AFFAIRE TOMESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

23.03.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TOMESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA TOMESCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 35999/07) HOTĂRÂREA STRASFURG 23 martie 2010 DEFINIF 23/06/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Tomescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 martie 2010, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 35999/07) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M. La 14 august 2007, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. 92/1995, Comisia departamentală a Argeșului de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind domeniul de aplicare a Legii privind domeniul de aplicare a dreptului de proprietate al mamei reclamantei, P.E., al cărei moștenitor a fost singura persoană în cauză după moartea sa, pe un teren totalizând 1,29 ha. Acest teren corespundea celor cinci parcele a căror locație în perimetrul satului Calinesti fusese recunoscută printr-un certificat din 1991 care declarase confiscarea lor de către autorități în anii 1960. În cursul anului 2003, comisia locală a făcut demersuri pentru a pune recurenta în posesia unui teren de 1,29 ha pe o altă locație, ceea ce persoana în cauză a refuzat. Prin hotărârea definitivă din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel de la Pitești a admis acțiunea recurentei împotriva comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 ( și a dispus punerea în posesia persoanei interesate a terenului de 1,29 ha menționat anterior pe fosta locație și constituirea dosarului necesar pentru eliberarea titlului de proprietate pe acest teren. Pentru a judeca astfel, luând act de concluziile unui raport de expertiză conform căruia patru dintre cele cinci parcele în cauză fuseseră atribuite de comisia locală unor terți, Curtea de Apel a arătat că, în 1995, parcelele în cauză erau libere și că ar fi trebuit să fie restituite recurentei, titlurile terților fiind emise după 1995. Considerând că, în aceste circumstanțe, recurentei nu i se putea impune să i se atribuie un teren în alte locații, Curtea de Apel a considerat că comisia locală nu a furnizat motive pertinente pentru a justifica nepunerea în posesia reclamantei pe locul anterior. Recurenta a făcut mai multe demersuri pentru executarea în conformitate a hotărârii din 17 octombrie 2005 menționată anterior, fără succes, având în vedere în special faptul că majoritatea parcelelor în cauză fuseseră atribuite de comisia locală unor terți. În această privință, într-o scrisoare din 7 august 2007, comisia locală a confirmat, în ceea ce privește cele două parcele care totalizează 0,50 ha ale terenului în cauză, că acestea fuseseră atribuite unor terți și că o comisie de mediere trebuia să găsească o soluție adecvată pentru executarea hotărârii din 17 octombrie 2005. September 2007, Primăria din Calinesti a comunicat părții interesate care refuzase punerea în posesie pe alte părți ale țării că nu era competentă să inițieze proceduri de anulare a titlurilor de valoare ale terților pe parcelele în litigiu, dar că ea rămâne deschisă pentru a găsi o altă soluție pentru executarea hotărârii definitive. La 24 noiembrie 2008, Comisia locală și T.I., reprezentantul recurentei, au stabilit o întâlnire până la 4 decembrie 2008 pentru a măsura parcelele menționate în expertiza judiciară menționată anterior și pentru a pune în posesia reclamantei; la 26 noiembrie 2008, comisia locală a informat guvernul cu privire la aceasta. La 4 decembrie 2008, luând act de absența nejustificată a T.I., comisia locală a emis un proces-verbal de punere în posesia reclamantei a celor cinci parcele totalizând 1,29 ha, pe amplasamentul anterior, în conformitate cu expertiza judiciară și cu hotărârea definitivă din 17 octombrie 2005. Procesul-verbal a fost semnat de martori și a fost trimis persoanei interesate la 21 octombrie 2005. Potrivit informațiilor furnizate de comisia locală, recurenta nu s-a prezentat ulterior la primărie pentru a semna procesul-verbal. 10. Potrivit recurentei, T.I. ar fi informat primăria cu privire la imposibilitatea, din cauza unei boli, de a se prezenta la 4 decembrie 2008. cinci parcele totale 1,29 ha menționate în procesul-verbal din 4 decembrie 2008, recurenta ar fi fost împiedicată de terții proprietari ai parcelelor respective și a abandonat demersurile în acest sens. 11. La 3 noiembrie 2009, comisia locală a trimis autorităților competente dosarul care cuprinde documentele necesare pentru eliberarea titlului de proprietate al reclamantei pe teren de 1,29 ha. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIILE ALEGATE DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 12. o instanță și dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale din cauza neexecutării de către autoritățile hotărârii din 17 octombrie 2005. Aceasta invocă, în esență, art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum sunt formulate în părțile relevante ale acestora, art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către un tribunal (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil... art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 13. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că ele nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul consideră că autoritățile și-au îndeplinit obligația de a executa hotărârea din 17 octombrie 2005, în pofida faptului că aproximativ 0,79 ha de teren de 1,29 ha au fost atribuite unor terți, astfel cum a constatat, de altfel, expertiza judiciară. Comisia locală a prezentat mai multe oferte de terenuri și, la 4 decembrie 2008, după informarea reprezentantului recurentei, a întocmit un proces-verbal de punere în posesie pe locul anterior, în conformitate cu hotărârea menționată anterior. Procesul-verbal a fost comunicat recurentei la 21 ianuarie 2009. Recurenta contestă argumentele guvernului și susține că punerea în posesie efectuată la 4 decembrie 2008 nu a fost efectivă, întrucât nu a respectat decât în mod formal Hotărârea din 17 octombrie 2005, în măsura în care părțile terțe au continuat să beneficieze de posesia și de titlurile de proprietate pe parcelele respective. 17. Curtea amintește deja că a considerat că lipsa autorităților, fără o justificare pertinentă, de a executa o hotărâre definitivă pronunțată împotriva acestora cu privire la un 16947/03, 1 aprilie 2008); pe de altă parte, aceasta reiterează că Convenția are drept obiectiv protejarea drepturilor nu teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective (Airey c. Irlanda, 9 octombrie 1979, § 24, seria A n 32). După examinarea faptelor relevante, Comisia consideră că nu este necesar să se facă distincție între prezenta cauză și cele menționate anterior 18. Curtea constată că, printr-o hotărâre definitivă din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel de la Pitești a ordonat comisiei locale să pună în posesia reclamantei un teren de 1,29 ha pe fosta locație, constatând că unor terțe părți li s-a atribuit cea mai mare parte a parcelelor respective într-o perioadă în care recurenta ar fi trebuit deja să fie pusă în posesia sa. Desigur, printr-un proces-verbal întocmit la 4 decembrie 2008, comisia locală a pus recurenta în posesia parcelelor totale 1,29 ha pe fosta locație. Cu toate acestea, în ceea ce privește parcelele în cauză care fuseseră deja atribuite de către autorități unor terți, Curtea nu poate accepta că aceaceasta este o executare efectivă și integrală a hotărârii menționate anterior. În acest sens, Comisia observă că din documentele depuse la dosar de către părți reiese că aproximativ 0,79 ha din terenul în litigiu erau deja atribuite unor terți (a se vedea mutatis mutandis Ioan și Ioanchimescu c. România, n 18013/03, §§ 31-35, 12 octombrie 2006). Prin urmare, în lipsa unei puneri efective în posesie a recurentei pe parcelele sise pe fosta locație și care, în prezent, sunt atribuite unor terți sau - dacă este cazul - de a-i oferi despăgubiri corespunzătoare valorii lor, autoritățile au încălcat drepturile persoanei interesate de a avea acces la o instanță și de a-și respecta bunurile. 20. Prin urmare, există o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. II privind aplicarea articolului 41 din Convenție 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În conformitate cu Hotărârea din 17 octombrie 2005, recurenta solicită în principal restituirea terenului de 1,29 ha, în conformitate cu hotărârea din 17 octombrie 2005, în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale care se referă la lipsa de utilizare a parcelelor de teren, aceasta solicită o sumă totală de 15 000 EUR (EUR). 23. Guvernul consideră că, la 4 decembrie 2008, comisia locală a pus recurenta în posesia terenului de 1,29 ha. În subsidiar, acesta precizează că, potrivit informațiilor furnizate în decembrie 2008 de Camera notarilor publici din Pitești, valoarea terenului relevant în satul Calinești este de aproximativ 4,3 EUR/m În sfârșit, în ceea ce privește prejudiciul moral, acesta consideră că hotărârea Curții ar putea constitui, prin însăși el însuși, o despăgubire suficientă a prejudiciului pretins și că, în orice caz, suma solicitată este excesivă 24. Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în cazul în care se constată încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Având în vedere lipsa autorităților de a executa integral hotărârea menționată anterior și de a pune persoana interesată în posesie în mod efectiv pe parcelele plasate pe locul anterior, dar atribuite anterior unor terțe părți. În ceea ce privește cererea de neutilizare, în absența oricărei justificări relevante, Curtea nu poate specula cu privire la valoarea prejudiciului suferit efectiv de reclamantă în acest sens și consideră că această cerere trebuie respinsă (a se vedea, mutatis mutandis Constantin Popescu c. România, nr. 5571/04, § 45, 30 septembrie 2008 și Dragne c. România (satisfacție echitabilă), nr. 78047/01, § 18, 16 noiembrie 2006). În schimb, în ceea ce privește neexecutarea menționată anterior, Curtea consideră, având în vedere cererea recurentei, că punerea efectivă în posesia acesteia din urmă a parcelelor atribuite unor terți ai terenului de 1,29 ha ar plasa persoana în cauză, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar afla dacă cerințele articolelor menționate anterior nu ar fi fost ignorate. 25. Curtea decide că, în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, în caz contrar pentru statul pârât de a fi efectuat punerea în posesie efectivă, guvernul trebuie să plătească recurentei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii parcelelor în cauză. Având în vedere informațiile furnizate de părți, Curtea consideră că ar trebui să i se aloce recurentei 35 000 EUR pentru daune materiale 26. În plus, Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral din cauza imposibilității prelungite de a fi executată integral și efectiv Hotărârea din 17 octombrie 2005 pronunțată în favoarea sa și că acest prejudiciu nu este compensat suficient prin constatarea încălcării. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41, Curtea alocă reclamantei 4 000 EUR pentru prejudicii morale. Comisioane și cheltuieli de judecată 27. În termenul stabilit de Curte, reclamanta nu a solicitat rambursarea unei sume pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 28. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. că statul pârât trebuie să pună efectiv în posesia reclamantei parcelele atribuite unor terțe părți ale terenului de 1,29 ha în fosta locație, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție decât în cazul în care nu a încheiat această operațiune, Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în același termen de trei luni, 35 000 EUR (treizeci și cinci de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să o plătească recurentei, în termenul menționat anterior, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului numai de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 23 martie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte