CtEDO 22.11.2011 Auto

ASSOCIATION FOR THE DEFENCE OF HUMAN RIGHTS IN ROMANIA - HELSINKI COMMITTEE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
22.11.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ASSOCIATION FOR THE DEFENCE OF HUMAN RIGHTS IN ROMANIA - HELSINKI COMMITTEE v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 2959/11 ASOCIAREA PRIVIND DEFENȚA DREPTURILOR OMĂRII ÎN ROMANIA – COMITETUL HELSINKI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președinte, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsotsoria, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători, Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2010, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR) CH) – „Asociația solicitantă” – este o organizație neguvernamentală înregistrată în România care a depus prezenta cerere în numele dlui Ionel Garcea, care a murit la 19 iulie 2007 în închisoare și în numele său. Asociația reclamantă este reprezentată în fața Curții de către dna Nicoleta Popescu și dl Dan Mihai, avocați care practică în București. Faptele cazului, prezentate de asociația solicitantă, pot fi rezumate după cum urmează. Moartea dlui Ionel Garcea La momentul material, dl Garcea a îndeplinit o sentință de șapte ani pentru un viol pe care l-a refuzat în mod constant să-l comiteze. El a fost diagnosticat cu epilepsie, tulburări de personalitate (impulsiv și exploziv), psihoză polimorfică și flebită de ambele picioare. În timpul deținerii el a avut numeroase conflicte cu gardienii închisorii, poliția și procurorul, în mai multe ocazii fiind reprimat pentru “autoritatea de insultare” (înjurii aduse cadrelor ) și pentru auto-multizare (bătarea unghiilor în fruntea lui). În 2002, când a început să-și îndeplinească sentința, dl Garcea a contactat APADOR CH din sediul poliției pentru a-l informa despre arestarea sa. El a scris și asociației din închisoare. Asociația a plătit asistența juridică într-un proces civil pentru daune aduse împotriva statului în legătură cu detenția sa într-un caz anterior și în proceduri penale și, ocazional, i-a acordat sprijin material, cum ar fi medicamente, hârtie, stilouri injectoare și cărți telefonice prepagate. La 17 noiembrie 2004, membrii asociației reclamante au vizitat dl Garcea în spitalul de închisoare Jilava. Le-a spus că în august 2004, el a fost bătut de forța de intervenție a închisoarei și apoi bătut și încheiat în pat de spital timp de două săptămâni. APADOR-CH s-a plâns la administrația penitenciară în legătură cu situația dlui Garcea și mai în general cu condițiile de viață sărace din spitalul de închisoare Jilava și cu lipsa unui tratament medical adecvat pentru prizonierii bolnavi mentali. La 17 decembrie 2004, administrația penitenciară a răspuns la plângerea APADOR-CH; în ceea ce privește situația dlui Garcea, a declarat că anchetele sale nu au dezvăluit niciun aspect în încălcarea normelor penitenciare și că imobilizarea sa a fost făcută necesară prin comportamentul său violent și a fost aprobată de guvernatorul închisorii. La începutul anului 2005, dl Garcea a încercat să se sinucidă și, ca urmare, a intrat într-un comă de grad al patrulea. În mai 2005, dl Garcea a fost transferat la închisoarea Rahova, după o ședință de o săptămână în spitalul de închisoare Rahova, unde, potrivit dosarului medical dat asociației reclamanților după moartea sa, nu a primit nici un tratament pentru flebită. În iunie 2005, dl Garcea a fost operat într-un spital civil pentru a-și scoate fragmente de metal din cap (piese de unghii pe care le-a bătut în frunte). După operațiune, doctorii au efectuat o scanare a creierului pe dl Garcea, doar pentru a descoperi că unele bucăți de metal au fost lăsate în capul său. Dl Garcea a suferit o altă operațiune o lună mai târziu. 10. În august 2005, membrii asociației reclamante au plătit o altă vizită domnului Garcea. El s-a plâns la ei că a fost bătut în mai multe ocazii de către gardieni. În special, el a declarat că la 26 iulie 2005, la sfârșitul unei ședințe judiciare, gardienii de închisoare l-au împins și l-au lovit pentru a-l face să se miște mai repede. El a protestat. Când s-au întors la închisoare, gardienii au încercat să-l împingă într-o cameră separată pentru a-l bate. El a opus, a rupt o fereastră și a păstrat o bucată de pahar spart în mână cu intenția de a se sinucide. gardienii au interpretat gestul său ca un atac și a chemat forțele de intervenție a închisoarei, care l-au lanșat la un pat și l-au bătut până când a pierdut conștiința. A fost apoi transportat la spitalul Jilava. Asociația reclamantă s-a plâns la Procurorul atașat de către Curtea Înaltă de Casare și Justiție în legătură cu acest incident, dar nu a primit niciun răspuns. 11. După vizita lor, membrii APADOR-CH s-au plâns la administrația penitenciară pentru condițiile de detenție în care dl. Garcea a fost reținută, ceea ce ei considerau nepotrivit situației sale. Ei au îndemnat, de asemenea, administrația penitenciară să-i ofere tratamentul medical pentru diferitele sale afecțiuni; au subliniat că sănătatea sa mentală se deteriorează vizibil și că, în ciuda vizitelor repetate la spitale, el nu a primit un tratament medical adecvat și prompt. Dispoziția lor de a furniza medicamentele pentru el a fost contracarată de întârzierile cu care doctorii au eliberat prescripțiile necesare, susținând că, în opinia lor, lipsa de tratament medical pentru epilepsie și flebită a constituit tortură. De asemenea, ei au îndemnat autoritățile de la închisoare să înceteze să provoace motive violente din partea dlui Garcea prin atitudinea lor față de el și să înceteze să folosească forța împotriva lui. În cele din urmă, membrii asociației reclamante au cerut Biroului Procurorului să se ocupe mai rapid de plângerea dlui Garcea în legătură cu tratamentul bolnav. 12. În iunie 2007, în timp ce a fost ținut la spitalul Jilava, dl Garcea și-a bătut o altă unghie în frunte. La 7 iunie a fost operat într-un spital civil și apoi a fost trimis la închisoarea Rahova cu un diagnostic de sepsis, simptome post-extracție și bronchopneumonia acută. 13. De la 16 la 26 iunie starea dlui Garcea a continuat să se deterioreze. Autoritățile de închisoare Rahova au decis să-l trimită înapoi la spitalul civil pentru examinare și, eventual, o nouă operațiune. La 4 iulie, el s-a întors la Rahova, unde a rămas, în spitalul de închisoare, până la moartea sa la 19 iulie. 14. La 27 iulie 2007, asociația solicitantă a solicitat administrației penitenciare să investigheze tratamentul medical acordat dlui Garcea și cauza morții sale. Garcea ar fi putut contracta bronchopneumonia atunci când a fost reținut doar în spitale în ultimii ani și dacă tratamentul medical a fost adecvat, și a arătat lipsa de reacție de către personalul medical la deteriorarea continuă a starei dlui Garcea în iunie și iulie 2007. Asociația a susținut că, deși în conformitate cu Ordinea comună nr. 995/2007 eliberat de Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății la 6 iunie 2007 (care a înlocuit un ordin similar din 2003), o comisie specială a trebuit să investigheze cauzele deceselor în detenție, nu au fost luate măsuri în acest scop în cazul dlui Garcea. 15. Asociația solicitantă a cerut să fie informată cu privire la progresul investigațiilor, adăugând că decedatul nu a avut rude. La 1 august 2007, APADOR-CH și-a trimis raportul la moartea dlui Garcea Biroului Procurorului atașat Curții de județ din București pentru a ajuta ancheta în această chestiune. 17. La 19 iulie 2007, procurorul a ordonat medicului criminalist să examineze cauza decesului dlui Garcea. Raportul medical a concluzionat că moartea a fost cauzată de „eședința organelor multiple, ca urmare a unui absces cerebral dezvoltat din cauza introducerii repetate a unui obiect de metal, necesită neurochirurgie și ședințe lungi în spital”. Medicul a concluzionat, de asemenea, că nu există suficiente dovezi pentru a sugera că există asistență medicală inadecvată în acest caz. 18. La 12 octombrie 2007, dosarul a fost trimis Biroului Procurorului atașat Curții de Apel din București, care, la 23 februarie 2009, a hotărât să nu pună în judecată medicii din închisoare pentru comportamentul necorespunzător și să pună în pericol o persoană incapabilă să aibă grijă de el însuși. El a trimis dosarul înapoi procurorului atașat de Curtea Județeană, în măsura în care plângerea a avut în vedere acuzațiile privind maltraturile în detenție. 19. Decizia procurorului a fost comunicată asociației solicitante la 3 martie 2009. 20. Asociația a contestat decizia, dar la 9 aprilie 2009, reclamația a fost respinsă de Procurorul General de la Procuratura atașată Curții de Apel din București. El a considerat că asociația nu are locus standi pentru a face obiecția; el a reexaminat apoi dovezile propunerii sale și a concluzionat că decizia procurorului a fost corectă. 21. APADOR-CH a depus o plângere la Curtea de Apel de la București împotriva hotărârii procurorului din 9 aprilie 2009, în căutarea trimiterii dosarului și a depus o acuzație de procuror. A susținut că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat în închisoare și că moartea sa a fost cauzată de neglijență medicală în spitalele de la închisoare. De asemenea, a susținut că ancheta nu a fost exhaustivă, deoarece procurorul a făcut nu mai mult decât detaliile tratamentului medical pe care l-a primit dl Garcea, fără să examineze dacă a existat neglijență medicală în cazul său. Asociația solicitantă se plângea, de asemenea, că procurorul nu a examinat acuzațiile de tratament bolnav. 22. Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea la 22 iulie 2009. Pe fond, instanța a constatat că hotărârea procurorului este corectă și a fost susținută de dovezile din dosar. Prin urmare, a respins obiecția asociației solicitante și a ordonat să plătească 100 de lei români (RON) în costurile suportate de stat și RON 1.500 în costurile suportate de medicii de închisoare acuzați. 23. Asociația solicitantă a apelat și a reiterat faptul că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat, care a condus la moartea sa, și că nu a existat nici o anchetă privind acuzațiile de bolnavi a subliniat că procurorul nu a solicitat o examinare expertă a organismului. A contestat, de asemenea, ordinul instanței de recurs de a plăti costuri juridice, susținând că dovezile din dosar au arătat că medicii nu au plătit costurile înșiși, dar că sindicatul lor a acoperit cheltuielile lor, acesta din urmă nu a fost parte la procedura. 24. Într-o decizie finală din 21 octombrie 2009 Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul. să urmărească plângerea, dar a constatat că, în fond, deciziile procurorului erau corecte, deoarece nu existau indicații în dosar că medicii închisorii nu l-au ajutat pe dl Garcea sau să-i ofere un tratament medical adecvat. În plus, Curtea Înaltă a considerat că asociația reclamantă a fost obligată să plătească în mod corect costurile suportate de stat și de medici în cadrul procedurii. 25. La 19 mai 2010, Curtea Înaltă a informat asociația reclamantă, în urma unei cereri de către aceasta, că decizia finală nu a fost încă elaborată. La 29 iunie 2010, APADOR-CH a primit o copie a deciziei în cauză. În baza articolului 2 din Convenție, asociația solicitantă s-a plâns că dreptul dlui Garcea la viață a fost încălcat. În temeiul șefului de fond al acestui articol, acesta a susținut că dl Garcea nu a primit asistență medicală adecvată, compatibilă cu sănătatea sa mentală și fizică. În opinia sa, statul nu ar fi trebuit să-l pedepsească pe dl Garcea pentru că s-a rănit sau pentru comportamentul său uneori agresiv, ci mai degrabă să-i fi oferit tratament, menționând noul Cod de Procedură Penală (Legea nr. 135/2010) și a subliniat că, chiar și ca o chestiune de politică, în loc de a oferi sprijin, statul a ales să pedepsească prizonierii care, ca și dl Garcea, au infligé răni asupra lor înșiși, nu oferind un tratament medical adecvat în cazul în care acest tratament nu este disponibil în sistemul de închisoare. 27. Asociația solicitantă a invocat în continuare o încălcare procedurală a articolului 2 din Convenție, susținând că nici investigațiile administrative, nici investigațiile penale privind decesul dlui Garcea nu au îndeplinit cerințele eficacității consemnate în articolul respectiv. Acesta a reiterat faptul că comisia administrativă solicitată de lege pentru investigarea deceselor în închisoare nu a fost înființată în cazul dlui Garcea și că procurorul nu a ordonat măsuri de investigație esențiale, în special o examinare expertă a organismului, pentru a răspunde obiecțiilor formulate de asociația solicitantă în cursul procedurii. În conformitate cu art. 3 din Convenție, asociația solicitantă s-a plâns că, din cauza lipsei de tratament medical, în special în ultimele două săptămâni de la viața dlui Garcea, aceasta a suferit o suferință semnificativă, iar autoritățile nu au făcut nimic pentru a-și atenua durerea. În plus, acestea nu au efectuat o anchetă cu privire la aceste aspecte, care a fost ridicată de asociația solicitantă în reclamațiile sale. 29. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, asociația reclamantă a susținut că procedura penală a fost nedreaptă, în măsura în care instanțele au refuzat să ordone o examinare expertă a organismului să elucidate acuzațiile de neglijență medicală formulate de asociația solicitantă. 30. De asemenea, în temeiul articolului 6, asociația solicitantă s-a plâns în ceea ce privește modul în care i s-a ordonat să plătească costurile în cadrul procedurii, în ciuda dovezilor adăugate în dosarul care demonstrează că costurile nu au fost suportate de către inculpați. 31. În sfârșit, asociația solicitantă a susținut că a fost privată de un remediu eficace pentru a se plânge de încălcarea articolelor 2 și 3, în măsura în care ancheta privind decesul dlui Garcea a fost ineficientă, care se bazează pe art. 13 din Convenție. Asociația solicitantă a formulat mai multe plângeri cu privire la condițiile de detenție și moartea dlui Garcea, precum și ancheta efectuată în cadrul detenției sale. 33. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, asociația solicitantă s-a plângut de modul în care i s-a ordonat să plătească costurile în cadrul procedurii, în ciuda dovezilor adăugate în dosarul care demonstrează că costurile nu au fost suportate de către inculpați. 35. Curtea reiterează că, deși art. 6 § 1 obligă instanțele să dea motive pentru deciziile lor, nu se poate înțelege că necesită un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk c. Țările de Jos , 19 aprilie 1994, §§ 59 și 61, Serie A nr. 288). Mărimea în care se aplică această obligație de a da motive poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinate în funcție de circumstanțele cazului (a se vedea Grădinar c. Moldova , nr. 7170/02, § 107, 8 aprilie 2008). 36. În cazul examinat, instanța internă a dat motive, deși scurte, pentru ca acestea să plătească costurile. Pur și simpluul fapt că reclamantul nu este satisfăcut cu rezultatul procedurii din acest punct nu este suficient pentru a face procedura nedreptată. 37. În plus, Curtea nu a constatat nici o indicație care să susțină că motivele furnizate de instanțele interne pentru deciziile lor privind costurile sunt insuficiente sau inadecvate în sensul articolului 6 § 1 din convenție sau că argumentele reclamantului nu au fost examinate în mod corespunzător sau echitabil. 38. Rezultă că această plângere este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei în numele dlui Garcea; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă