TV Vest AS și Rogaland Pensjonistparti împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2011)234 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului TV Vest As și Rogaland Pensjonistparti împotriva Norvegiei (domanda nr. 2113/05, hotărârea nr. 11/12/2008, finală la 11/03/2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a libertății de exprimare a reclamanților, în cazul în care a fost impusă o amendă de către Autoritatea de Stat a Media în 2003 pentru încălcarea legislației care interzic publicitatea prin televiziune a publicității politice (a se vedea detaliile din apendicele 10); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că Curtea nu a pronunțat o atribuire justă de satisfacție în timp ce reclamanții își au prezentat cererile din timp (a se vedea detaliile din apendice); reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)234 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul TV Vest As și Rogaland Pensjonistparti împotriva Norvegiei Acest caz se referă la încălcarea libertății de exprimare a reclamanților, la TV Vest AS Ltd, la o societate de radiodifuziune de televiziune și la Partidul Rogaland Pensionistparti ( Rogaland Pensionistparti), din cauza unei amenzi impuse de Autoritatea de Stat a Mediaului la 10/09/2003 pentru încălcarea legislației care interzic transmiterea de televiziune a publicităților politice (violația articolului 10). Decizia Autorității de Stat a comunicat publicități transmise în 2003 de TV Vest și s-a bazat pe interdicția difuzării de publicitate politică prin televiziune în temeiul articolului 3-1 alineatul (3) din Legea de radiodifuziune din 1992. Interdicția a fost permanentă și absolută și aplicată numai la televiziune, fiind permisă publicitatea politică în alte mass-media.

Curtea Europeană a remarcat că justificarea interzicerii difuzării de publicitate politică a televiziunii a fost, după cum a declarat Curtea Supremă atunci când a respins apelul unuia dintre reclamanți, presupunerea că permiterea utilizării unei forme și medii de exprimare atât de puternice și răspândite a fost probabilă să reducă calitatea dezbaterii politice și să ofere părților și grupurilor mai bogate mai multe posibilități de comercializare a opiniilor lor. Cu toate acestea, Curtea Europeană a constatat că, deoarece Partidul Pensionarilor a primit atât de puțină atenție în domeniul televiziunii editate, "publicitatea plătită la televiziune a fost singura modalitate pentru Partidul Pensionarilor de a-și transmite mesajul publicului prin intermediul acestui tip de mediu" (§73).

Prin negarea acestei posibilități, legea a pus Partidul Pensionarilor într-un dezavantaj în comparație cu părțile majore, care au obținut o acoperire mai largă a difuziunii editoriale. În plus, conținutul publicității nu a fost ca atare de a reduce nivelul dezbaterii publice. Prin urmare, Curtea a considerat că " faptul că media audiovizuală are un efect mai eficace și mai puternic decât celelalte mass-media nu ar putea justifica interdicția contestată și amenzile impuse în ceea ce privește transmiterea publicității politice în cauză" (§76). În consecință, Curtea a concluzionat că nu a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între obiectivul legitim urmărit de interdicția publicității politice și mijloacele desfășurate pentru atingerea acestui obiectiv.

În ceea ce privește întrebarea justă a satisfacției, nu a apărut nicio problemă în fața Comitetului miniștrilor, deoarece Curtea nu a atribuit reclamanților nici o sumă deoarece au prezentat din timp reclamația lor. În ceea ce privește măsurile interne de punere în aplicare a hotărârii Curții, autoritățile norvegiene au informat Comitetul de Miniștri că, la 8/07/2009, Autoritatea Media și-a anulat decizia din 10/09/2003 de finanțare a TV Vest în temeiul articolului 10-3 din Legea privind radiodifuziune și al articolului 10-2 din Regulamentele privind radiodifuziune. Reclamanții au solicitat reluarea cauzei pentru a solicita costuri juridice legate de proceduri în fața instanțelor naționale și a Curții.

La 5/10/2009, în urma unei soluții prietenoase achiziționate de solicitanți și de Ministerul Culturii Norvegiene, reclamanții și-au retras cererea de redeschidere a cazului. La 12/10/2009, Curtea Supremă Norvegienă a acceptat retragerea cererii de redeschidere. II. Măsuri generale Secțiunea 3-1 alin. (3) din Legea de radiodifuziune din 1992 spune: "Difuzorii nu pot transmite publicități pentru filozofia vieții sau opinie politică prin televiziune, ceea ce se aplică și teletextului". Curtea a recunoscut că absența unui consens european în ceea ce privește amploarea reglementării radiodifuziunii de televiziune a publicității politice ar putea fi considerată ca fiind emanată din percepțiile diferite cu privire la ceea ce este necesar pentru buna funcționare a sistemului „democratic” în diferite state.

Cu toate acestea, pe baza evaluării sale a circumstanțelor cazului (a se vedea mai sus), acesta a concluzionat că „opinia exprimată de guvernul contestat, susținută de guvernele terțe care intervin, nu trebuie, prin urmare, respinsă alternative viabile la o interdicție pătrată” (§77). Ca răspuns la hotărârea Curții, autoritățile norvegiene au informat Comitetul de Miniștri (10/09/2009) că au fost adoptate două măsuri generale pentru a preveni încălcări similare. Acestea au fost propuse într-o lucrare albă a Ministerului Culturii și Bisericii și aprobate de Parlamentul Norvegiei la 29/05/2009. În primul rând, statutul difuzorului public național (NRK) a fost modificat. NRK este acum obligat să ofere o acoperire largă și echilibrată a alegerilor în conformitate cu secțiunea 12 lit. (b) modificată a statutului NRK, „NRK oferă o acoperire largă și echilibrată a alegerilor politice.

În mod normal, toate partidele și listele de peste o anumită dimensiune sunt incluse în acoperirea alegerilor editoriale. Potrivit jurnalului alb, obiectivul din spatele acestui amendament este de a prevedea ca partidele politice mai mici, cum ar fi Partidul Pensionarilor, să fie incluse în acoperirea editorială a NRK. Autoritatea Media monitorizează respectul NRK față de obligațiile sale în temeiul noilor dispoziții. Revizuirea judiciară este disponibilă împotriva deciziilor Autorității Media.

NRK a dat un cont despre principiile editoriale care și-au reglementat acoperirea electorală în cursul alegerilor din 2009 (alegerile parlamentare) și 2011 (alegerile municipale) într-o scrisoare datată 10/03/2009 a Ministerului în care a declarat că: "Partirile cu candidați eligibili în mai mult de jumătate din Regiunile în alegerile naționale sau în mai mult de o municipalitate în alegerile locale, în mod normal, vor fi incluse în acoperirea alegerilor NRK". Acest lucru include Partidul Pensionarilor și alte partide politice de dimensiuni similare. De asemenea, părțile mai mici pot fi acoperite în conformitate cu obligația NRK de a oferi o acoperire largă și echilibrată. Autoritățile norvegiene au raportat că în timpul alegerilor parlamentare din septembrie 2009, Partidul Pensionarilor și altor partide politice de dimensiune similară au fost incluse în acoperirea alegerilor NRK.

În orice caz, autoritățile subliniază că situația partidelor mai mici este, de asemenea, acoperită de a doua măsură generală. Accesul la un nou canal de televiziune „Frikanalen” A doua măsură se referă la faptul că toate partidele politice au fost capabile să utilizeze un nou canal de televiziune, „ Frikanalen ” (Camana Open), din octombrie 2008 ca mijloc de comunicare a mesajelor politice către public. Acest lucru include, de asemenea, partide politice mai mici decât Partidul Pensionarilor. Frikanalen este un canal deschis în care organizațiile sau persoanele fizice își transmit propriile programe. Canalul este deținut de peste 60 de organizații fără scop lucrativ din Norvegia și este finanțat prin sprijinul Ministerului Culturii și Afacerilor Bisericii și o taxă de aderare.

Frikanalen a început în octombrie. 2008 și este distribuită prin rețeaua digitală de televiziune terestră, care acoperă astăzi peste 95% din gospodării. Evaluarea OSCE din 2009 că acoperirea părea doar 30% nu mai este relevantă. Termenii licenței permit editorului Frikanalenului să delegare responsabilitatea editorială organizațiilor sau persoanelor fizice. Singura obligație a editorului este de a împărți timpul de difuzare între diferite organizații și de a programa emisiile lor. Canalul ca atare nu produce sau difuza programe proprii. Pentru a facilita emisiile politice de partid în timpul alegerilor, Ministerul Culturii și Afacerilor Bisericii în luna mai 2009 a semnat un acord cu Frikanalen care prevede: „Se face referire la obiectivele Frikanalen „întărirea libertății de exprimare și a participării democratice, permițând noilor grupuri posibilitatea de a comunica prin intermediul mediului de televiziune”.

În plus, se face referire la obiectivele Ministerului privind un canal deschis. Pentru a îndeplini aceste obiective Frikanalen este de a facilita libertatea de exprimare a tuturor partidelor politice și listelor. În ultimele trei săptămâni înainte de alegerea unor astfel de partide politice și liste vor fi acordate prioritate. Frikanalen permite, în plus, regionalizarea semnalelor sale în legătură cu alegerile municipale și regionale, pentru ca părțile locale și listele să obțină acoperirea televiziunii prin Frikanalen.” Autoritățile norvegiene raportează că, în ultimele alegeri parlamentare, Partidul Pensionarilor a exercitat oportunitatea de a difuza programele pe Frikanalen. În 2009, patru partide politice își difuzaseră programele pe acest canal, inclusiv partide politice mai mici.

La Open Channel, astăzi funcționează 24h/24h, 7 zile pe săptămână, și este concepută și pentru a fi accesibile prin cablu și internet. În plus, după cum s-a subliniat în hotărârea Curții și în rezoluția finală în cazul Bergens Tidende (A se vedea Rezoluția ResDH(2002)69), efectul direct al jurisprudenței Curții Europene este acceptat de instanțe și autoritățile norvegiene. Un rezumat al hotărârii în norvegiană, cu legătură cu hotărârea inițială, a fost publicat pe site-ul Internet Lovdata ( www.lovdata.no/avg/emdn/ ). Site-ul Lovdata este folosit pe scară largă de toți cei care practică legea în Norvegia, funcționarii publici, avocați, procurori și judecători. Centrul Norvegiei pentru Drepturile Omului (o instituție națională independentă a drepturilor omului) scrie rezumatele hotărârilor Curții pentru baza de date.

III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră, având în vedere considerentele de mai sus, că nici o altă măsură individuală nu pare necesară în acest caz și că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)234 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights TV Vest As and Rogaland Pensjonistparti against Norway (Application No. 21132/05, judgment of 11/12/2008, final on 11/03/2009) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a violation of the applicants’ freedom of expression, in that a fine was on them imposed by the State Media Authority in 2003 for breaching legislation prohibiting television broadcasting of political advertisements (violation of Article 10) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having noted that no award of just satisfaction was made by the Court as the applicants submitted their claims out of time (see details in the Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)234 Information about the measures to comply with the judgment in the case of TV Vest As and Rogaland Pensjonistparti against Norway Introductory case summary This case concerns the violation of the freedom of expression of the applicants, TV Vest AS Ltd, a television broadcasting company, and the Rogaland Pensioners Party ( Rogaland Pensjionistparti ), on account of a fine imposed by the State Media Authority on 10/09/2003 for breaching legislation prohibiting television broadcasting of political advertisements (violation of Article 10). The decision of the State Media Authority concerned advertisements aired in 2003 by TV Vest and was based on the prohibition of television broadcasting of political advertising under section 3-1(3) of the Broadcasting Act 1992. The prohibition was permanent and absolute and applied only to television, political advertising in other media being permitted.

The European Court noted that the rationale for the prohibition of television broadcasting of political advertising had been, as stated by the Supreme Court when rejecting the appeal of one of the applicants, the assumption that allowing the use of such a powerful and pervasive form and medium of expression had been likely to reduce the quality of political debate and to give richer parties and groups more scope for opportunities for marketing their opinions. However, the European Court found that because the Pensioners Party received so little attention in edited TV coverage, that "paid advertising on television had been the sole means for the Pensioners Party to get its message across to the public through that type of medium" (§73).

By denying this possibility, the law had put the Pensioners Party at a disadvantage in comparison with the major parties, which had obtained broader editorial broadcasting coverage. Moreover, the content of the advertising was not as such as to lower the level of public debate. Therefore the Court considered that "the fact that the audiovisual media has a more effective and powerful effect than other media could not justify the disputed prohibition and fine imposed in respect of the broadcasting of the political advertising at issue" (§76). The Court accordingly concluded that there had not been a reasonable relationship of proportionality between the legitimate aim pursued by the prohibition of political advertising and the means deployed to achieve that aim.

The restriction could not therefore be regarded as having been necessary in a democratic society (§ 78). I. Just satisfaction and individual measures As regards the question of just satisfaction, no issue arose before the Committee of Ministers as the Court did not award the applicants any sum since they submitted their claim out of time. As regards domestic measures to give effect to the judgment of the Court, the Norwegian authorities informed the Committee of Ministers that on 8/07/2009, the Media Authority annulled its decision of 10/09/2003 fining TV Vest under section 10-3 of the Broadcasting Act and section 10-2 of the Broadcasting Regulations. The fine was never collected due to the dispute concerning its legality.

The applicants requested the re-opening of the case in order to claim legal costs pertaining to the proceedings before the national courts and the Court. On 5/10/2009, following a friendly settlement reached by the applicants and the Norwegian Ministry of Culture, the applicants withdrew their request for reopening of the case. On 12/10/2009, the Norwegian Supreme Court accepted the withdrawal of the request for reopening. II. General measures Section 3-1(3) of the Broadcasting Act 1992 reads: "Broadcasters may not transmit advertisements for life philosophy or political opinion through television. This applies also to teletext". The Court acknowledged that the absence of a European consensus with regard to the extent of the regulation of television broadcasting of political advertising could be viewed as emanating from the different perceptions regarding what is necessary for the proper functioning of the "democratic" system in the various states.

However, on the basis of its assessment of the circumstances of the case (see above), it concluded that "the view expounded by the respondent government, supported by the third party intervening governments, that there was no viable alternative to a blanket ban must therefore be rejected" (§77). In response to the Court’s judgment, the Norwegian authorities informed the Committee of Ministers (10/09/2009) that two general measures have been adopted to prevent similar violations. These were proposed in a white paper of the Ministry of Culture and Church Affairs and approved by the Norwegian Parliament on 29/05/2009. Improved coverage of small political parties by the national public broadcaster (NRK) First, the Statutes of the national public broadcaster (NRK) were amended.

The NRK is now obliged to provide broad and balanced coverage of elections in accordance with the amended Section 12 (b) of the Statutes of the NRK, "The NRK shall provide a broad and balanced coverage of political elections. All parties and lists over a certain size shall normally be included in the editorial election coverage". According to the white paper, the objective behind this amendment is to provide that smaller political parties, such as the Pensioners Party, are included in the NRK’s editorial coverage. The Media Authority monitors NRK’s respect of its obligations under the new provisions. Judicial review is available against the Media Authority’s decisions.

The NRK has given an account of the editorial principles that governed its election coverage during elections in 2009 (parliamentary elections) and 2011 (municipal elections) in a letter dated 10/03/2009 to the Ministry where it stated that: "Parties with eligible candidates in more than half of the Regions in the national elections or in more than one municipality in the local elections, will normally be included in the NRK’s election coverage." This included the Pensioners Party and other political parties of a similar size. Smaller parties may also be covered under NRK’s obligation to provide a broad and balanced coverage. The Norwegian authorities reported that during the parliamentary elections in September 2009, the Pensioners Party and other political parties of similar size were included in the NRK’s election coverage.

In any case, the authorities underline that the situation of smaller parties is also covered by the second general measure. Access to a new TV channel “Frikanalen” The second measure relates to the fact that all political parties have been able to use a new TV channel, “ Frikanalen ” (the Open Channel), since October 2008 as a means to communicate political messages to the public. This also includes political parties smaller than the Pensioners Party. Frikanalen is an open channel in which organisations or individuals broadcast their own programmes. The channel is owned by more than 60 different non-profit organisations in Norway and is financed by support from the Ministry of Culture and Church Affairs and a membership fee.

Frikanalen was started in October 2008 and is distributed through the digital terrestrial television network which today covers more than 95% of households. The OSCE’s assessment of 2009 that the coverage appeared to be only 30% is thus no longer relevant. The terms of the license permit the editor of the Frikanalen to delegate editorial responsibility to organisations or individuals. The editor’s sole obligation is to divide broadcasting time between the different organisations and to schedule their broadcasts. The Channel as such does not produce or broadcast any programmes of its own. To facilitate party political broadcasts during elections, the Ministry of Culture and Church Affairs in May 2009 signed an agreement with Frikanalen which states: "Reference is made to the objectives of the Frikanalen ‘to strengthen the freedom of speech and democratic participation by enabling new groups the opportunity to communicate by way of the television medium’.

Reference is furthermore made to the Ministry’s objectives concerning an open channel. In order to fulfill these aims Frikanalen is to facilitate freedom of speech for all political parties and lists. During the last three weeks before an election such political parties and lists shall be given priority. Frikanalen shall furthermore enable regionalisation of its signals in connection with Municipal and Regional Elections in order for local parties and lists to obtain television coverage through Frikanalen." The Norwegian authorities report that during the last parliamentary elections the Pensioners Party exercised the opportunity to broadcast programmes on Frikanalen. As of 2009 four political parties had broadcast their programmes on this channel, including smaller political parties.

The Open Channel today operates 24h/24h, 7 days a week, and is designed also to be accessible via cable and internet. Other In addition, as particularly highlighted in the Court’s judgment and in the final resolution in the case of Bergens Tidende (See Resolution ResDH(2002)69), the direct effect of the European Court’s case-law is accepted by Norwegian courts and authorities. A summary of the judgment in Norwegian, with a link to the original judgment, was published on the Internet site Lovdata ( www.lovdata.no/avg/emdn/ ). The Lovdata web site is widely used by all who practice law in Norway, civil servants, lawyers, prosecutors and judges alike. The Norwegian Centre for Human Rights (an independent national human rights institution) writes the summaries of the Court’s judgments for the database.

III. Conclusions of the respondent state The government considers in the light of the above considerations that no other individual measure appears necessary in this case and that the general measures taken will prevent other, similar violations. Norway has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies