CtEDO 12.03.2013 Auto

IOAN POP ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
IOAN POP ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 52924/09 Ioan POP și altele împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 martie 2013 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 septembrie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamanți, dl Ioan Pop (primul reclamant), dl Crina Pop (al doilea reclamant) și dl Razvan Pop (al treilea reclamant), un cuplu și fiul lor, toți de cetățenie română, s-au născut în 1968, 1972 și 1995 și locuiesc în Nima. În dimineața zilei de 4 iulie 2007, un aprod al justiției s-a dus la domiciliul lor, însoțit de o echipă de intervenție a poliției, și a încercat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă prin care a ordonat expulzarea lor din casă. Primul reclamant a fost executat. În acest scop, el a electrificat anterior gardul casei cu curent electric de 12 V și sa . a fost înarmat cu un topor și un ciocan. Polițiștii au cerut ajutorul societății de electricitate și, după ce gardul a fost neutralizat, au intrat în mare parte în curtea casei. Ei l-au lovit pe primul reclamant și l-au lăsat la pământ. El a fost apoi încătușat și târât la mașina poliției. Polițiștii l-au dus la secția de poliție din Gherla în absența unui mandat emis împotriva lui. Circumstanțele detenției primului solicitant în perioada 4-5 iulie 2007 nu sunt clare. Potrivit rechiziționării din 9 iulie 2007 a Parchetului în apropierea Tribunalului de Primă Instanță din Gherla (a se vedea procedura de la 3), primul reclamant ar fi fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, printr-o ordonanță a procurorului. Potrivit unei scrisori din 16 februarie 2012, Biroul de informare și relații publice al Tribunalului de Primă Instanță din Gherla nu a fost în măsură să comunice primului solicitant nici ordonanța procurorului, nici alte informații privind arestarea acestuia la 4 iulie 2007. Tot la 4 iulie 2007, a doua reclamantă a fost condusă la secția de poliție din Gherla, unde a stat între orele 10:30 și 21:00 în absența unui mandat. În acest timp, al treilea reclamant, care avea 12 ani la momentul respectiv, a rămas singur, fără supravegherea unui adult. În 2007, Tribunalul de Primă Instanță de la Gherla a decis să pună primul reclamant în arest provizoriu pe o perioadă de șapte zile. La 6 iulie 2007, primul reclamant a consultat un medic legist. Potrivit unui certificat medico-legal din aceeași zi, acesta prezenta numeroase excorii și vânătăi la nivelul feței și al brațelor de la agresiune cu un corp dur sau printr-o cădere. zile de îngrijire medicală. La 11 iulie 2007 a fost adăugat un diagnostic suplimentar pe certificatul medico-legal pentru a raporta o scrisoare medicală din 10 iulie 2007 de la Spitalul militar Cluj-Napoca, care a confirmat că primul reclamant prezenta rupturi la nivelul retinei care necesitau între 12 și 14 zile de îngrijire medicală. Primul reclamant a fost eliberat la 11 iulie 2007. L șase polițiști intrați în grup în curtea reclamanților, după ce închiderea a fost neutralizată. Ei imobilizează primul reclamant în prezența celorlalți doi reclamanți; înregistrarea nu arată clar nici polițiștii, nici reclamantul care se bat. Polițiștii îl țin pe primul reclamant la sol timp de zece minute, în timp ce el este calm și nu pare să se opună. El primește o injecție de la o asistentă medicală de la serviciul de ambulanță care a îngrijit anterior un polițist lovit la cap în timpul reținerii primului solicitant. Acesta este apoi târât în mașina poliției în prezența a câțiva săteni reuniți pe stradă în fața casei reclamanților. Procedura penală împotriva primului solicitant 11. Printr-un rechizitoriu din 9 iulie 2007, Parchetul de Primă Instanță de la Gherla l-a trimis pe primul reclamant în judecată pe șefii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, de la culpă la autoritate, de la a-i afecta pe cei implicați și delicvenți la ordinea publică. Prin hotărârea din 23 aprilie 2008, Tribunalul de Primă Instanță de la Gherla l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șase ani și opt luni de închisoare a acestor șefi. Pe baza mai multor dovezi, inclusiv declarațiile polițiștilor și ale martorilor, precum și pe baza înregistrării video (a se vedea punctul 2), Tribunalul de Primă Instanță a hotărât că primul Reclamantul și-a pregătit cu atenție opoziția cu privire la executarea unei hotărâri definitive și a amenințat și agresat mai mulți polițiști. Tribunalul de Primă Instanță a luat în considerare atât certificatul medico-legal care atestă că un polițist a suferit leziuni corporale care necesitau între șapte și nouă 24 de zile de îngrijire medicală că certificatul medico-legal prin care primul reclamant își atesta leziunile care necesitau între patru și șase zile de îngrijire. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că, având în vedere celelalte elemente de probă, primul reclamant l-a lovit pe polițist și că acesta din urmă a folosit forța fizică în stare legitimă de apărare. 14. Prin hotărârea din 26 octombrie 2009, tribunalul departamental din Cluj a redus sentința la doi ani și opt luni. Tribunalul departamental a reținut, printre altele, că dovezile dovediseră că polițiștii acționaseră în conformitate cu legea. 15. La recursul primului reclamant, Tribunalul de apel din Cluj a confirmat, printr-o hotărâre din 23 martie 2010, hotărârea tribunalului departamental. 16. Primul reclamant a fost încarcerat la 23 aprilie 2010 pentru a-și ispăși pedeapsa și a fost eliberat la 3 august 2012. La o dată nespecificată, cei trei reclamanți au sesizat Parchetul în apropierea instanței de apel a lui Cluj cu o plângere penală împotriva executorului judiciar, a polițiștilor și a asistentei medicale implicate în incidentul din 4 iulie 2007. Ei au susținut în special că polițiștii au depășit limitele intervenției lor atacând, imobilizând și încătușând primul reclamant, că asistenta i-a administrat o injecție fără consimțământul său, că primii doi reclamanți au fost privați ilegal de libertate pe cei patru. și 5 iulie 2007 și că cel de-al treilea reclamant a rămas singur, fără supravegherea unui adult în timpul în care ceilalți doi reclamanți erau privați de libertate. 18. Parchetul a auzit primul reclamant și polițiștii implicați în incident. printr-o ordonanță din 26 martie 2008, confirmată la 26 martie 2008, Mai 2008, Parchetul a respins cazul, considerând că polițiștii și asistenta au acționat în legitimă apărare 19. Reclamanții au contestat ordonanțele de nejudiciare în fața instanței de recurs din Cluj. Ei au susținut că instanța nu a colectat suficiente dovezi pentru a stabili statul de autoapărare și au solicitat trimiterea la Parchet pentru dovezi suplimentare. 20. În timpul luării în custodie din 7 octombrie 2008, instanța de apel a reclamantului, precum și șapte polițiști. Avocata a criticat Parchetul pentru că nu a clarificat circumstanțele de fapt referitoare la intervenția poliției, în special din cauza insuficienței probelor și a solicitat dovezi suplimentare, menționând înregistrarea video efectuată de poliție. Cei șapte polițiști au declarat că își țineau declarațiile în fața Parchetului prin care pretindeau că acționau în legitimă apărare. Prin hotărârea din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel din Cluj a confirmat ordonanțele de nejudiciare, considerând că polițiștii au acționat în legitimă apărare, deoarece primul reclamant le-a adresat insulte grave și le-a amenințat cu un topor și un baros. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției și Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului Afacerilor Interne care permiteau polițiștilor să recurgă la forță pentru a imobiliza persoanele agresive în legătură cu măsurile luate de poliție. Comisia a luat act de faptul că, în ceea ce privește același incident, primul reclamant a fost trimis în judecată de către șefii de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de adresare către autoritate. În ceea ce privește critica referitoare la insuficiența elementelor de probă, instanța de apel a constatat că Parchetul nu a putut să o administreze în timpul fazei preliminare a procedurii ( În ceea ce privește privarea de libertate a primilor doi reclamanți, instanța de apel din care au făcut referire a fost mai mult decât inițiată ulterior, deoarece autoapărarea a fost un caz care a eliminat caracterul penal al faptelor reprovocate de polițiști. La sediul poliției din Gherla, unde au fost reținuți pentru câteva ore, în conformitate cu Legea nr. 218/2002 (denumită în continuare "legea nr. 23"). În ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, apelul judecătoresc estemima că, atunci când părinții săi erau la postul de poliție din Gherla, el rămânea sub supravegherea sătenilor și că nici viața sa, nici integritatea sa fizică nu au fost puse în pericol. 24. Reclamanții au formulat un recurs în recurs. Ei au criticat deciziile Parchetului și ale Tribunalului de apel pentru că nu au luat în considerare decât dovezile în favoarea polițiștilor și pentru că nu au analizat proporționalitatea intervenției acestora din urmă. Ei au solicitat trimiterea cauzei la Parchet. Prin hotărârea din 16 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Curtea Supremă a confirmat că, în speță, instanța nu a inițiat o urmărire penală împotriva polițiștilor, deoarece a existat un caz de legitimă apărare și că, prin urmare, instanța nu era obligată să colecteze alte elemente de probă. În unele cazuri, actele preliminare pot demonstra necesitatea de a deschide procedurile penale și în altele, dimpotrivă, se poate constata existența unuia sau a mai multor cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Prin urmare, actele preliminare trebuie să permită doar să se ajungă la o concluzie în cazul în care este necesară inițierea procedurilor penale sau nu este justificată. Acestea sunt acte opționale, ele pot fi limitate de autoritatea de urmărire penală și se află înainte de deschiderea procesului penal, deoarece este vorba doar despre acte de colectare a datelor în vederea deschiderii urmăririlor penale, astfel încât este imposibil, în această fază, să se colecteze elemente de probă astfel cum sunt reglementate de (...) Codul de procedură penală. Din acest punct de vedere, în cadrul cauzei, actele preliminare efectuate au condus la concluzia că nu a existat niciun element care să permită reținerea unor infracțiuni în sarcina persoanelor acuzate și s-a constatat că se deschide urmărirea penală împotriva acestora. (...) analiza din mai multe elemente de probă poate fi solicitată în cadrul procesului penal în care reclamantul Pop Ioan are calitatea de acuzat. În acest context [el] poate invoca starea de legitimă apărare, condiția proporționalității, prezumția de nevinovăție, audierea martorilor. Procedura civilă în despăgubire 26. La 19 noiembrie 2010, primul reclamant sesizează tribunalul departamental din Cluj cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva statului român. El a solicitat despăgubiri în valoare de un milion de euro din cauza suferinței și prejudiciilor cauzate de incidentul din 4 Iulie 2007. El va repeta argumentele prezentate în cadrul procedurii penale pentru abuz și vătămare corporală împotriva polițiștilor implicați în incident (a se vedea procedura de la punctul 4). 27. Prin hotărârea din 10 noiembrie 2011, Tribunalul și-a respins acțiunea astfel cum se prevede. El a constatat că primul reclamant a introdus acțiune în afara termenului legal de trei ani de la data incidentului din 4 iulie 2007. În ceea ce privește plângerea penală pe care o depunese, instanța a considerat că nu a întrerupt termenul de prescripție, în măsura în care aceasta a făcut obiectul unui refuz. 28. Primul reclamant a făcut apel, invocând o încălcare a dreptului său la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Convenție. Prin hotărârea din 15 martie 2012, instanța de apel din Cluj a fost parțial îndreptățită la apel și, după ce a respins excepția de la cerința de acțiune, a statuat pe fond. Pe baza hotărârii definitive de condamnare a reclamantului și pe baza înregistrării video a incidentului din 4 iulie 2007, tribunalul a considerat că primul reclamant nu a suferit niciun prejudiciu și că intervenția poliției fusese legală și justificată de propriul său comportament agresiv 29. Cererea este pendinte în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Starea de sănătate a celui de-al treilea reclamant 30. Ca urmare a incidentului din 4 iulie 2007, cel de-al treilea reclamant a suferit o depresie. Potrivit a două certificate medicale din 12 și 29 August 2008 eliberat de un pedopsihiatru și, respectiv, un neurolog pediatru, a fost diagnosticat cu tulburări emoționale și bâlbâială. Dreptul și practica internă relevante 31. La art. 23 din Constituția română prevede la alineatul (13) că sancțiunile privative de libertate nu pot avea decât un caracter penal. 32. În ceea ce privește actele de violență comise de agenții de forță publică împotriva persoanelor fizice, articolele relevante din Codul penal sunt menționate în cauza Velcea c. România ((dec.), nr. 60957/00, 23 iunie 2005). 33. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală care vizează situațiile care împiedică declanșarea și exercitarea acțiunii publice sunt descrise în cauza Damian-Burueana și Damian c. România 6773/02, § 58, 26 mai 2009). 34. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală privind plângerile împotriva ordonanțelor procurorului sunt descrise în cauza Dumitru Popescu c. România (n 49234/99, § 43-48, 26 aprilie 2007). Acestea sunt completate de următorul articol 2781 mai 2007). ordonanțele de neloc al Parchetului (...) (7) Instanța, pentru a decide cu privire la contestație, verifică ordonanța criticată pe baza elementelor din dosarul cauzei și a oricăror noi documente scrise. (8) Instanța pronunță una dintre următoarele hotărâri (...) (b) are dreptul la contestație, printr-o hotărâre judecătorească, infirmă ordonanța și retrimite cauza la Parchet în vederea deschiderii sau redeschiderii procedurilor penale. Instanța trebuie să precizeze motivele pentru care a retrimis cauza la Parchet, indicând în același timp faptele și circumstanțele care trebuie verificate și prin ce elemente de probă (...) 35. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală privind actele preliminare sunt următoarele: art. 224 □ Actele preliminare (1) În vederea deschiderii anchetei penale, autoritățile din cadrul anchetei penale pot efectua investigații preliminare [...] (3) Procesul-verbal care face referire la investigațiile preliminare poate constitui un element de probă. 36. În cele din urmă, art. 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române este astfel formulat (1) În exercitarea atribuțiilor sale legale, polițistul este investit în exercitarea autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale: (...) (b) [el poate] să conducă la sediul poliției persoanele care, prin acțiunile lor, pun în pericol viața altor persoane, ordinea publică și alte valori sociale, precum și persoanele suspectate de a fi comis acte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii ; În cazul nerespectării ordinelor date de polițist, acesta este autorizat să utilizeze forța; verificarea situației acestor categorii de persoane, precum și luarea oricărei măsuri legale trebuie efectuate în termen de 24 de ore, ca măsură administrativă GRIEFS 37. Invocând art. 3 din Convenție, primii și al treilea reclamanți se plâng de relele tratamente care au avut loc la 4 iulie 2007 de către agenții de la . Primul reclamant susține, printre altele, că polițiștii care au intervenit în vederea executării forțate a unei hotărâri judecătorești și-au depășit funcțiile și că utilizarea pe care au făcut-o din forță fizică a fost ilegală și disproporționată. Cel de-al treilea reclamant se plânge că a rămas singur la 4 iulie 2007, fără supravegherea unui adult și fără informații cu privire la soarta sa de la 10:30 la 21 de ore, în timp ce a avut doar 12 ani. 38. Invocând același articol, primul reclamant susține că ancheta penală referitoare la incidentul din 4 iulie 2007 nu a fost efectivă. 39. Invocând art. 5 alineatele (1) și (5) din Convenție, primul reclamant se plânge de privarea sa de libertate de la 4 la 11 iulie 2007 și declară că la 4 iulie 2007 a obținut o reparație pecuniară. 40. Citând același articol, a doua reclamantă a declarat în mod direct privarea sa de libertate la 4 iulie 2007 în absența unei hotărâri judecătorești și a unei hotărâri judecătorești și a unei hotărâri judecătorești. 41. Invocând art. 6 din Convenție, primul reclamant se plânge de lipsa dreptului de acces la o instanță judecătorească, precum și de lipsa imparțială a instanțelor naționale care au confirmat ordonanțele de nejudiciare a Parchetului cu privire la polițiștii implicați în incidentul din 4 3 din Convenție în ceea ce îl privește pe cel de-al treilea reclamant 42. Al treilea reclamant se plânge că, la 4 iulie 2007, el a rămas singur, timp de mai multe ore, fără supravegherea unui adult și fără ca autoritățile din statul membru să ia măsuri în privința sa. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 43. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Griefs din art. 5 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește primii doi reclamanți 44. Primii doi reclamanți se plâng că au fost privați în mod ilegal de libertate, timp de câteva ore, la 4 și 5 iulie 2007. Ei: art. 5 alin. (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale: (...) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei detenții legale pentru nesupunerea unei ordonanțe pronunțate, în conformitate cu legea, de către o instanță sau în vederea asigurării executării unei obligații impuse de lege dacă a fost arestat și deținut pentru a fi condus în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive plauzibile pentru a comite o infracțiune sau dacă există motive întemeiate să se creadă că este necesar să se împiedice comiterea unei infracțiuni sau să se eschiveze după executarea acesteia; (...) 45. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Griefs retrase de la art. 3 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant 46. Primul reclamant se plânge că a fost supus, la 4 iulie 2007, de către agenți din statul membru în cauză unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție și că nu a beneficiat de o anchetă efectivă asupra acestui incident ulterior. 47. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu contestă că se opune măsurilor de executare forțată luate de poliție, dându-și în acest scop un topor și o masturbație și electrificând închiderea casei sale. Plângerile sale se referă mai degrabă la proporționalitatea intervenției poliției și la analiza efectuată de instanțele naționale. 48. În această privință, Curtea, având în vedere natura subsidiară a rolului său, amintește că aceasta trebuie să fie prudentă atunci când este obligată să adopte rolul unui tribunal de primă instanță competent să aprecieze faptele, cu excepția cazului în care acest lucru este inevitabil de circumstanțele unei cauze speciale ( McKerr c. Regatul Unit (dec.), nr. 28883/95, 4 aprilie 2000). 49. În acest sens, Curtea constată că, prin măsurile pe care le-a luat, reclamantul prezenta un risc suficient de grav și de serios pentru ordinea publică sau pentru integritatea fizică a poliției, risc care a putut justifica utilizarea forței împotriva acesteia (a opuso, Roșioru c. România, nr. 37554/06, § 63, 10 ianuarie 2012 și Borbála Kiss c. Ungaria, 59214/11, § 36, 26 iunie 2012). 50. Într-adevăr, instanțele naționale au considerat, după examinarea mai multor dovezi în cadrul procedurii penale împotriva sa, că polițiștii au acționat în conformitate cu legea pentru a-l controla și pentru a-l concedia, pe motiv că era împotriva executării unei hotărâri definitive a justiției. Acestea au arătat că polițiștii au folosit forța în legitimă apărare pentru a răspunde atacului reclamantului (punctele 12 și 13 de mai sus). 51. În plus, reclamantul a putut sesiza autoritățile naționale cu privire la o Plângerea penală privind incidentul din 4 iulie 2007 a făcut obiectul unei examinări efectuate de Parchet și de instanțele naționale care au confirmat, prin hotărâri pronunțate de trei grade de instanță, că polițiștii au acționat în legitimă apărare, ceea ce, în dreptul român, este o cauză de nejudiciare (punctele 21 și 25 de mai sus). 52. Având în vedere aceste elemente, Curtea concluzionează că instanțele naționale au condus, în speță, o anchetă efectivă care a clarificat circumstanțele incidentului din 4 iulie 2007 și nu a văzut niciun element de arbitraritate care să le pună în discuție concluziile. 53. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit justificate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Alte obiecții 54. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ridicate de solicitanți, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. 55. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea Păcatului celui de-al treilea reclamant întemeiat pe art. 3 și a obiecțiunilor primilor doi reclamanți retrași pe baza articolului 5 alineatul (1) din Convenție Declare Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă