- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 martie 2015
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 2, Articolul 34, Articolul 35
- Concluzia
- Excepție preliminară
- Încălcare — Articolul 2
- Nicio încălcare — Articolul 2
Association For the Defence of Human Rights In Romania – Helsinki Committee On Behalf of Ionel Garcea împotriva României
Traducere în română Auto
Dl Ionel Garcea s-a născut în 1973 și a murit la 19 iulie 2007 la spitalul de închisoare Rahova. El nu avea rude cunoscute. La momentul material, dl Garcea îndeplinește o condamnare de șapte ani pentru un viol pe care a refuzat să-l comite. La data condamnării penale, tribunalele au constatat că are capacitatea legală deplină (discernământ) și a fost astfel capabil să ia decizii și să acționeze liber asupra lor. Dl Garcea a fost ținut în închisoarea Jilava și Rahova și spitalele închisoare. A fost diagnosticat cu epilepsie, tulburări de personalitate (impulsive și explozive), psihoză polimorfică și flebită de ambele picioare. În timpul detenției, el a avut numeroase conflicte cu poliția, poliția și procurorul.
În mai multe ocazii, el a fost reprimat pentru „autoritatea de insultare” (înjurii aduse cadrelor) și pentru auto-inserarea unghiilor în frunte. În 2002, când a început să-și îndeplinească condamnarea, dl Garcea a contactat APADORCH de la sediul poliției pentru a le informa despre arestarea sa. De asemenea, el a scris asociației din închisoare. Asociația i-a plătit asistența juridică într-un proces civil pentru daune aduse împotriva statului în legătură cu detenția sa într-un caz anterior și în procedurile penale anterioare, și i-a acordat ocazional sprijin material, cum ar fi medicină, hârtie, stilouri injectoare și cărți telefonice prepagate. Potrivit dosarului oficial al închisorii, dl Garcea a primit controluri regulate pentru boala sa psihiatra, iar el a fost admis în zece ocazii la spitalul psihiatric al spitalelor pentru câteva zile de fiecare dată.
În timp ce în spital a fost prescris tratamentul medical pentru starea sa, care a refuzat adesea să ia. În câteva ocazii el a refuzat, de asemenea, examenele medicale și a insistat adesea să fie externat din spital. În alte ocazii el a semnat formularul de consimțământ spital pentru tratament și, uneori, s-a plâns că nu a primit tratament medical în timpul spitalului. La 4 august 2004, dl Garcea a introdus un cui în frunte. La 9 august a fost dus la spitalul psihiatru din închisoarea Jilava și apoi la spitalul civil. Dl Garcea a fost de acord să scoată obiectul metal din cap, dar mai târziu în acea zi s-a răzgândit. Cele două declarații au fost înregistrate de personalul spitalului în dosarul său medical.
La începutul anului 2005, dl Garcea a încercat să se sinucidă prin supradoză și, ca urmare, a căzut într-un comă de grad al patrulea. Se menționează în dosarul său medical că, în sala psihiatrică, el a refuzat orice examen medical în urma încercării de sinucidere și a solicitat să fie externat. 11. În mai 2005, după o săptămână de ședere în spitalul de închisoare Rahova, unde, în conformitate cu dosarul medical, el nu a primit nici un tratament pentru flebită, dl Garcea a fost transferat la închisoarea Rahova. 12. În iunie 2005, dl Garcea a fost operat într-un spital civil pentru a obține fragmente de metal îndepărtate din cap (piese de unghii pe care le-a introdus în frunte). După operație, medicii au efectuat o scanare cerebrală pe dl Garcea, doar pentru a descoperi că unele bucăți de metal au fost lăsate în interiorul capului său.
Dl Garcea a suferit o altă operație o lună mai târziu. 13. Potrivit dosarului său medical de închisoare, dl Garcea a fost monitorizat de un psiholog pentru a ajuta la reducerea riscului de comportament agresiv față de el și de alții. 14. Dl Garcea a afirmat că în august 2004 el a fost bătut de către forța de intervenție de închisoare și apoi bătut și încheiat la un pat de spital timp de două săptămâni. 15. La 17 decembrie 2004, în răspunsul la o anchetă efectuată de APADORCH cu privire la aceste incidente, administrația penitenciară a explicat că nu exista nicio dovadă de încălcare a normelor de închisoare și că imobilizarea dlui Garcea a fost făcută necesară prin comportamentul său violent și a fost aprobată de guvernatorul închisorii.
Înregistrările oficiale de la spitalul de închisoare Jilava menționează trei ocazii în care dl Garcea a fost legat de patul său: la 19 și 25 august 2004 și din nou la 4 septembrie 2004. 16. În august 2005, membrii APADOR-CH a plătit dl Garcea o altă vizită. El s-a plâns la ei că a fost bătut în mai multe ocazii de către gardieni. În special, el a declarat că la 26 iulie 2005, la sfârșitul audierii curții, gardienii de închisoare l-au împins și l-au pălmuit pentru a-l face să se miște mai repede. El a protestat. Când s-au întors la închisoare, gardienii au încercat să-l împingă într-o cameră separată pentru a-l băta în sus. El s-a opus, a rupt o fereastră și a păstrat o bucată de pahar spart în mână cu intenția de a se sinucide.
gardienii și-au interpretat gestul ca un atac și au numit forțele de intervenție de închisoare, care l-au lanșat la un pat și l-au bătut până când a pierdut conștiința. Apoi a fost transportat la spitalul Jilava. 17. APADOR-CH s-a plâns la Procuratura atașată de Curtea Înaltă de Casare și Justiție cu privire la acest incident, dar nu a primit nici un răspuns. 18. Guvernul a prezentat un cont al incidentelor menționate mai sus furnizate de administrația închisorii, care a refuzat utilizarea unei forțe fizice împotriva dlui Garcea. Potrivit administrației de la închisoare, dl Garcea a refuzat să permită gardienilor de la închisoare să-l ghideze într-o cameră pentru a fi căutat și, în schimb, a devenit abuziv, a rupt paharul în ușa acelei camere și a început să se mute spre gardienii de la închisoare deținând un shard de sticlă ruptă.
Un membru al personalului penitenciar care a escortat deținuții din casa de judecată a dissuadat dl Garcea de la utilizarea paharului rupt. Potrivit înregistrărilor închisorii, personalul închisorii l-a băgat în bătaie pentru că erau conștienți de boala sa mentală și de încercările sale anterioare de a se sinucide. Întrucât el a continuat să fie agresiv verbal, gardienii i-au atașat brațele și picioarele la un pat și au cerut asistență medicală. 19. După vizita lor din august 2005, membrii APADOR-CH s-au plâns la administrația închisorii cu privire la condițiile de detenție în care dl Garcea a fost reținut, ceea ce au considerat nepotrivit situației sale. De asemenea, ei au îndemnat administrația închisorii să-i ofere tratamentul medical pentru diferitele sale condiții; ei au subliniat că sănătatea mentală se deteriorează vizibil și că, în ciuda vizitelor repetate la spitale, el nu a primit un tratament medical adecvat și prompt.
Dispoziția spitalelor de a furniza medicamente pentru el a fost contrarizată de întârzierile cu care medicii au eliberat prescripțiile necesare, susținând că, în opinia lor, lipsa de tratament medical pentru epilepsie și flebită a constituit tortura. De asemenea, ei au îndemnat autoritățile de la închisoare să nu provoace motive violente de la dl Garcea prin atitudinea lor față de el și să nu mai folosească forța împotriva lui. În cele din urmă, membrii APADOR-CH au cerut biroului procurorului să se ocupe mai repede de plângerea dlui Garcea de maltratare. 20. În iunie 2007, în timp ce a fost ținut la spitalul Jilava, dl Garcea și-a introdus o altă unghie în frunte. La 7 iunie 2007, a fost operat într-un spital civil.
Apoi a fost trimis la spitalul de închisoare Rahova cu un diagnostic de sepsis, simptome post-extracție și bronchopneumonia acută. 21. De la 16 la 26 iunie 2007 starea dlui Garcea continuă să se deterioreze. Autoritățile de închisoare Rahova au decis să-l trimită înapoi la spitalul civil pentru examinare și, eventual, o altă operațiune. La 4 iulie 2007, el a fost returnat din spitalul civil la spitalul de închisoare Rahova, pe baza faptului că starea sa generală s-a îmbunătățit. Înregistrările medicale ale aceleiași date din spitalul de închisoare Rahova au indicat că starea generală a pacientului este gravă. El a rămas în spitalul de închisoare până la moartea sa la 19 iulie 2007. Potrivit dosarelor oficiale de închisoare, el a fost administrat tratamentul antiseptic prescris în spitalul de închisoare.
La 20 iulie 2007 a fost efectuată o autopsie și observațiile au fost înregistrate într-un raport de autopsie. 22. La 27 iulie 2007, APADOR-CH a cerut administrației închisorii să investigheze tratamentul medical acordat dlui Garcea și cauza morții sale. A pus mai multe întrebări, în special cum dl Garcea ar fi putut contracta bronchopneumonia când a fost reținut doar în spitalele din ultimii ani. De asemenea, s-a întrebat dacă tratamentul medical a fost adecvat, având în vedere lipsa reacției personalului medical la deteriorarea continuă a starei dlui Garcea în iunie și iulie 2007. Asociația solicitantă a susținut că, deși în conformitate cu dispozițiile Ordinei comune nr. 995/2007 eliberat de Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății la 6 iunie 2007 (care a înlocuit o ordine similară din 2003), a trebuit instituit o comisie mixtă pentru a investiga cauzele deceselor în detenție, nu au fost luate astfel de măsuri în cazul dlui Garcea.
23. APADOR-CH a cerut să fie informat despre progresul investigațiilor, adăugând că decedatul nu a avut rude. 24. La 1 august 2007, APADOR-CH a redactat un raport privind moartea dlui Garcea și l-a trimis în biroul procurorului atașat Curții Județeanului București pentru a ajuta ancheta. 25. Între timp, la 19 iulie 2007, procurorul a ordonat o examinare legală a cauzei morții dlui Garcea. Raportul medical a concluzionat că moartea a fost cauzată de „deficiența organelor multiple, ca urmare a unui absces cerebral dezvoltat din cauza introducerii repetate a unui obiect de metal, necesită neurochirurgie și stanțe lungi în spital”. Raportul a concluzionat, de asemenea, că nu existau suficiente dovezi pentru a sugera că în acest caz exista asistență medicală inadecvată.
26. La 12 octombrie 2007, dosarul a fost trimis la biroul procurorului atașat Curții de Apel din București, care, la 23 februarie 2009, a hotărât să nu pună în judecată medicii din închisoare pentru comportamentul necorespunzător și să pună în pericol o persoană incapabilă să aibă grijă de el însuși. Ei au trimis dosarul înapoi procurorului atașat de Curtea Județeană, în măsura în care plângerea a avut în vedere acuzațiile privind maltraturile în detenție. 27. Decizia procurorului a fost comunicată APADOR-CH la 3 martie 2009. 28. Asociația a respins decizia, dar la 9 aprilie 2009, Procurorul General din biroul procurorului atașat de Curtea de Apel la București a respins plângerea. El a considerat că asociația nu are locus standi pentru a face obiecția; el a reexaminat apoi dovezile propunerii sale și a concluzionat că decizia procurorului a fost corectă.
29. APADOR-CH a depus o plângere la Curtea de Apel de la București împotriva hotărârii Procurorului General din 9 aprilie 2009, în căutarea de trimitere a dosarului și a depus o acuzație procurorului. A susținut că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat în închisoare și că moartea lui a fost cauzată de neglijență medicală în spitalele de la închisoare. De asemenea, a susținut că ancheta nu a fost exhaustivă, deoarece procurorul nu mai a făcut decât să furnizeze detalii privind tratamentul medical pe care dl Garcea l-a primit, fără să examineze dacă a existat neglijență medicală în cazul său. APADOR-CH se plânge, de asemenea, că procurorul nu a examinat acuzațiile de maltrat. 30. Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea la 22 iulie 2009. Pe fond, instanța a constatat că hotărârea procurorului este corectă și a fost susținută de dovezile din dosar.
Prin urmare, a respins obiecția. 31. APADOR-CH a apelat. A reiterat că dl Garcea nu a primit un tratament medical adecvat și asistență medicală, care a condus la moartea sa, și că nu a existat nici o anchetă privind acuzațiile de maltrat. Acesta a subliniat faptul că procurorul nu a solicitat o examinare expertă a organismului. 32. Într-o decizie finală din 21 octombrie 2009, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul. Acesta a reiterat că APADOR-CH a avut locus standi pentru a urmări plângerea, dar a constatat că, pe fond, deciziile procurorului sunt corecte deoarece nu există indicații în dosarul că medicii închisori nu au reușit să-l asiste pe dl Garcea sau să-i ofere un tratament medical adecvat.
33. În ceea ce privește acuzațiile de maltrat, la 23 martie 2010, biroul procurorului atașat Curții Județeanului București a hotărât să nu urmărească ancheta pe motivul că nu există dovezi concludente pentru a sugera asistență medicală necorespunzătoare. Hotărârea a fost anulată de Curtea de Apel din București, care, la 10 februarie 2011, a trimis cazul înapoi procurorului, deoarece a considerat că ancheta nu a fost completă și că nu au fost administrate dovezi relevante. Curtea a ordonat ca ancheta să fie urmărită pentru a stabili: – condițiile care au precipitat moartea dlui Garcea; – dacă a existat o legătură cauzală între introducerea obiectelor metalice în craniu și moartea sa; – dacă procedurile spitalului au fost respectate în ceea ce privește investigațiile și tratamentul pentru diferitele sale boli; – condițiile din 2007 care au permis să se întâmple și – dacă normele interne ale spitalului de închisoare Jilava au fost respectate.
Ancheta este în curs de desfășurare.
4. Mr Ionel Garcea was born in 1973 and died on 19 July 2007 in Rahova prison hospital. He had no known relatives.
At the material time, Mr Garcea was serving a seven-year sentence for a rape which he had consistently denied having committed. On the date of the criminal conviction, the courts found that he had full legal capacity (discernământ) and was thus capable of taking decisions and acting freely upon them.
Mr Garcea was held in Jilava and Rahova prisons and prison hospitals. He was diagnosed with epilepsy, personality disorder (impulsive and explosive), polymorphic psychosis and phlebitis of both legs. During his detention he had numerous conflicts with the prison warders, the police and the prosecutor. On several occasions he was reprimanded for “insulting authority” (înjurii aduse cadrelor) and for self-harm (inserting nails into his forehead).
In 2002, when he started serving his sentence, Mr Garcea contacted APADORCH from the police headquarters to inform them of his arrest. He also wrote to the association from prison. The association had paid for his legal assistance in a civil suit for damages brought against the State in connection with his detention in a previous case and in previous criminal proceedings, and had occasionally given him material support, such as medicine, paper, pens and prepaid telephone cards.
According to the official prison records, Mr Garcea received regular check-ups for his mental illness. He was admitted on ten occasions to the psychiatric ward of the prison hospitals for a few days each time. While in hospital he was prescribed medical treatment for his condition, which he often refused to take. On a few occasions he also refused medical examinations and often insisted on being discharged from hospital. On other occasions he signed the hospital consent form for treatment and at times he complained that he had not received medical treatment while in hospital.
On 4 August 2004 Mr Garcea inserted a nail in his forehead. On 9 August he was taken to the psychiatric ward of Jilava prison hospital and then to a civilian hospital. Mr Garcea agreed to have the metal object removed from his head, but later that day changed his mind. His two statements were recorded by the hospital personnel in his medical file. The nail was ultimately removed and on 13 August 2004 he was discharged from the civilian hospital and sent back to the psychiatric ward of Jilava prison hospital.
At the beginning of 2005 Mr Garcea attempted suicide by overdose and as a result fell into a fourth-degree coma. It is mentioned in his medical record that in the psychiatric ward he refused any medical examinations following his suicide attempt and requested to be discharged.
In May 2005, after a week’s stay in Rahova prison hospital where, according to the medical record, he did not receive any treatment for his phlebitis, Mr Garcea was transferred to Rahova Prison.
In June 2005 Mr Garcea was operated on in a civilian hospital in order to have metal fragments removed from his head (pieces of nails which he had inserted into his forehead). After the operation, the doctors performed a brain scan on Mr Garcea, only to discover that some pieces of metal had been left inside his head. Mr Garcea underwent another operation one month later.
According to his prison medical record, Mr Garcea was monitored by a psychologist in order to help reduce the risk of aggressive behaviour towards himself and others.
Mr Garcea alleged that in August 2004 he had been beaten up by the prison intervention force and then handcuffed and chained to a hospital bed for two weeks.
On 17 December 2004, in reply to an inquiry made by APADORCH into those incidents, the prison administration explained that there was no evidence of a breach of prison rules and that Mr Garcea’s immobilisation had been made necessary by his violent behaviour and had been approved by the prison governor. The official prison records from Jilava prison hospital mention three occasions on which Mr Garcea had been tied to his bed: on 19 and 25 August 2004 and again on 4 September 2004.
In August 2005, members of the APADOR-CH paid Mr Garcea another visit. He complained to them that he had been beaten up on several occasions by the warders. In particular, he stated that on 26 July 2005, at the end of a court hearing, the prison guards had pushed and slapped him in order to make him move faster. He had protested. When they had returned to the prison, the warders had tried to push him into a separate room in order to beat him up. He objected, broke a window and kept a piece of the broken glass in his hand with the intention of killing himself. The warders interpreted his gesture as an attack and called the prison intervention forces, who chained him to a bed and beat him until he lost consciousness. He was then transported to Jilava hospital.
The APADOR-CH complained to the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice about that incident, but received no answer.
The Government submitted an account of the above-mentioned incidents provided by the prison administration, who denied using any physical force against Mr Garcea. According to the prison administration, Mr Garcea refused to allow the prison guards to guide him to a room in order to be searched and instead became abusive, broke the glass in the door of that room and started moving towards the prison guards wielding a shard of broken glass. A member of the prison staff who escorted detainees from the court house dissuaded Mr Garcea from using the broken glass. According to the prison records, the prison staff handcuffed him because they were aware of his mental illness and of his past attempts to commit suicide. As he continued to be verbally aggressive, the guards attached his arms and legs to a bed and requested medical assistance.
Following their visit of August 2005, members of APADOR-CH complained to the prison administration about the conditions of detention in which Mr Garcea was being held, which they considered inappropriate for his situation. They also urged the prison administration to provide him with medical treatment for his various conditions; they pointed out that his mental health was visibly deteriorating and that despite his repeated visits to hospitals, he had not received adequate and prompt medical treatment. The hospitals’ willingness to provide medicines for him had been counteracted by the delays with which the doctors had issued the necessary prescriptions. They contended that, in their view, the lack of medical treatment for epilepsy and phlebitis amounted to torture. They also urged the prison authorities to stop provoking violent reactions from Mr Garcea through their attitude towards him and to stop using force against him. Lastly, the members of APADOR-CH asked the prosecutor’s office to deal more expeditiously with Mr Garcea’s complaint of illtreatment.
In June 2007, while he was being held in Jilava hospital, Mr Garcea inserted another nail into his forehead. On 7 June 2007 he was operated on in a civilian hospital. He was then sent to the Rahova prison hospital with a diagnosis of sepsis, post-extraction symptoms and acute bronchopneumonia.
From 16 to 26 June 2007 Mr Garcea’s condition continued to deteriorate. The Rahova prison authorities decided to send him back to the civilian hospital for examination and possibly another operation. On 4 July 2007 he was returned from the civilian hospital to Rahova prison hospital, on the basis that his general condition had improved. The medical records of the same date from Rahova prison hospital indicated that the patient’s general condition was serious. He remained in the prison hospital until his death on 19 July 2007. According to the official prison records, he was administered the prescribed antiseptic treatment in the prison hospital. On 20 July 2007 an autopsy was carried out and the observations were recorded in an autopsy report.
On 27 July 2007 the APADOR-CH asked the prison administration to investigate the medical treatment given to Mr Garcea and the cause of his death. It raised several queries, in particular how Mr Garcea could have contracted bronchopneumonia when he had been held only in hospitals for the past few years. It also asked whether the medical treatment had been adequate, given the lack of reaction by the medical personnel to the continuous deterioration of Mr Garcea’s condition in June and July 2007. The applicant association contended that although under the provisions of Joint Order No. 995/2007 issued by the Ministry of Justice and the Ministry of Health on 6 June 2007 (which replaced a similar order of 2003), a joint committee had to be set up to inquire into the causes of deaths in detention, no such steps had been taken in Mr Garcea’s case.
The APADOR-CH asked to be informed about the progress of the investigations, adding that the deceased had no relatives.
On 1 August 2007 APADOR-CH drafted a report into Mr Garcea’s death and sent it to the prosecutor’s office attached to the Bucharest County Court in order to help the investigation.
In the meantime, on 19 July 2007 the prosecutor had ordered a forensic examination of the cause of Mr Garcea’s death. The medical report concluded that the death had been caused by “multiple organ failure, as a consequence of a cerebral abscess developed because of the repeated introduction of a metal object, necessitating neurosurgery and lengthy stays in hospital”. The report also concluded that there was not enough evidence to suggest that there had been inadequate medical assistance in the case.
On 12 October 2007 the file was sent to the prosecutor’s office attached to the Bucharest Court of Appeal, which, on 23 February 2009, decided not to prosecute the prison doctors for improper conduct and endangering a person incapable of taking care of himself. They sent the file back to the prosecutor attached to the County Court in so far as the complaint concerned allegations of ill-treatment in detention.
The prosecutor’s decision was communicated to the APADOR-CH on 3 March 2009.
The association objected to the decision, but on 9 April 2009 the Prosecutor General from the prosecutor’s office attached to the Bucharest Court of Appeal dismissed the complaint. He considered that the association lacked locus standi to make the objection; he then re-examined the evidence of his own motion and concluded that the prosecutor’s decision was correct.
The APADOR-CH lodged a complaint with the Bucharest Court of Appeal against the decision of the Prosecutor General of 9 April 2009, seeking to have the file sent back and to have an indictment filed by the prosecutor. It argued that Mr Garcea had not received adequate medical treatment in prison and that his death had been caused by medical negligence in the prison hospitals. It also argued that the investigation had not been exhaustive, as the prosecutor had done no more than provide details of the medical treatment that Mr Garcea had received, without examining whether there had been medical negligence in his case. The APADOR-CH also complained that the prosecutor had not examined the allegations of illtreatment.
The Court of Appeal gave its ruling on 22 July 2009. It decided that the APADOR-CH had locus standi, as the High Court of Cassation and Justice had decided, in 2006, that non-governmental organisations acting in the field of human rights had the capacity to object to steps taken by the prosecutor. On the merits, the court found that the prosecutor’s decision was correct, and was supported by the evidence in the file. It therefore dismissed the objection.
The APADOR-CH appealed. It reiterated that Mr Garcea had not received adequate medical treatment and care, which had led to his death, and that there had been no investigation into the allegations of ill-treatment. It pointed out that the prosecutor had failed to request an expert examination of the body.
In a final decision of 21 October 2009 the High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal. It reiterated that the APADOR-CH had locus standi to pursue the complaint, but found that on the merits, the prosecutor’s decisions were correct as there were no indications in the file that the prison doctors had failed to assist Mr Garcea or to provide him with adequate medical treatment.
As for the allegations of ill-treatment, on 23 March 2010 the prosecutor’s office attached to the Bucharest County Court decided not to pursue the investigation on the ground that there was no conclusive evidence to suggest improper medical care. The decision was quashed by the Bucharest Court of Appeal which, on 10 February 2011 sent the case back to the prosecutor, as it considered that the investigation had not been thorough and relevant evidence had not been administered. The court ordered that the investigation be pursued in order to establish: – the conditions that had precipitated Mr Garcea’s death; – whether there was a causal link between his introducing metal objects into his skull and his death; – whether the hospital procedures had been respected concerning the investigations and treatment for his various illnesses; – the conditions in 2007 which had allowed the self-harm to occur; and – whether the internal rules of the Jilava prison hospital had been respected. The investigation is currently ongoing.