COMAN c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 4293/11 Remus COMAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 2 septembrie 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Poović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, adjunctă a secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 ianuarie 2011, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Remus Coman, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în Buzău. Guvernul român ( C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. La 21 octombrie 1997, reclamantul a fost condamnat de tribunalul județ din Buzu la o pedeapsă de 20 de ani pentru crimă. Reclamantul și-a executat pedeapsa în mai multe închisori. Prima cerere a reclamantului în fața Curții (n 34619/04) Invocând art. 3 din convenție, reclamantul, fără a fi reprezentat de un avocat, a sesizat Curtea cu privire la cererea nr. 34619/04 în care denumia condițiile materiale rele de detenție din închisoarea Focșani, din 2005 până în 2009. Prin hotărârea definitivă din 26 octombrie 2010, Curtea a statuat că condițiile de detenție ale recurentului în închisoarea Focșani mai puțin decât cele prevăzute la art. 3 din convenție și a acordat reclamantului 8 000 EUR pentru prejudiciul moral (Coman c. România, nr. 344619/04, § 66, 26 octombrie 2010). Noile fapte prezentate în fața Curții în cadrul prezentei cereri la 4 martie 2010, în timp ce a fost deținut în închisoarea Focșani maindrești, un gardian al închisorii ar fi deschis în fața reclamantului o scrisoare pe care Curtea i-a adresat-o. Reclamantul nu a contestat această măsură în fața instanței de executare a pedepselor delegate în apropierea închisorii ( În 2011, reclamantul a fost transferat succesiv în închisorile din Braila și Plyusești. În timpul detenției sale în închisoarea din Braila, reclamantul ar fi sesizat tribunalul județ al lui Buzzi cu privire la executarea pedepsei sale, solicitând ca durata de trei zile a acestuia intern într-un spital psihiatric în 1997 să fie dedusă din pedeapsa cu închisoarea. Prin decizia din 30 ianuarie 2012, tribunalul departamental din Buzau ar fi respins contestația reclamantului. 10. La 29 iulie 2011, reclamantul a fost transferat din nou în închisoarea Focșani printr-o decizie din 11 august 2011, judecătorul delegat a indicat că nivelul mirosurilor era minim și că nici un alt deținut nu se plângea de transfer în alt sector; cu toate acestea, acesta a acceptat cererea reclamantului și a dispus transferul său într-un alt sector. 11. Reclamantul a fost plasat în celula nr. 33 pe care o partaja cu alte trei persoane. 12. La 11 octombrie 2011, reclamantul a solicitat să fie transferat din celula nr. 33 în celula nr 37, pe motiv că a vrut să fie în aceeași celulă cu R.P.E., un membru al familiei sale. Administrația închisorii a primit cererea sa, după ce a avertizat cu privire la numărul mare de deținuți din celula n 37. Prin urmare, condițiile de detenție au fost mai puțin bune decât cele existente în celula nr 33, în special în ceea ce privește prezența ploșnițelor și a insectelor. 13. Reclamantul a fost de acord să fie transferat în celula nr. 37. 14. La 3 ianuarie 2012, reclamantul a indicat Curții decât în închisoarea Focșani Nu mai putea dormi noaptea din cauza ploșnițelor. El a adăugat că erau insecte și șoareci în toaletă. El a trimis Curții un plic cu insecte. 15. La 3 aprilie 2012, reclamantul a fost eliberat condiționat. Procedura în fața Curții 16. La 3 ianuarie 2011, reclamantul sesizează Curtea cu privire la o cale prin care invocă art. 8 din Convenție în ceea ce privește dreptul la respectarea corespondenței 17. Într-o scrisoare din 10 iunie 2011, reclamantul a solicitat Curții informații cu privire la caracterul adecvat al prezentei cereri, susținând că: a fost într-o situație financiară dificilă. El a precizat că a cumpărat o casă și că suma obținută cu titlu de despăgubire echitabilă ca urmare a hotărârii pronunțate de Curte în cauza nr. În scrisoarea din 3 ianuarie 2012, reclamantul s-a plâns, în esență, de condițiile proaste de detenție în închisoarea Focșani La 27 iunie 2012, a fost comunicat guvernului . Prin scrisorile din 13 noiembrie 2012 și 26 februarie 2013, Curtea a informat reclamantul că, în această etapă a procedurii, acesta trebuia reprezentat de un avocat. Reclamantul nu a numit un avocat pentru a-l reprezenta în prezenta procedură. 20. În temeiul articolului 34 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, președintele Secțiunii a decis să autorizeze reclamantul să folosească limba română în procedura scrisă. Atât scrisoarea la care se face referire în comunicarea de la Õ cauza către guvern, cât și toate observațiile guvernului au fost trimise reclamantului în română. GRIFS 21. Cu ocazia sesizării Curții la 3 ianuarie 2011, invocând art. 8 din convenție, reclamantul se plânge că, la 4 martie 2010, o scrisoare trimisă de Curte a fost deschisă de un gardian. 22. În scrisoarea sa din 14 iulie 2011, citată la art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că nu a fost transferat la două ședințe în fața Tribunalului departamental din Buzau 23. În scrisorile sale din 2 septembrie și 21 octombrie 2011, acesta indică faptul că a trebuit să respire un aer viciat și pestilențial din cauza existenței unei porcini în apropierea sectorului de detenție în care era deținut, necunoașterea dreptului său garantat prin art. 3 din convenție. 24. Într-o scrisoare din 3 ianuarie 2012, reclamantul se plânge, în esență, de condițiile rele ale detenției sale în închisoarea Focșani. 25. Într-o scrisoare din 15 februarie 2012, reclamantul indică faptul că a fost privat în mod ilegal de libertate, în măsura în care instanțele interne au respins executarea pedepsei sale, prin necunoașterea articolului 5 din Convenție. Â Despre obiectul cererii 26. Guvernul arată în fața Curții că reclamantul a formulat o declarație cu echivoc în fața Curții în ceea ce privește condițiile materiale de deținere. În această privință, el indică faptul că, în formularul de cerere, reclamantul nu a ridicat un astfel de Õ. În plus, reclamantul nu a furnizat detalii în scrisoarea sa ulterioară adresată Curții. 27. În observațiile sale ca răspuns, reclamantul susține că dorește să clarifice presupusele încălcări ale convenției și precizează că dreptul său la respectarea corespondenței, precum și dreptul său la un proces echitabil au fost ignorate, având în vedere refuzul administrării închisorii din Braila d a asigura transferul acesteia în fața tribunalului departamental din Buzău în cadrul celor două ședințe. Acesta susține că cererea sa de eliberare condiționată a fost suspendată și solicită Curții 60 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit 28. În observațiile sale suplimentare, guvernul a arătat că, având în vedere detaliile făcute de reclamant în observațiile sale, este evident că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În răspunsul său, reclamantul a trimis două scrisori prin care a indicat că a făcut o plângere în fața Curții privind obiecțiunile formulate în articolele 3, 5, 6, 8 și 14 din convenție și că suma solicitată ca despăgubiri viza acoperirea tratamentelor abuzive care au fost supuse încălcării articolelor 3 și 8 din convenție. În cele două scrisori, art. 3 din Convenție este menționat fără nici un alt detaliu. 30. Curtea constată cu titlu introductiv că nu este reprezentat de un avocat. Cu toate acestea, aceasta observă că reclamantul a urmat deja procedura în fața Curții în cadrul cererii nr. 34619/04. În plus, deși informat de Curte de necesitatea de a fi reprezentat de un avocat, acesta nu este conform cu această cerere. 31. Curtea constată apoi că, în formularul său de cerere, reclamantul a invocat în fața sa un singur motiv întemeiat pe art. 8 din convenție. În scrisorile sale ulterioare, a prezentat fapte noi și a invocat în mod expres sau implicit alte încălcări ale Convenției (punctele 22-25 de mai sus). 32. Curtea ia notă de faptul că un singur › a fost comunicat guvernului, și anume cel întemeiat pe art. 3 din Convenție în ceea ce privește condiiile rele de detenie ale recurentului în închisoarea Focșani maindresti. Aceasta arată apoi că disponibilitatea persoanei în cauză de a sesiza Curtea cu privire la acest aspect a fost pusă în discuie de către guvern. Includerea excepției ridicate de guvern în ceea ce privește obiectul cererii, reclamantul a primit clarificări cu privire la acest aspect și, în observațiile sale în răspuns, a precizat că obiecțiunile sale au fost extrase din articolele 6 și 8 din convenție. 33. Este adevărat că, după ce guvernul a solicitat Curții să constate că reclamantul nu mai își menține interdicția de la art. 3 din Convenție, a trimis două scrisori în care menționa această dispoziție. Cu toate acestea, Curtea constată că aceste scrisori au fost scrise după observațiile sale ca răspuns la cele ale guvernului și în care a reținut în mod expres obiectul cererii sale la articolele 6 și 8 din Convenție. Prin urmare, Curtea consideră că simpla menționare a articolului 3 din Convenție, fără nici o altă precizare, apărută după ce obiectul cererii a fost clar înțeles de către reclamant în sine, nu constituie o manifestare suficientă a voinței de a sesiza Curtea în legătură cu art. 3 din Convenție. 34. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus și faptul că nu și-a exprimat în mod corespunzător cauza în urma comunicării cererii, Curtea consideră că reclamantul nu a persistat în intenția sa de a prezenta o cauză în temeiul articolului 3 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Caragheorghe și alții c. România, nr. 38742/04, § 20-21, 19 ianuarie 2010). 35. Prin urmare, în cadrul prezentei hotărâri, examinarea Curții va fi limitată la articolele 6 alineatul (1) și 8 din convenție, astfel cum se precizează de către reclamant în observațiile sale. Cu privire la Ö Õ art. 6 alineatul (1) din Convenția 36. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că administrarea închisorii nu a asigurat transferul acesteia la două audieri ținute în cadrul unei proceduri privind o cauză de executare a pedepsei sale. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide, (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). 37. Curtea constată că reclamantul nu a depus la dosar niciun document cu privire la această procedură. În mod similar, acesta nu a explicat în ce mod ar fi fost atins dreptul său la un proces echitabil din cauza absenței sale la aceste două audieri. Având în vedere toate elementele de care dispune și în măsura în care este competentă pentru a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin art. 6 alin. (1) din Convenție și consideră că acest aspect trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (1), 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Cu privire la motivul întemeiat pe art. 8 din Convenția 38. Reclamantul se plânge în fața Curții de o încălcare a dreptului său de a se conforma corespondenței, pe motiv că, la 4 martie 2010, un gardian al închisorii Focșani a deschis o scrisoare care i-a fost adresată de Curte. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului și a corespondenței. O autoritate publică nu poate interveni în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralității sau protecția drepturilor și libertăților altei țări. 39. Curtea constată că reclamantul nu l-a sesizat pe judecătorul delegat pentru a contesta faptul denunțat în fața Curții, așa cum i s-a impus pe baza legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. Presupunând chiar că nici o acțiune nu este disponibilă la nivel intern, el ar fi trebuit să se pronunțe în termen de șase luni de la executarea acesteia. Or, el a sesizat Curtea în acest sens la 3 ianuarie 2011. În consecință, acest aspect este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 1 și 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

4293/11

Remus COMAN

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 2 septembre 2014 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Dragoljub Popović,

Luis López Guerra,

Johannes Silvis,

Iulia Antoanella Motoc,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 janvier 2011,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M. Remus Coman, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Buzău.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agente, M

me

C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.

A.

Les circonstances de l’espèce

3.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

4.

Le 21 octobre 1997, le requérant fut condamné par le tribunal départemental de Buzău à une peine de réclusion criminelle de vingt ans pour meurtre.

5.

Le requérant exécuta sa peine dans plusieurs prisons.

1.

La première requête du requérant devant la Cour (n

o

34619/04)

6.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant, sans qu’il soit représenté par un avocat, avait saisi la Cour de la requête n

o

34619/04 dans laquelle il dénonçait les mauvaises conditions matérielles de détention subies dans la prison de Focșani – Mândrești de 2005 à 2009.

7.

Par un arrêt définitif du 26 octobre 2010, la Cour a jugé que les conditions de détention subies par le requérant dans la prison de Focșani – Mândrești étaient contraires à l’article 3 de la Convention et elle a accordé au requérant 8

000 euros au titre du préjudice moral (

Coman c.

Roumanie

, n

o

34619/04, § 66, 26 octobre 2010).

2.

Les faits nouveaux présentés devant la Cour dans le cadre de la présente requête

8.

Le 4 mars 2010, alors qu’il était détenu à la prison de Focșani – Mândrești, un gardien de la prison aurait ouvert devant le requérant une lettre que la Cour lui avait adressée. Le requérant ne contesta pas cette mesure devant le juge d’exécution des peines délégué près de la prison («

le juge délégué

»).

9.

En 2011, le requérant fut transféré successivement dans les prisons de Brăila et de Ploiești. Pendant sa détention dans la prison de Brăila, le requérant aurait saisi le tribunal départemental de Buzău d’une contestation de l’exécution de sa peine, en demandant que la durée de trois jours de son internement dans un hôpital psychiatrique en 1997 soit déduite de sa peine de prison. L’administration de la prison de Brăila n’aurait pas assuré le transfert de l’intéressé au tribunal pour qu’il puisse assister à deux audiences tenues dans le cadre de cette contestation de l’exécution. Par une décision du 30 janvier 2012, le tribunal départemental de Buzau aurait rejeté la contestation du requérant.

10.

Le 29 juillet 2011, le requérant fut à nouveau transféré dans la prison de Focșani – Mândrești. Il fut placé dans un secteur de la prison situé à proximité d’une porcherie d’où émanaient de mauvaises odeurs. En faisant valoir ces nuisances, le requérant saisit le

juge délégué

pour demander son transfert dans un autre secteur. Par une décision du 11 août 2011, le juge délégué nota que le niveau des odeurs était minime et qu’aucun autre détenu ne s’en était plaint. Il fit toutefois droit à la demande du requérant et ordonna son transfert dans un autre secteur.

11.

Le requérant fut placé dans la cellule n

o

33 qu’il partageait avec trois autres personnes.

12.

Le 11 octobre 2011, le requérant demanda à être transféré de la cellule n

o

33 dans la cellule n

o

37, au motif qu’il voulait être dans la même cellule que R.P.E., un membre de sa famille. L’administration de la prison fit droit à sa demande, après l’avoir mis en garde à propos du grand nombre des détenus se trouvant dans la cellule n

o

o

33, plus particulièrement en ce qui concerne la présence de punaises et d’insectes.

13.

Le requérant accepta d’être transféré dans la cellule n

o

37.

14.

Le 3 janvier 2012, le requérant indiqua à la Cour que dans la prison de Focșani – Mândrești «

il ne pouvait plus dormir la nuit en raison des punaises

». Il ajoutait qu’il y avait également des insectes et des souris dans les toilettes. Il

a envoyé à la Cour une enveloppe contenant des insectes.

15.

Le 3 avril 2012, le requérant fut remis en liberté conditionnelle.

3.

Procédure devant la Cour

16.

Le 3 janvier 2011, le requérant saisit la Cour d’une requête dans laquelle il invoquait l’article 8 de la Convention pour ce qui est le droit au respect de la correspondance.

17.

Dans une lettre du 10 juin 2011, le requérant demanda à la Cour des renseignements sur l’avancement de la présente requête, en faisant valoir qu’il se trouvait dans une situation financière difficile. Il précisa qu’il avait acheté une maison et que la somme obtenue au titre de réparation équitable à la suite de l’arrêt prononcé par la Cour dans l’affaire n

o

34619/04 n’avait pas été suffisante pour la réparation de la maison.

18.

Dans une lettre du 3 janvier 2012, le requérant se plaignit en substance des mauvaises conditions de détention dans la prison de Focșani – Mândrești.

19.

Le 27 juin 2012, le grief tiré de l’article 3 de la Convention concernant les mauvaises conditions de détention dans la prison de Focșani – Mândrești a été communiqué au Gouvernement. Par des lettres des 13 novembre 2012 et 26 février 2013, la Cour a informé le requérant qu’à ce stade de la procédure il devait être représenté par un avocat. Le requérant n’a pas nommé d’avocat pour le représenter dans la présente procédure.

20.

En vertu de l’article 34 § 3 du règlement de la Cour, le président de la Section a décidé d’autoriser le requérant à employer la langue roumaine dans la procédure écrite. Tant la lettre l’informant de la communication de l’affaire au Gouvernement que toutes les observations du Gouvernement ont été envoyées au requérant en roumain.

GRIEFS

21.

Lors de la saisine de la Cour le 3 janvier 2011, invoquant l’article

8 de la Convention, le requérant se plaint de ce que le 4 mars 2010 une lettre qui lui avait été envoyée par la Cour a été ouverte par un gardien.

22.

Dans sa lettre du 14 juillet 2011, citant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été transféré à deux audiences devant le tribunal départemental de Buzau.

23.

Dans ses lettres des 2 septembre et 21 octobre 2011, il indique qu’il a dû respirer un air vicié et pestilentiel en raison de l’existence d’une porcherie à proximité du secteur de détention où il était détenu, en méconnaissance de son droit garanti par l’article 3 de la Convention.

24.

Dans une lettre du 3 janvier 2012, le requérant se plaint en substance des mauvaises conditions de sa détention dans la prison de Focșani – Mândrești.

25.

Dans une lettre du 15 février 2012, le requérant indique qu’il a été illégalement privé de liberté dans la mesure où les juridictions internes ont rejeté sa contestation de l’exécution de sa peine, en méconnaissance de l’article

5 de la Convention.

EN DROIT

A.

Sur l’objet de la requête

26.

Le Gouvernement relève devant la Cour que le requérant a formulé un grief équivoque devant la Cour pour ce qui est des conditions matérielles de détention. À cet égard, il indique que dans le formulaire de requête, le requérant n’a pas soulevé un tel grief. S’il est vrai que dans sa lettre du 3

janvier

2012, l’intéressé a invoqué la présence de punaises, cafards et souris dans la cellule de détention, il n’a pas pour autant précisé la période de sa détention ni l’ampleur de la situation contestée. En outre, le requérant n’a pas apporté de précisions dans son courrier ultérieur adressé à la Cour.

27.

Dans ses observations en réponse, le requérant indique vouloir éclaircir ses prétendues violations de la Convention. Il précise que son droit au respect de la correspondance ainsi que son droit à un procès équitable ont été méconnus, compte tenu du refus de l’administration de la prison de Brăila d’assurer son transfert devant le tribunal départemental de Buzău lors des deux audiences. Il fait valoir que sa demande de remise en liberté conditionnelle a été ajournée et demande à la Cour 60

000 euros au titre du préjudice moral subi.

28.

Dans ses observations complémentaires, le Gouvernement a relevé que, compte tenu des précisions faites par le requérant dans ses observations, il est évident qu’il n’avait pas formulé ou qu’il ne maintient pas son grief tiré de l’article 3 de la Convention. Il demande à la Cour de rayer du rôle la requête pour ce qui est de sa partie concernant le grief tiré de l’article 3 de la Convention.

29.

En réponse, le requérant a envoyé deux lettres par lesquelles il a indiqué qu’il se plaignait devant la Cour des griefs tirés des articles, 3, 5, 6, 8 et 14 de la Convention et que la somme sollicitée comme réparation visait à couvrir les «

mauvais traitements subis en violation des articles 3 et 8 de la Convention.

» Dans les deux lettres, l’article 3 de la Convention est mentionné sans aucun autre détail.

30.

La Cour note à titre liminaire que l’intéressé n’est pas représenté par un avocat. Toutefois, elle observe que le requérant a déjà suivi la procédure devant la Cour lors de la requête n

o

34619/04. En outre, bien qu’informé par la Cour de la nécessité de se faire représenter par un avocat, il ne s’est pas conformé à cette demande.

31.

La Cour constate ensuite que dans son formulaire de requête, le requérant a soulevé devant elle un unique grief tiré de l’article 8 de la Convention. Dans ses lettres ultérieures, il a présenté des faits nouveaux et a invoqué expressément ou implicitement d’autres violations de la Convention (paragraphes 22 à 25 ci-dessus).

32.

La Cour note qu’un seul grief a été communiqué au Gouvernement, à savoir celui tiré de l’article 3 de la Convention pour ce qui est des mauvaises conditions de détention subies par le requérant dans la prison de Focșani – Mândrești. Elle relève ensuite que la volonté de l’intéressé de saisir la Cour de ce grief a été mise en cause par le Gouvernement. Comprenant l’exception soulevé par le Gouvernement quant à l’objet de la requête, le requérant a entendu apporter des précisions à ce sujet. Pour ce faire, dans ses observations en réponse, il a précisé que ses griefs étaient tirés des articles 6 et 8 de la Convention.

33.

Il est vrai qu’après que le Gouvernement a demandé à la Cour de constater que le requérant ne maintenait plus son grief tiré de l’article 3 de la Convention, l’intéressé a envoyé deux lettres dans lesquelles il mentionnait cette disposition. Toutefois, la Cour constate que ces lettres ont été écrites après ses observations en réponse à celles du Gouvernement et dans lesquelles l’intéressé avait expressément restreint l’objet de sa requête aux articles

6 et 8 de la Convention. Dès lors, la Cour considère que la simple mention de l’article 3 de la Convention, sans aucune autre précision, survenue après que l’objet de la requête a été clairement délimité par le requérant lui-même, ne constitue pas une manifestation suffisante de la volonté de l’intéressé de saisir la Cour d’un grief tiré de l’article 3 de la Convention.

34.

En conséquence, compte tenu de ce qui précède et de ce que l’intéressé n’a pas étayé son grief après la communication de la requête, la Cour considère que le requérant n’a pas persisté dans son intention de lui soumettre un grief tiré de l’article 3 de la Convention (voir,

mutatis mutandis

,

Caragheorghe et autres c. Roumanie

, n

o

38742/04, §§

20-21, 19

janvier

2010).

35.

Partant, dans le cadre de la présente requête, l’examen de la Cour sera donc limité aux articles 6 § 1 et 8 de la Convention, tel que précisés par le requérant dans ses observations.

B.

Sur le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention

36.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de ce que l’administration de la prison n’a pas assuré son transfert à deux audiences tenues dans le cadre d’une procédure portant sur une contestation de l’exécution de sa peine. L’article 6 de la Convention se lit ainsi en sa partie pertinente

:

«

1.

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, (...), par un tribunal (...) qui décidera, (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...).

»

37.

La Cour constate que le requérant n’a versé au dossier aucun document concernant cette procédure. De même, il n’a pas expliqué en quoi son droit à un procès équitable aurait été atteint en raison de son absence à ces deux audiences. Compte tenu de l’ensemble des éléments dont elle dispose, et pour autant qu’elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et elle considère que ce grief doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 1, 3 (a) et 4 de la Convention.

C.

Sur le grief tiré de l’article 8 de la Convention

38.

Le requérant se plaint devant la Cour d’une atteinte à son droit au respect de la correspondance, au motif que le 4 mars 2010, un gardien de la prison de Focșani – Mândrești a ouvert une lettre qui lui était adressée par la Cour. Il invoque l’article 8 de la Convention ainsi libellé

:

«

1.

Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.

2.

Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien-être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.

»

39.

La Cour constate que le requérant n’a pas saisi le juge délégué pour contester le fait dénoncé devant la Cour, comme cela lui était loisible sur le fondement de la loi n

o

275/2006 sur l’exécution des peines. À supposer même qu’aucun recours ne soit disponible au niveau interne, il aurait dû contester l’acte litigieux dans un délai de six mois à partir de son accomplissement. Or, il a saisi la Cour de ce grief le 3 janvier 2011. Il s’ensuit que ce grief est tardif et doit être rejeté en application de l’article

35

§§

1 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Greffière adjointe

Président