Secțiunea a treia Cerere nr. 4754/12 Mihai NISTOR și FAN Mircea POP împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 7 octombrie 2014 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, adjunctă secțiunii, având în vedere cererea formulată la 13 decembrie 2011, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de guvernul pârât și de recurentul Mircea Pop, precum și declarația depusă de guvernul pârât la 13 martie 2014 și prin care se solicită Curții să șteargă cererea privind rolul reclamantului Mihai Nisto, după ce a deliberat, ia următoarea decizie: ACTIVITĂȚI ȘI PROCEDURA Reclamanții, dl Mihai Nistor și dl Demeter, sunt resortisanți români născuți în 1953 și, respectiv, 1961 și rezidenți în Negrești Oaș. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl I. P. Demeter, avocat la Satu Mare. Guvernul român (atîl) a fost reprezentat de agentul său, dl C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata excesivă a procedurii penale împotriva lor, care a fost în speță de opt ani și patru luni, pentru două grade de jurisdicție. Cererea fusese comunicată guvernului EN JUST În ceea ce îl privește pe reclamantul La 13 și 17 martie 2014, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să plătească suma de 2 100 (două mii de cenți) de euro reclamantului Õfan Mircea Pop și acesta din urmă a renunțat la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele inițiale ale părții sale din cerere. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu are niciun motiv să continue examinarea acestei părți a cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să-l privească pe reclamantul Mircea Pop. În ceea ce-l privește pe recurentul Mihai Nistor După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 13 În martie 2014, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de partea cererii referitoare la recurentul Mihai Niltor. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul declară - prin prezenta declarație unilaterală - că recunoaște existența unei încălcări a dispozițiilor art. 6 din Convenție care decurge din durata excesivă a procedurii în care a fost implicat reclamantul Nisto Mihai. Guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului Nisto Mihai ca satisfacție echitabilă suma de 1 890 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunei taxe. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă din rolul său în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Partea reclamantă nu a formulat comentarii cu privire la declarația unilaterală formulată de guvern. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 V, și Vlad și alții; 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de landuri propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze această parte a cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului, cu condiția ca aceasta să se refere la recurentul Mihai Nisto. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție, cu condiția ca aceasta să îl privească pe dl Mircea Pop Prevede act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate în ceea ce îl privește pe recurentul Mihai Nastor decid să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, cu condiția ca aceasta să îl privească pe domnul Mihai Nistor. Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier adjunct Președinte
Requête n
o
4754/12
Mihai NISTOR et Ștefan Mircea POP
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 octobre 2014 en un comité composé de
:
Ján Šikuta,
président,
Dragoljub Popović,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 décembre 2011,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire présentées par le gouvernement défendeur et par le requérant Ștefan Mircea Pop, ainsi que la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 13
mars 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle en ce qui concerne le requérant Mihai Nistor,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, M. Mihai Nistor et M. Ștefan Mircea Pop, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1953 et en 1961 et résidant à Negrești Oaș. Ils ont été représentés devant la Cour par M
e
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient de la durée déraisonnable de la procédure pénale engagée à leur encontre, qui a été en l’espèce de huit ans et quatre mois, pour deux degrés de juridiction.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
A.
En ce qui concerne le requérant Ștefan Mircea Pop
Les 13 et 17 mars 2014, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser la somme de 2 100 (deux mille cent) euros au requérant Ștefan Mircea Pop et ce dernier a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de sa partie de la requête. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de cette partie de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le requérant Ștefan Mircea Pop.
B.
En ce qui concerne le requérant Mihai Nistor
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 13
mars 2014, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la partie de la requête concernant le requérant Mihai Nistor. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 6 de la Convention qui découle de la durée déraisonnable de la procédure dans laquelle le requérant Nistor Mihai a été impliqué.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser au requérant Nistor Mihai au titre de satisfaction équitable la somme de 1
890 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37
»
La partie requérante n’a pas formulé de commentaires au sujet de la déclaration unilatérale formulée par le Gouvernement.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII
;
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V, et
Vlad et autres c. Roumanie,
n
os
40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§ 131-133 et 161, 26
novembre 2013).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le requérant Mihai Nistor.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention pour autant qu’elle concerne M. Ștefan Mircea Pop
;
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris en ce qui concerne le requérant Mihai Nistor
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention pour autant qu’elle concerne M. Mihai Nistor.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Greffière adjointe
Président