AFFAIRE COMAN c. ROUMANIE

AFFAIRE COMAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA COMAN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 34619/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 octombrie 2010 DEFINITIVF 26/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Coman c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 octombrie 2010, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei (n 34469/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Remus Coman ( A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a declarat că a trebuit în special să suporte condiții de detenție contrare art. 3 din Convenție în închisoarea Focșani, unde este deținut din 2005. La 15 iunie 2009, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 1 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 8 mai 1997, reclamantul a fost pus în arest provizoriu sub acuzația de crimă. La 21 octombrie 1997, a fost condamnat de tribunalul departamental din Buzău la o pedeapsă de 20 de ani. Condiții de detenție Versiunea reclamantului Reclamantul susține că a fost deținut, în special, din 2005, la închisoarea Focșani, Mandrești, în condiții de suprapopulare penitenciară. El a trebuit să suporte hărțuirea altor deținuți și a personalului închisorii, inclusiv insulte cu conținut discriminatoriu legate de originea sa etnică. țigan cioară ), dar nu a îndrăznit niciodată să se plângă în această privință deoarece comunitatea sa era nevăzută în țară, inclusiv de instituțiile statului român. De asemenea, el denunță calitatea proastă a alimentelor. În această privință, el arată că la 19 septembrie 2005, el ar fi primit supă care conținea viermi și mere de pământ cu miros urât. El pretinde că a fost plasat, la 11 octombrie 2005, într-o celulă unde nu era încălzită, nici apă caldă, dotată cu saltele vechi și murdare. 10. În timpul detenției sale în închisoarea Focșani, Mandrești, el era închis în celula sa 23 de ore din 24 și putea ieși cel mult o oră pe zi pentru a se plimba sau pentru a face exerciții fizice. 11. Printr-o scrisoare datată 17 martie 2006 el a denunțat condițiile sale de detenție la Ministerul Justiției. 12. La 4 aprilie 2006, administrația închisorii Focșani - Mandrești i-a răspuns ministrului justiției că, într-adevăr, reclamantul a fost cunoscut pentru denunțarea unor încălcări ale drepturilor sale în detenție, și anume abuzuri ale gardienilor, asistență medicală insuficientă sau calitatea necorespunzătoare a alimentelor. În răspunsul său, administrația a susținut apoi că, potrivit unei evaluări psihologice furnizate de expertul închisorii, reclamantul a avut un nivel intelectual scăzut și preocupat numai de soluționarea problemelor sale personale. El ar fi făcut parte dintr-un grup de deținuți care au avut ca scop intimidarea personalului închisorii prin crearea unei imagini nefavorabile În cele din urmă, administrația a indicat că, în urma inspecțiilor efectuate de organisme de stat sau de ONG-uri precum APADOR-CH, nu s-au constatat încălcări flagrante ale drepturilor deținuților, ci doar aspecte simptomatice ale întregului sistem penitenciar Informațiile furnizate de guvern 13. Pe baza unei scrisori din 2 noiembrie 2009 din partea Administrației naționale a închisorilor, guvernul arată că, la 27 ianuarie 2006, rata suprapopulației din centrul penitenciarelor din Focșani era de 112%, și anume că 753 de persoane erau încarcerate acolo, în timp ce capacitatea de detenție a închisorii era de 670 de locuri. Din aceeași scrisoare reiese că, începând din 2006, toate celulele sunt echipate cu grupuri sanitare care includ toalete, dușuri și chiuvete, apă caldă fiind furnizată de două ori pe săptămână. Celulele sunt încălzite. 14. Fără a clarifica dimensiunea și numărul de persoane aflate în celulele în care reclamantul a fost deținut, guvernul indică faptul că a fost încarcerat în regim de securitate ridicat și apoi în regim închis, până la 20 august 2009, atunci când a trecut la un regim mai puțin strict, oferindu-i posibilitatea de a circula fără escortă în cadrul părților comune corespunzătoare spațiilor de detenție. 15. Alimentele furnizate persoanelor deținute respectă standardele de calitate stabilite prin Decretul ministrului Justiției nr 2713/C/15 noiembrie 2001. Pe de altă parte, o anchetă internă a fost diligentă ca urmare a plângerii reclamantului cu privire la calitatea alimentelor pe care le-ar fi primit la 19 septembrie 2005. Mai multe persoane deținute împreună cu reclamantul care au declarat că nu au găsit mâncarea de calitate inferioară, afirmațiile reclamantului au fost respinse ca nefondate. 16. Activitățile socio-educative și sportive sunt oferite în mod constant persoanelor deținute. La 10 decembrie 2003, reclamantul a suferit o ocluzie arterială acută la piciorul stâng. La 11 decembrie 2003, acesta a fost spitalizat în regim de urgență la centrul spitalicesc București Rahova, unde s-au efectuat examinări medicale și i s-a administrat tratament. 18. La 17 decembrie 2003, el a cerut să părăsească spitalul închisorii. Diagnosticul la ieșirea din spital a fost arteriopatie la piciorul stâng (arteopatia obtinând membrio stang). Medicul i-a prescris tratamentul de urmat și i-a recomandat să evite frigul și umiditatea și să renunțe la fumat. 19. La 24 ianuarie 2004, reclamantul a fost spitalizat la spitalul militar din Focșani cu diagnosticul de arterită stadiul II la piciorul stâng. 20. La 9 februarie 2004, o expertiză medico-legală a stabilit că boala reclamantului putea fi tratată în închisoare fără a solicita întreruperea executării pedepsei. 21. Reclamantul a primit în mod constant tratament medical și un regim alimentar adecvat pentru boala sa în centrele penitenciare unde a fost închis succesiv. 22. În perioada 21 septembrie - 6 octombrie 2005, a fost internat în spitalul din Târgu Ocna, unde s-au efectuat examinări medicale și i s-a prescris tratament cu medicamente, iar diagnosticul său la spital era arteriopatie la ambele picioare. 23. În perioada 21 februarie - 2 martie 2006, a fost spitalizat din nou la centrul de corecție spitalicesc București Rahova. La ieșirea din spital, medicul i-a prescris tratamentul necesar și i-a recomandat din nou să evite frigul și umiditatea și să renunțe la fumat. 24. La 22 martie 2006, reclamantul a refuzat spitalizarea. 25. În perioada 20 februarie - 8 martie 2007, el a fost internat la centrul penitenciarului spitalicesc Târgu Ocna. 26. În perioada 15 - 28 martie 2007, el a fost internat la centrul penitenciarului spitalicesc București Jilava unde a fost diagnosticat cu hepatită virală cronică C, neuropatie și tulburări circulatorii ale membrelor inferioare. 27. Între 18 și 25 iulie și între 21 noiembrie și 2 decembrie 2008 a fost spitalizat la centrul penitenciar spitalicesc din Târgu Ocna. Cereri de întrerupere a executării pedepsei 28. La 21 noiembrie 2003, tribunalul județean din Vrancea a respins cererea reclamantului de întrerupere a executării pedepsei sale din motive sociale 29. Printr-o decizie din 20 martie 2006, tribunalul departamental din Vrancea a respins cererea sa de întrerupere a executării pedepsei sale din motive medicale, pe motiv că boala reclamantului putea fi tratată în sistemul penitenciar; acesta din urmă nu a formulat un apel împotriva acestei decizii. II. DREPTUL INTERN ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevante 30. Dispozițiile generale ale dreptului intern relevant privind executarea pedepselor privative de libertate sunt parțial descrise în Hotărârile Gagiu c. România, nr. 63258/00, § 41-42, 24 februarie 2009 și Măciucă c. România, n 25763/03, § 14, 26 mai 2009. 31. Decretul Ministerului Justiției nr. 433/C din 5 februarie 2010 privind condițiile minime obligatorii în centrele de detenție, publicate în Jurnalul Oficial nr. 103 din 15 februarie 2010 prevede un spațiu minim de 4 m2 pentru fiecare deținut, pentru cei reținuți în celulele lor (regimul inchis sau de maxima securitate 32, printr-o decizie din 12 august 2004, tribunalul departamental din Prahova a constatat că presupusul tratament inuman sau degradant din cauza nerespectării dreptului la un pat individual și la un spațiu de viață adecvat, precum și din cauza condițiilor necorespunzătoare de detenție trebuie să fie luate în considerare în lumina condițiilor generale care există în închisori și nu poate fi considerat ca făcând parte din acțiuni sau inacțiuni imputabile administrației închisorii sau ca încălcând dispozițiile legale aplicabile 33. În decizia sa din 5 martie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Baia Mare a respins plângerea unui deținut cu privire la condițiile de detenție necorespunzătoare (suprapopulare, alimentație, igienă), întrucât acestea erau condițiile caracteristice tuturor închisorilor din România, din cauza unui buget insuficient și a unei rate foarte ridicate de ocupare (Marian Stoicescu c. România, nr. 12934/02, § 17, 16 iulie 2009). Rapoartele și recomandările interne și internaționale relevante 34. Concluziile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante (CPT) exprimate ca urmare a vizitelor efectuate în închisorile din România, precum și observațiile generale ale CPT, sunt rezumate în hotărâri. Bragadireanu c. România 22088/04, §§ 73-76, 6 decembrie 2007), Brandusche c. România 6586/03, § 33, CEDH 2009 ... (extracturi)), Marian Stoicescu menționat anterior, § 11-14, Măciucă, citată anterior, § 15, Viorel Burzo c. România, n 75109/01 și 12639/02, § 68, 30 iunie 2009 și Jiga c. România, n 14352/04, § 50-52, 16 martie 2010). Până în prezent, CPT nu a vizitat închisoarea Focșani Raportul referitor la vizita din 2 noiembrie 2005 la închisoarea Focșani maindrești, publicat de Asociația pentru Drepturile Omului din România, a fost publicat de Comitetul Helsinki (APADOR-CH), la care administrația națională a închisorilor a răspuns la 23 decembrie 2005, subliniază că, potrivit datelor furnizate de închisoare, la acea dată existau 857 de persoane deținute pentru 780 de litri, suprafața totală a celulelor fiind de 1648 m2. 36. Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului miniștrilor către statele membre privind normele penale europene adoptate la 11 ianuarie 2006 (extrageri) este astfel redactată în părțile sale relevante Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei, (...) Subliniind faptul că executarea pedepselor privative de libertate și îngrijirea deținuților necesită luarea în considerare a cerințelor de securitate, securitate și disciplină și, în același timp, trebuie să garanteze condiții de detenție care nu aduc atingere demnității umane și să ofere ocupații constructive și să asigure pregătirea pentru reintegrarea acestora în societate Recomandă guvernelor statelor membre - să urmeze în elaborarea legislațiilor lor, precum și a politicilor și practicilor lor, regulile prevăzute în anexa la prezenta recomandare, care înlocuiește Recomandarea nr. R (87) 3 a Comitetului de Miniștri privind regulile penale europene (...) 37. Anexa la Recomandarea N (2006)2 este astfel redactată în părțile sale relevante Principii fundamentale 1. Persoanele private de libertate trebuie să fie tratate cu respectarea drepturilor omului. 2. Persoanele private de libertate păstrează toate drepturile care nu le-au fost retrase în conformitate cu legea prin decizia de condamnare a acestora la o pedeapsă cu închisoarea sau detenție provizorie. (...) 18.1 Spațiile de detenție și, în special, cele destinate locuinței deținuților în timpul nopții trebuie să îndeplinească cerințele de respectare a demnității umane și, în măsura posibilului, a vieții private și să îndeplinească condițiile minime de sănătate și igienă, ținând cont de condițiile climatice, în special în ceea ce privește spațiul la sol, volumul de aer, iluminatul, încălzirea și ventilația. 19.1 Toate spațiile unei închisori trebuie ținute în stare curată în orice moment. 19.2 Celulele sau alte spații alocate unui deținut la data admiterii trebuie să fie curate.... 19.4 Spațiile de baie și de duș trebuie să fie suficiente pentru ca fiecare deținut să le poată folosi, la o temperatură adecvată climei, de preferință zilnic, dar cel puțin de două ori pe săptămână (sau mai frecvent, dacă este necesar) în conformitate cu normele generale de igienă. Recurentul susține că condițiile de detenție din închisoarea Focșani mai puțin frecvente, inclusiv pretinsele deficiențe ale tratamentului medical și hărțuirea altor deținuți și a personalului din închisoare care se referă la originea sa etnică, au încălcat dreptul său de a nu fi supus unor tratamente inumane sau degradante, astfel cum se prevede la art. 3 din convenție, astfel cum se prevede la art. 3 din convenție. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 39. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitate 40. Invocând cauza Maciuc, citată anterior, guvernul excită de la neobosirea căilor de atac, susținând că reclamantul ar fi putut introduce o acțiune întemeiată pe Regulamentul de urgență nr. 56/2003 și apoi, pe legea nr. 275/2006 care asigurau drepturile persoanelor care executau o pedeapsă privată de libertate, inclusiv dreptul la asistență medicală adecvată; în plus, ar fi putut forma o acțiune în răspundere civilă ilegală, bazată pe art. 998-99 din Codul civil, din cauza prejudiciului suferit. 41. Guvernul afirmă, de asemenea, că reclamantul nu s-a plâns niciodată în fața administrației închisorii, în special în ceea ce privește condițiile de detenție. 42. În temeiul jurisprudenței interne relevante, guvernul prezintă mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în perioada relevantă, inclusiv în ceea ce privește asistența medicală a deținuților, dintre care unele sunt în favoarea reclamanților. 43. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la aceste aspecte. Cu privire la admisibilitatea plângerii referitoare la asistența medicală în detenție și la presupusa hărțuire suferită 44. Curtea amintește că, în cauza Petrea c. România 4792/03, § 35, 29 aprilie 2008), Curtea a concluzionat pentru prima dată că o acțiune întemeiată pe dispozițiile Regulamentului de urgență 56/2003 constituia o acțiune efectivă, în sensul articolului 1 din Convenție, în ceea ce privește acuzațiile referitoare la lipsa asistenței medicale adecvate, după intrarea sa în vigoare în iunie 2003, dar nu a fost unul dintre acestea în ceea ce privește condițiile de detenție propriu-zise (Patrea menționat anterior, § 36 și 37 și Măciuca, menționat anterior, § 19). 45. În măsura în care plângerea reclamantului se referă la presupusa insuficiență a tratamentului său medical în cursul ultimei perioade de detenție începând cu 2005, Curtea constată, așa cum a făcut în cauzele Petrea Maciuca menționate anterior, că reclamantul a omis să introducă o acțiune întemeiată pe dispozițiile Regulamentului de urgență 56/2003 și pe dispozițiile Legii nr. 275/2006, care le-au înlocuit. De asemenea, reclamantul nu s-a plâns în fața autorităților interne de presupusa hărțuire a altor deținuți și a personalului închisorii care se referă la originea sa etnică. 46. Prin urmare, este oportun să se accepte excepția guvernului, motiv pentru care acest motiv trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din convenție. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a atras în scris atenția autorităților competente asupra condițiilor necorespunzătoare de detenție (a se vedea punctele 11-12 de mai sus), în special asupra suprapopulației închisorii pe care a trebuit să o suporte și asupra condițiilor de igienă nefavorabile. 48. În plus, Curtea constată că guvernul nu a indicat modul în care căile de atac menționate ar fi putut remedia pretinsele condiții de detenție. Aceasta subliniază, dimpotrivă, că instanțele naționale (a se vedea punctele 32-33 de mai sus) s-au limitat la a lua notă de condițiile de detenție denunțate și la a le explica prin lipsa mijloacelor suficiente prin refuzul de a remedia obiecțiunile reclamanților cu privire la aceste condiții de detenție (Marian Stoicescu, citată anterior punctul 18). 49. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția de la epuizarea invocată de guvern în ceea ce privește condițiile materiale de detenție ale reclamantului. 50. Curtea constată că această parte a plângerii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul susține că suprapopularea pe care a trebuit să o suporte și condițiile de igienă necorespunzătoare au reprezentat un tratament inuman și degradant. 52. Guvernul susține că reclamantul nu s-a plâns decât în general de suprapopularea penitenciarului fără a invoca faptul că el însuși a fost deținut în celule suprapopulate. 53. Curtea subliniază că măsurile privative de libertate implică, de obicei, pentru un deținut anumite dezavantaje; cu toate acestea, ea reamintește că încarcerarea nu face ca un deținut să piardă dreptul de a beneficia de drepturile garantate de Convenție. Dimpotrivă, în unele cazuri, persoana încarcerată poate avea nevoie de o protecție sporită din cauza vulnerabilității situației sale și din cauza faptului că se află în întregime sub responsabilitatea statului. În acest context, art. 3 impune autorităților obligația pozitivă de a se asigura că toți deținuții sunt deținuți în condiții compatibile cu demnitatea umană, că normele de executare a măsurii nu impun persoanei în cauză un necaz sau un test de intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 93-94, CEDO 2000-XI, Norbert Sikorski c. Polonia, n 17599/05, § 131, 22 octombrie 2009). 54. În ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea ia în considerare efectele cumulative ale acestora, precum și afirmațiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, § 46, CEDO 2001-II. În special, timpul în care o persoană a fost reținută în condiții incriminate constituie un factor important de luat în considerare (Alver c. Estonia, n 64812/01, § 50, 8 În plus, în unele cazuri, atunci când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa spațiului într-o instituție penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în evaluarea conformității unei situații date la art. 3 (în acest sens, Karalevičius c. Lituania, 53254/99, § 39, 7 aprilie 2005). În special în ceea ce privește acest ultim factor, Curtea arată că, atunci când s-a confruntat cu cazuri de suprapopulare flagrantă, aceasta a considerat că acest element poate fi suficient numai pentru a ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din convenție. În general, erau vizate cazurile în care spațiul personal acordat unui solicitant era mai mic de 3 m2 (Kattyrev c. Rusia , n 37213/02, §§ 50-51, iunie 2007, Andrei Frolov c. Rusia, n 205/02, § 47-49, 29 martie 2007, Kadićis c. Letonia (n , n 62393/00, § 55, 4 mai 2006 și Melnik c. Ucraina, n 72286/01, § 102, 28 martie 2006). În schimb, în cazul în care lipsa de spațiu nu era atât de evidentă, Curtea a luat în considerare alte aspecte ale condițiilor materiale de detenție pentru a evalua conformitatea unei situații date la art. 3 din convenție. În special, aceștia au fost factori precum posibilitatea ca un solicitant să beneficieze de acces la toalete în condiții de intimitate, ventilație, acces la lumina naturală, starea aparatelor de încălzire și conformitatea cu standardele de igienă. Astfel, chiar și în cazurile în care un spațiu personal mai mare, cuprins între 3 m2 și 4 m2 a fost acordat reclamantului într-o celulă, însă Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 3 a luat în considerare limita combinată cu lipsa stabilită a ventilării și a iluminării corespunzătoare (Vlassov c. Rusia, nr. 78146/01, § 84, 12 iunie 2008, Babuchkine c. Rusia, nr. 67253/01, § 44, 18 octombrie 2007, Trepachkine c. Rusia, nr. 36898/03, § 94, 19 iulie 2007). 55. Prin aplicarea principiilor menționate anterior în cazul de față, Curtea va examina factorul central, și anume spațiul personal acordat reclamantului în ultima instituție penitenciară în care a fost încarcerat, respectiv închisoarea Focșani - Mandrești. 56. Curtea observă că, în perioada 2005-2005, până la restanța sa într-un regim de detenție mai puțin sever în august 2009, adică pe o perioadă de cel puțin patru ani, reclamantul a fost deținut în principal în unitatea penitenciară Focșani Acesta susține că a petrecut întreaga perioadă de încarcerare în condiții de suprapopulare și igienă necorespunzătoare, fără a putea ieși din celulă mai mult de o oră pe zi (a se vedea punctul 10 de mai sus). 57. Conform datelor colectate de două rapoarte ale unei ONG-uri locale (a se vedea punctul 35 de mai sus) și confirmate de guvern (a se vedea punctul 13 de mai sus), reclamantul a dispus de aproximativ 2 m În plus, scrisorile trimise guvernului de către Administrația Națională a Închisoarelor indică depășirea capacității de primire în închisoarea Focșani În plus, Curtea ține seama de declarațiile instanțelor naționale (a se vedea punctele 32-33 de mai sus) care menționează natura sistemică a problemei suprapopulației penitenciare din România (a se vedea mutatis mutandis, Norbert Sikorski, citată anterior punctul 132). 58. Curtea concluzionează că, în cazul de față, pentru o perioadă de aproximativ patru ani, la centrul penitenciar din Focșani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . m2 spațiu individual (a se vedea punctul 31 de mai sus). 59. Curtea consideră că, pe lângă problema suprapopulației închisorii, afirmațiile reclamantului cu privire la condițiile de igienă deplorabile, în special accesul la apă caldă, lipsa de curățenie a saltelelor sau calitatea hranei, sunt mai mult decât plauzibile și reflectă realitățile descrise de CPT în diferitele rapoarte întocmite în urma vizitelor sale în închisorile românești. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și ținând seama de jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura reclamantului condiții de detenție care sunt compatibile cu respectarea demnității umane și că normele de aplicare a măsurii nu impun persoanei în cauză să sufere sau să: 61. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. 62. Având în vedere constatarea la care a ajuns Curtea cu privire la încălcarea articolului 3 din convenție, aceasta consideră că nu este necesar să se examineze în continuare impactul condițiilor de detenție asupra stării generale de sănătate a reclamantului. În special, în măsura în care reclamantul se plângea, pe de o parte, că condițiile de detenție nefavorabile ar fi sursa sau un factor care favorizează patologia arterială și hepatică a acesteia, Curtea constată că nu a fost produsă în fața sa nicio expertiză medicală de natură să stabilească cauzele acestor boli sau cauzele evoluției lor nefavorabile în timpul perioadei de încarcerare a reclamantului. În schimb, reclamantul a fost spitalizat în mod regulat și monitorizat medical (a se vedea punctele 17-27 de mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea nu este în măsură să adopte o poziție cu privire la acest punct (V.D. c. România, nr. 7078/02, § 100, 16 februarie 2010). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 63. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile suferite din cauza condițiilor proaste de detenție, precum și pentru o pensie pe care nu o numără. 65. Guvernul subliniază că reclamantul nu și-a susținut pretențiile și consideră că o eventuală constatare a încălcării unei dispoziții a convenției, făcută de Curte, ar constitui o despăgubire satisfăcătoare pentru prejudiciul moral suferit de solicitant. În plus, consideră exorbitante pretențiile reclamantului și face trimitere la hotărârile Curții, în cauze similare, în care valoarea daunelor și a dobânzilor acordate pentru prejudiciul moral variază între 4 000 și 6 500 EUR. 66. consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de necontestat; consideră că, în conformitate cu art. 41 din convenție, ar trebui să i se acorde 8 000 EUR din cauza prejudiciului moral; cheltuieli și cheltuieli de judecată 67; reclamantul nu a prezentat nicio cerere de rambursare a cheltuielilor și cheltuieli de judecată; dobânzi moratorii 68. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe baza ratei dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe condițiile materiale de detenție și inadmisibilitate pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție, afirmă că nu este necesar să se pronunțe cu privire la impactul pretins al condițiilor de detenție asupra stării de sănătate a reclamantului A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (88 000 EUR), care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 26 octombrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

COMAN c. ROUMANIE

(Requête n

o

34619/04)

ARRÊT

STRASBOURG

26 octobre 2010

DÉFINITIF

26/01/2011

Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Coman c. Roumanie,

La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Luis López Guerra,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 octobre 2010,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

34619/04) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Remus Coman («

le requérant

»), a saisi la Cour le 1

er

juin 2004 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Le requérant allègue en particulier avoir dû supporter des conditions de détention contraires à l'article 3 de la Convention dans la prison de Focșani, où il est détenu depuis 2005.

4.

Le 15 juin 2009, le président de la troisième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l'article 29

§

1 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

5.

Le requérant est né en 1975. Il est détenu actuellement à la prison de Focșani – Mândrești.

6.

Le 8 mai 1997, le requérant fut placé en détention provisoire sous l'accusation de meurtre. Le 21 octobre 1997, il fut condamné par le tribunal départemental de Buzău à une peine de réclusion criminelle de vingt ans.

A.

Conditions de détention

1.

La version du requérant

7.

Le requérant allègue avoir été détenu notamment depuis 2005, à la prison de Focșani – Mândrești, dans des conditions de surpopulation carcérale. Il indique avoir dû supporter le harcèlement d'autres détenus et du personnel de la prison y compris des insultes à contenu discriminatoire ayant trait à son origine ethnique. Plus précisément il dit avoir été traité de «

tzigane - corbeau

» (

țigan – cioară

), mais n'avoir jamais osé se plaindre à cet égard parce que sa communauté était mal vue dans le pays, y compris par les institutions de l'État roumain.

8.

Il dénonce également la mauvaise qualité de la nourriture. A cet égard, il indique que le 19 septembre 2005, il aurait reçu de la soupe qui contenait des vers et des pommes-de-terre ayant une mauvaise odeur.

9.

Il allègue avoir été placé, le 11 octobre 2005, dans une cellule où il n'y avait pas de chauffage, ni d'eau chaude, équipée de matelas vieux et sales.

10.

Pendant sa détention dans la prison de Focșani – Mândrești, il était confiné dans sa cellule 23 heures sur 24 et pouvait sortir au maximum une heure par jour pour se promener ou faire des exercices physiques.

11.

Par une lettre datée du 17 mars 2006 il dénonça ses conditions de détention auprès du ministre de la Justice.

12.

Le 4 avril 2006, l'administration de la prison de Focșani - Mândrești répondit au ministre de la Justice qu'en effet le requérant était connu pour avoir dénoncé diverses violations de ses droits en détention, à savoir des abus des gardiens, une assistance médicale insuffisante ou la mauvaise qualité de la nourriture. Dans sa réponse, l'administration faisait ensuite valoir que, selon une évaluation psychologique fournie par l'expert de la prison, le requérant «

était doté d'un niveau intellectuel faible

» et préoccupé seulement par la solution de ses problèmes personnels. Il aurait fait partie d'un groupe de détenus qui avaient pour but d'intimider le personnel de la prison en «

créant une image défavorable

» par leurs nombreuses plaintes. Enfin, l'administration indiqua qu'à la suite des inspections réalisées par des organismes étatiques ou par des ONG comme APADOR-CH, «

il n'y avait pas eu de constat de violations flagrantes des droits des détenus, mais seulement des aspects symptomatiques de l'ensemble du système pénitentiaire

».

2.

Les renseignements fournis par le Gouvernement

13.

S'appuyant sur une lettre du 2 novembre 2009 de l'Administration nationale des prisons, le Gouvernement indique que le 27 janvier 2006 le taux de surpopulation du centre pénitentiaire de Focșani – Mândrești était de 112%, à savoir que 753 personnes y étaient incarcérées, alors que la capacité de détention de cette prison était de 670 places.

Il ressort de la même lettre que, depuis 2006, toutes les cellules sont équipées avec des groupes sanitaires comprenant des toilettes, des douches et des lavabos, l'eau chaude étant fournie deux fois par semaine. Les cellules sont chauffées.

14.

Sans donner de précisions sur la taille et le nombre de personnes placées dans les cellules dans lesquelles le requérant a été détenu, le Gouvernement indique qu'il a été incarcéré en régime de sécurité élevé, puis en régime fermé, jusqu'au 20 août 2009, lorsqu'il est passé à un régime moins strict lui donnant la possibilité de circuler sans escorte à l'intérieur des parties communes correspondant aux espaces de détention.

15.

La nourriture fournie aux personnes détenues respecte les normes de qualité établies par l'arrêté du ministre de la Justice n

o

2713/C/15

novembre

16.

Des activités socio-éducatives et sportives sont constamment proposées aux personnes détenues.

B.

Soins médicaux

17.

Le 10 décembre 2003, on diagnostiqua chez le requérant une occlusion artérielle aiguë au pied gauche. Le 11 décembre 2003, il fut hospitalisé en urgence, au centre pénitentiaire hospitalier de Bucarest – Rahova, où des examens médicaux furent réalisés et un traitement lui fut administré.

18.

Le 17 décembre 2003, il demanda à quitter l'hôpital pénitentiaire. Le diagnostic à sa sortie de l'hôpital était artériopathie au pied gauche (

arteriopatie obliterantă membru inferior stâng

). Le médecin lui prescrivit le traitement à suivre et lui conseilla d'éviter le froid et l'humidité et d'arrêter de fumer.

19.

Le 24 janvier 2004, le requérant fut hospitalisé à l'hôpital militaire de Focșani avec le diagnostic d'artérite stade II au pied gauche.

20.

Le 9 février 2004, une expertise médicolégale établit que la maladie du requérant pouvait être soignée en prison sans exiger l'interruption de l'exécution de sa peine.

21.

Le requérant reçut constamment un traitement médical et un régime alimentaire adaptés à sa maladie dans les centres pénitentiaires où il fut successivement incarcéré.

22.

Du 21 septembre au 6 octobre 2005, il fut hospitalisé au centre pénitentiaire hospitalier de Târgu Ocna où des examens médicaux furent réalisés et un traitement avec des médicaments lui fut prescrit. Son diagnostic lors de cette hospitalisation était artériopathie aux deux pieds.

23.

Du 21 février au 2 mars 2006, il fut à nouveau hospitalisé au centre pénitentiaire hospitalier de Bucarest – Rahova. A la sortie de l'hôpital, le médecin lui prescrivit le traitement à suivre et lui conseilla à nouveau d'éviter le froid et l'humidité et d'arrêter de fumer.

24.

Le 22 mars 2006, le requérant refusa son hospitalisation.

25.

Du 20 février au 8 mars 2007, il fut hospitalisé au centre pénitentiaire hospitalier de Târgu Ocna.

26.

Du 15 au 28 mars 2007, il fut hospitalisé au centre pénitentiaire hospitalier de Bucarest – Jilava où furent diagnostiqués une hépatite virale C chronique, une neuropathie et des troubles circulatoires aux membres inférieurs.

27.

Du 18 au 25 juillet et du 21 novembre au 2 décembre 2008, il fut hospitalisé au centre pénitentiaire hospitalier de Târgu Ocna.

C.

Demandes d'interruption de l'exécution de sa peine

28.

Le 21 novembre 2003, le tribunal départemental de Vrancea rejeta la demande du requérant d'interruption de l'exécution de sa peine pour des raisons sociales.

29.

Par une décision du 20 mars 2006, le tribunal départemental de Vrancea rejeta sa demande d'interruption de l'exécution de sa peine pour des raisons médicales, au motif que la maladie du requérant pouvait être soignée dans le système pénitentiaire. Ce dernier ne forma pas d'appel contre cette décision.

II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES ET INTERNATIONAUX PERTINENTS

A.

Le droit et la pratique internes pertinents

30.

Les dispositions générales du droit interne pertinent concernant l'exécution des peines privatives de liberté sont partiellement décrites dans les arrêts

Gagiu c.

Roumanie

, n

o

63258/00, §§ 41-42, 24

février 2009 et

Măciucă c.

Roumanie

, n

o

25763/03, § 14, 26 mai 2009.

31.

L'arrêté du ministère de la Justice n

o

433/C du 5 février 2010, sur les conditions minimales obligatoires dans les centres de détention, publié au Journal Officiel n

o

103 de 15 février 2010 prévoit un espace minimum de 4

m² par détenu, pour ceux qui sont confinés dans leurs cellules (

regimul închis sau de maximă siguranță

).

32.

Par une décision du 12 août 2004, le tribunal départemental de Prahova constata que «

le prétendu traitement inhumain ou dégradant à cause du non respect du droit à un lit individuel et à un espace de vie adéquat, ainsi qu'à cause des mauvaises conditions de détention doit être considéré à la lumière des conditions générales qui existent dans les prisons et ne peut être considéré comme relevant des actions ou inactions imputables à l'Administration de la prison, ni comme enfreignant les dispositions légales applicables

».

33.

Dans sa décision du 5 mars 2005, le tribunal de première instance de Baia Mare a rejeté la plainte d'un détenu relative à des mauvaises conditions de détention (surpopulation, alimentation, hygiène), considérant qu'il s'agissait des conditions caractéristiques de toutes les prisons de Roumanie, dues à un budget insuffisant et un taux très élevé d'occupation (

Marian

Stoicescu

c. Roumanie

, n

o

12934/02, § 17, 16 juillet 2009).

B.

Les rapports et les recommandations internes et internationaux pertinents

34.

Les conclusions du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains et dégradants (CPT) exprimées à la suite des visites effectuées dans des prisons de Roumanie, tout comme les observations à caractère général du CPT, sont résumées dans les arrêts

Bragadireanu c. Roumanie

(n

o

22088/04, §§ 73-76, 6

décembre 2007),

Brândușe c. Roumanie

(n

o

6586/03, § 33, CEDH 2009

‑

... (extraits)),

Marian Stoicescu

précité, §§ 11-14,

Măciucă

, précité, § 15,

Viorel Burzo c.

Roumanie

, n

os

75109/01 et 12639/02, § 68, 30 juin 2009 et

Jiga c.

Roumanie

, n

o

14352/04, §§ 50-52, 16 mars 2010).

A ce jour, le CPT n'a pas visité la prison de Focșani – Mândrești.

35.

Le rapport concernant la visite du 2 novembre 2005 à la prison de Focșani – Mândrești, publié par l'Association de la Défense des Droits de l'Homme en Roumanie – le Comité Helsinki (APADOR-CH), auquel l'Administration nationale des prisons a répondu le 23 décembre 2005, souligne que, selon les données communiquées par la prison, il y avait à cette date 857 personnes détenues pour 780 lis, la superficie totales des cellules étant de 1648 m².

36.

La Recommandation n

o

(2006)2 du Comité des Ministres aux États membres sur les règles pénitentiaires européennes adoptée le 11

janvier

2006 (extraits) est ainsi rédigée dans ses parties pertinentes

:

«

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 15.b du Statut du Conseil de l'Europe, (...)

Soulignant que l'exécution des peines privatives de liberté et la prise en charge des détenus nécessitent la prise en compte des impératifs de sécurité, de sûreté et de discipline et doivent, en même temps, garantir des conditions de détention qui ne portent pas atteinte à la dignité humaine et offrir des occupations constructives et une prise en charge permettant la préparation à leur réinsertion dans la société

;

Recommande aux gouvernements des États membres

:

- de suivre dans l'élaboration de leurs législations ainsi que de leurs politiques et pratiques des règles contenues dans l'annexe à la présente recommandation qui remplace la Recommandation n

o

R (87) 3 du Comité des Ministres sur les Règles pénitentiaires européennes

;

»

(...)

37.

L'annexe à la Recommandation N

o

(2006)2 est ainsi rédigée dans ses parties pertinentes

:

«

Principes fondamentaux

(...)

18.1 Les locaux de détention et, en particulier, ceux qui sont destinés au logement des détenus pendant la nuit, doivent satisfaire aux exigences de respect de la dignité humaine et, dans la mesure du possible, de la vie privée, et répondre aux conditions minimales requises en matière de santé et d'hygiène, compte tenu des conditions climatiques, notamment en ce qui concerne l'espace au sol, le volume d'air, l'éclairage, le chauffage et l'aération.

(...)

19.1 Tous les locaux d'une prison doivent être maintenus en état et propres à tout moment.

19.2 Les cellules ou autres locaux affectés à un détenu au moment de son admission doivent être propres.

(...)

19.4 Les installations de bain et de douche doivent être suffisantes pour que chaque détenu puisse les utiliser, à une température adaptée au climat, de préférence quotidiennement mais au moins deux fois par semaine (ou plus fréquemment si nécessaire) conformément aux préceptes généraux d'hygiène. (...)

»

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 3 DE LA CONVENTION

38.

Le requérant allègue que les conditions de détention dans la prison de Focșani – Mândrești, y compris les carences alléguées de son traitement médical et le harcèlement infligé par d'autres détenus et par le personnel de la prison ayant trait à son origine ethnique, ont enfreint son droit à ne pas être soumis à des traitements inhumains ou dégradants, tel que prévu par l'article 3 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.

»

39.

Le Gouvernement s'oppose à cette thèse.

A.

Sur la recevabilité

40.

Invoquant l'affaire

Măciucă,

précitée, le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours en affirmant que le requérant aurait pu introduire une action fondée sur le règlement d'urgence n

o

56/2003 et ensuite, sur la loi n

o

275/2006 qui garantissaient les droits des personnes qui exécutent une peine privative de liberté, dont le droit à l'assistance médicale adéquate. Il aurait pu, en outre, former une action en responsabilité civile délictuelle fondée sur les articles 998-999 du Code civil, en raison du préjudice qu'il aurait subi.

41.

Le Gouvernement allègue, par ailleurs, que le requérant ne s'est jamais plaint auprès de l'administration de la prison, en particulier des conditions de sa détention.

42.

Au titre de la jurisprudence interne pertinente, le Gouvernement soumet plusieurs décisions de justice rendues pendant la période pertinente, y compris en matière d'assistance médicale des détenus, dont certaines sont favorables aux plaignants.

43.

Le requérant n'a pas présenté d'observations sur ces points.

1.

Sur la recevabilité du grief relatif aux soins médicaux en détention et au harcèlement prétendument subi

44.

La Cour rappelle que, dans l'affaire

Petrea c. Roumanie

(n

o

4792/03, §

35, 29 avril 2008), elle a conclu pour la première fois, qu'un recours fondé sur les dispositions du règlement d'urgence

n

o

56/2003 constituait un recours effectif, au sens de l'article

35

§

1 de la Convention, s'agissant d'allégations relatives au défaut d'assistance médicale appropriée, après son entrée en vigueur, en juin 2003, mais qu'il n'en était pas un s'agissant des conditions de détention proprement dites (

Petrea

précité, §§

36 et 37 et

Măciucă

, précité § 19).

45.

Dans la mesure où le grief du requérant se rapporte à l'insuffisance alléguée de son traitement médical lors de la dernière période de détention depuis 2005, la Cour constate, comme elle l'a fait dans les affaires

Petrea

et

Măciucă

précitées,

que le requérant a omis d'introduire un recours fondé sur les dispositions du règlement d'urgence

n

o

56/2003, puis sur les dispositions de la loi n

o

275/2006, qui les ont remplacées.

De même, le requérant ne s'est pas plaint devant les autorités internes du harcèlement prétendument infligé par d'autres détenus et par le personnel de la prison ayant trait à son origine ethnique.

46.

Dès lors, il convient d'accueillir l'exception du Gouvernement. Ce grief doit ainsi être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l'article 35

§§

1 et 4 de la Convention.

2.

Sur la recevabilité du grief relatif aux conditions matérielles de détention

47.

La Cour note que le requérant a attiré par écrit l'attention des autorités compétentes sur les mauvaises conditions de détention (voir les paragraphes 11-12, ci-dessus), notamment la surpopulation carcérale qu'il a dû supporter et les mauvaises conditions d'hygiène.

48.

En outre, la Cour observe que le Gouvernement n'a pas indiqué de quelle manière les voies de recours citées auraient pu remédier aux conditions de détention alléguées. Elle relève, qu'au contraire, les juridictions nationales (voir les paragraphes 32-33, ci-dessus) se sont limitées à prendre note des conditions de détention dénoncées et à les expliquer par le manque de moyens suffisants en refusant de remédier aux griefs des plaignants concernant ces conditions de détention (

Marian Stoicescu,

précité §

18).

49.

Partant, la Cour estime qu'il convient de rejeter l'exception de non épuisement soulevée par le Gouvernement quant aux conditions matérielles de détention du requérant.

50.

La Cour constate que cette partie du grief n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.

B.

Sur le fond

51.

Le requérant allègue que la surpopulation carcérale qu'il a dû supporter et les mauvaises conditions d'hygiène ont représenté un traitement inhumain et dégradant.

52.

Le Gouvernement fait valoir que le requérant ne s'est plaint que de manière générale du surpeuplement carcéral sans invoquer qu'il a été lui-même détenu dans des cellules surpeuplées.

53.

La Cour relève que les mesures privatives de liberté impliquent habituellement pour un détenu certains inconvénients. Toutefois, elle rappelle que l'incarcération ne fait pas perdre à un détenu le bénéfice des droits garantis par la Convention. Au contraire, dans certains cas, la personne incarcérée peut avoir besoin d'une protection accrue en raison de la vulnérabilité de sa situation et parce qu'elle se trouve entièrement sous la responsabilité de l'État. Dans ce contexte, l'article 3 fait peser sur les autorités une obligation positive qui consiste à s'assurer que tout prisonnier est détenu dans des conditions qui sont compatibles avec le respect de la dignité humaine, que les modalités d'exécution de la mesure ne soumettent pas l'intéressé à une détresse ou à une épreuve d'une intensité qui excède le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention et que, eu égard aux exigences pratiques de l'emprisonnement, la santé et le bien-être du prisonnier sont assurés de manière adéquate (

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, §§ 93-94, CEDH 2000-XI,

Norbert Sikorski c. Pologne

, n

o

17599/05, §

131, 22 octobre 2009).

54.

S'agissant des conditions de détention, la Cour prend en compte les effets cumulatifs de celles-ci ainsi que les allégations spécifiques du requérant (

Dougoz c. Grèce

, nº

40907/98, § 46, CEDH 2001-II). En particulier, le temps pendant lequel un individu a été détenu dans les conditions incriminées constitue un facteur important à considérer (

Alver c.

Estonie

, n

o

64812/01, § 50, 8

novembre 2005). En outre, dans certains cas, lorsque la surpopulation carcérale atteint un certain niveau, le manque d'espace dans un établissement pénitentiaire peut constituer l'élément central à prendre en compte dans l'appréciation de la conformité d'une situation donnée à l'article

3 (en ce sens,

Karalevičius c. Lituanie,

n

o

53254/99, § 39, 7 avril 2005).

S'agissant en particulier de ce dernier facteur, la Cour relève que lorsqu'elle a été confrontée à des cas de surpopulation flagrante, elle a jugé que cet élément, à lui seul, pouvait suffire pour conclure à la violation de l'article 3 de la Convention. En règle générale, étaient concernés les cas de figure où l'espace personnel accordé à un requérant était inférieur à 3

m² (

Kantyrev c. Russie

, n

o

37213/02, §§

50-51,

21

juin 2007,

Andreï Frolov c.

Russie

, n

o

205/02, §§ 47-49, 29

mars 2007,

Kadiķis c. Lettonie (n

o

2)

, n

o

62393/00, §

55, 4 mai 2006, et

Melnik c.

Ukraine

, n

o

72286/01, §

102, 28

mars 2006). En revanche, lorsque le manque d'espace n'était pas aussi flagrant, la Cour a pris en considération d'autres aspects des conditions matérielles de détention pour apprécier la conformité d'une situation donnée à l'article 3 de la Convention. Il s'agissait en particulier de facteurs tels que la possibilité pour un requérant de bénéficier d'un accès aux toilettes dans des conditions respectueuses de son intimité, la ventilation, l'accès à la lumière naturelle, l'état des appareils de chauffage ainsi que la conformité avec les normes d'hygiène. Ainsi, même dans les cas où un espace personnel plus important, compris entre 3

m² et 4

m², était accordé au requérant dans une cellule, la Cour a néanmoins conclu à la violation de l'article 3 en prenant en compte l'exiguïté combinée avec l'absence établie de ventilation et d'éclairage appropriés (

Vlassov c.

Russie

, n

o

78146/01, §

84, 12 juin 2008,

Babouchkine c.

Russie

, n

o

67253/01, §

44, 18

octobre

2007,

Trepachkine c. Russie

, n

o

36898/03, §

94, 19

juillet 2007).

55.

Faisant application des principes susmentionnés au cas d'espèce, la Cour se penchera sur le facteur qui est en l'occurrence central, à savoir l'espace personnel accordé au requérant dans le dernier établissement pénitentiaire où il a été incarcéré, soit la prison de Focșani - Mândrești.

56.

La Cour observe que de 2005 jusqu'à son reclassement dans un régime de détention moins sévère en août 2009, c'est-à-dire pendant une période d'au moins quatre ans, le requérant a été détenu principalement dans l'établissement pénitentiaire de Focșani – Mândrești, à l'exception de brèves périodes d'hospitalisation (voir les paragraphes 17-27, ci-dessus).

Il soutient avoir passé la totalité de cette période d'incarcération dans des conditions de surpeuplement et de mauvaise hygiène, sans pouvoir sortir de sa cellule plus d'une heure par jour (voir le paragraphe 10, ci-dessus).

57.

Selon les données recueillies par deux rapports d'une ONG locale (voir le paragraphe 35, ci-dessus) et confirmées par le Gouvernement (voir le paragraphe 13, ci-dessus), le requérant a disposé d'environ 2 m

2

d'espace personnel. Par ailleurs, les lettres envoyées au Gouvernement, par l'Administration nationale des prisons font état du dépassement de la capacité d'accueil dans la prison de Focșani – Mândrești pendant la période pertinente.

En outre, la Cour tient compte des déclarations des juridictions nationales (voir, les paragraphes 32-33, ci-dessus) faisant état de la nature systémique du problème de la surpopulation carcérale en Roumanie (voir

mutatis mutandis, Norbert Sikorski,

précité § 132).

58.

La Cour en conclut qu'en l'espèce, pendant une période d'environ quatre ans, au centre pénitentiaire de Focșani – Mândrești, le requérant a vécu dans une grande promiscuité, disposant d'un espace individuel extrêmement réduit. A cet égard, la Cour observe que la norme garantie au niveau national en matière de surface habitable dans des établissements pénitentiaires, a été portée récemment à 4

m² d'espace individuel (voir le paragraphe 31, ci-dessus).

59.

La Cour estime qu'en plus du problème de surpopulation carcérale, les allégations du requérant quant aux conditions d'hygiène déplorables, notamment l'accès à l'eau chaude, le manque de propreté des matelas ou la qualité de la nourriture, sont plus que plausibles et

reflètent des réalités décrites par le CPT dans les différents rapports établis

à la suite de ses visites dans les prisons roumaines.

60.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis et compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce l'État, par le biais de ses organes spécialisés, n'a pas déployé tous les efforts nécessaires afin d'assurer au requérant des conditions de détention qui soient compatibles avec le respect de la dignité humaine et que les modalités d'exécution de la mesure ne soumettent pas l'intéressé à une détresse ou à

une épreuve d'une intensité qui excède le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention.

61.

Dès lors, la Cour conclut qu'il y a eu violation de l'article 3 de la Convention.

62.

Compte tenu du constat auquel la Cour est arrivée quant à la violation de l'article 3 de la Convention, elle estime qu'il n'y a pas lieu d'examiner davantage l'impact des conditions de détention sur l'état de santé général du requérant. En particulier, pour autant que le requérant se plaignait, d'une part, que les mauvaises conditions de détention seraient la source ou un facteur favorisant de sa pathologie artérielle et hépatique, la Cour constate qu'aucune expertise médicale de nature à établir les causes de ces maladies ou les causes de leur évolution défavorable pendant la période d'incarcération du requérant n'a été produite devant elle. En revanche, le requérant a été régulièrement hospitalisé et suivi médicalement (voir les paragraphes 17-27, ci-dessus). Dans ces circonstances, la Cour n'est pas en mesure de prendre position sur ce point (

V.D. c. Roumanie

, n

o

7078/02, §

100, 16 février 2010).

II.

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

63.

Aux termes de l'article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

64.

Le requérant réclame 1

000 000 euros (EUR) au titre du préjudice qu'il aurait subi en raison des mauvaises conditions de détention, ainsi qu'une pension qu'il ne chiffre pas.

65.

Le Gouvernement relève que le requérant n'a pas étayé ses prétentions et considère qu'un éventuel constat de violation d'une disposition de la Convention, fait par la Cour, serait une réparation satisfaisante du préjudice moral encouru par le requérant.

Par ailleurs, il estime exorbitantes les prétentions du requérant et renvoie aux arrêts rendus par la Cour, dans des affaires similaires, dans lesquelles les montants des dommages-et-intérêts octroyés au titre du préjudice moral varient entre 4 000 et 6 500 EUR.

66.

La Cour

estime que le requérant a subi un tort moral indéniable. Statuant en équité, comme le veut l'article 41 de la Convention, il y a lieu de lui octroyer 8

000

EUR au titre du préjudice moral.

B.

Frais et dépens

67.

Le requérant n'a présenté aucune demande de remboursement des frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

68.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré des conditions matérielles de détention et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu'il y a eu violation de l'article 3 de la Convention

;

3.

Dit

qu'il n'y a pas lieu à statuer sur l'impact allégué des conditions de détention sur l'état de santé du requérant

;

4.

Dit

a)

que l'État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article

44

§

2 de la Convention, 8 000 EUR (huit mille euros), à convertir dans la monnaie de l'État défendeur au taux applicable à la date du règlement, pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt

;

b)

qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

5.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 octobre 2010, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président