligence raised by the applicant association.
30.
Also under Article 6, the applicant association complained about the manner in which it had been ordered to pay costs in the proceedings, despite the evidence adduced in the file showing that the costs had not been actually incurred by the defendants.
31.
Lastly, the applicant association submitted that it had been deprived of an effective remedy to complain about the violations of Articles 2 and 3, in so far as the investigation into the death of Mr Garcea had been ineffective. It relied on Article 13 of the Convention.
A.
Complaints under Articles 2, 3, 6 and 13 of the Convention on behalf of Mr Garcea
32.
The applicant association raised several complaints concerning the conditions of detention and the death of Mr Garcea, as well as the investigation conducted into his detention.
33.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
B.
Complaint under Article 6 of the Convention on behalf of the applicant association
34.
Under Article 6 § 1 of the Convention, the applicant association complained about the manner in which it had been ordered to pay costs in the proceedings, despite the evidence adduced in the file showing that the costs had not been actually incurred by the defendants.
35.
The Court reiterates that although Article 6 § 1 obliges courts to give reasons for their decisions, it cannot be understood as requiring a detailed answer to every argument (see
Van de Hurk v. the Netherlands
, 19 April 1994, §§ 59 and 61, Series A no. 288). The extent to which this duty to give reasons applies may vary according to the nature of the decision and must be determined in the light of the circumstances of the case (see
Grădinar v.
Moldova
, no. 7170/02, § 107, 8 April 2008).
36.
In the case under examination the domestic courts gave reasons, albeit brief ones, for their order to pay costs. The mere fact that the applicant is not satisfied with the outcome of the proceedings on that point does not in itself suffice to render the proceedings unfair.
37.
Moreover the Court found no indication for holding that the reasons given by the domestic courts for their decisions concerning the costs were insufficient or inadequate for the purpose of Article 6 § 1 of the Convention or for holding that the applicant’s arguments were not properly or fairly examined.
38.
It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaints on behalf of Mr Garcea;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President