O. și Y. împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009)8 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor O. și Y. împotriva Norvegiei (domanda nr. 29327/95 și 56568/00, hotărârile din 11 februarie 2003, finală la 11 mai 2003) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea presupunerii nevinovăției reclamanților din cauza actelor judiciare ulterioare procedurilor penale care au dus la achitarea lor (a se vedea detaliile din apendicele) (Violații la art. 6 alineatul (1)); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației norvegiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit,

Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)8 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul O. și Y. împotriva Norvegiei Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la încălcarea presupunerii nevinovăției reclamanților din cauza actelor judiciare ulterioare procedurilor penale care au dus la achitarea lor (violații la art. 6§2). În O. Cauza Tribunalului European a constatat că decizia luată în 1995 de Înaltul Tribunal cu privire la cererea de compensare a reclamantului în ceea ce privește daunele suferite ca urmare a procedurii penale se bazează pe un raționament care implică suspiciune de vinovăție penală, în ciuda achitării reclamantului. Înaltul Tribunal a considerat, pe baza articolului 444 din Legea de procedură penală, că nu s-a demonstrat că este probabil că reclamantul nu a comis infracțiunile pe care le-a fost acuzat.

Potrivit acestei dispoziții, după cum s-a constatat în momentul respectiv, „dacă o persoană acuzată este achitată sau se întrerupe procedura împotriva acestuia, poate solicita compensare de la stat pentru orice daune pe care le-a suportat ca urmare a urmăririi penale, dacă se dovedește că este probabil că nu a efectuat actul care a constituit baza pentru acuzație”. În Y. Tribunalul European a concluzionat că limba angajată de instanțe interne, care a acceptat cererea civilă prin hotărârile din 1998 și 1999, a depășit limitele procedurii civile, punând astfel îndoieli cu privire la corectitatea achitării reclamantului.

Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total O. c. Norvegia 29327/95 5.000 euro 52 euro 5.052 euro Pagate la 11 august 2003 Y c. Norvegia 56568/00 20.000 euro 4.500 euro 24.500 euro Pagate la 11 august 2003 b) Măsuri individuale În conformitate cu art. 407 din Legea privind procedura civilă, reclamanții ar putea solicita deschiderea procedurii în cauză. Cauza, reclamantul a solicitat redeschiderea procesului său din cauza faptului că există noile fapte în favoarea achitării sale și că, fără deschiderea procedurii, nu a fost posibilă remedierea daunelor cauzate de încălcarea Convenției constatate de Curtea Europeană. Solicitarea sa a fost respinsă prin decizia din 17 martie 2005 a Comitetului de concediu de apel al Curții Supreme.

Comitetul de apel a indicat, în special, că încălcarea Convenției se datorează faptului că decizia Curții Înalte care a abordat cauza a pus îndoieli cu privire la corectitudinea achitării reclamantului din cauza limbă utilizată și că această îndoială nu a fost ridicată de Curtea Supremă. În consecință, Comitetul de apel a considerat că consecințele încălcării au fost remediate în mod suficient prin constatarea unei încălcări de către Curtea Europeană și prin atribuirea unei satisfacții juste în ceea ce privește prejudiciile morale. În plus, Comitetul de apel a constatat că rezultatul procedurii ar fi fost același în absența unei încălcări a Convenției. În plus, Comitetul de apel a exprimat acordul cu concluzia că o încălcare a Convenției de către Curtea Europeană ar fi fost îndepărtată de modul în care Curtea Înaltă s-a exprimat.

Reclamantul în cazul O. nu a exercitat dreptul de a solicita redeschiderea procedurii în cauză. II. Măsurile generale în ceea ce privește cazul O., guvernul a indicat că dispozițiile din Legea de procedură penală privind compensarea în legătură cu urmărirea penală, inclusiv art. 444, au fost modificate prin Legea nr. 3 din 10 ianuarie 2003. Potrivit acestui amendament, persoanele achitate nu mai sunt obligate, pentru a obține o compensare, să dovedească că nu au comis infracțiunile cu care au fost acuzate. În ceea ce privește cazul Y., în guvernul consideră că publicarea și diseminarea hotărârii Curții Europene sunt măsuri suficiente pentru a preveni încălcări noi și similare ale convenției.

În acest caz, încălcarea presupunerii nevinovăției reclamantului a fost legată exclusiv de raționarea Curții Înalte, susținută de Curtea Supremă, punând îndoieli cu privire la corectitudinea achitării sale și nu de dispozițiile juridice aplicabile. Hotărârile Curții Europene au fost publicate pe site-ul internet al guvernului norvegian (www.odin.dep.no ) și trimise autorităților judiciare într-un comunicat de presă de către Ministerul Justiției la 11 februarie 2003. Hotărârile au suscitat un mare interes în Norvegia și au fost acoperite în mod complet în mass-media principală. De asemenea, au dat naștere la dezbateri publice.

În plus, articole privind aceste hotărâri au fost publicate în revista juridică Lov og Rett (nr. 4/5 din 2003). În cele din urmă, hotărârile Curții Europene au fost incluse în notele de informare electronice publicate de administrația instanțelor (Domstoladministrasjonen ) care sunt transmise în mod regulat tuturor instanțelor din Norvegia (cf. Medieblik din 10, 12 și 17 februarie 2003) III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că consecințele încălcării Convenției constatate în cazul Y. au fost suficient de remediate prin constatarea unei încălcări de către Curtea Europeană și prin plata satisfacției echitabile acordate în ceea ce privește prejudiciile morale. În ceea ce privește O. Cauza, nu este necesară nicio măsură individuală specifică, având în vedere faptul că reclamantul a primit suma atribuită de Curtea Europeană în ceea ce privește prejudiciile morale și că a avut posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii în joc.

Guvernul consideră, de asemenea, că măsurile generale adoptate vor preveni noi încălcări similare și că Norvegia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 la a 1043-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2009)8 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights O. and Y. against Norway (Application No. 29327/95 and 56568/00, judgments of 11 February 2003, final on 11 May 2003) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern breaches of the presumption of the applicants’ innocence on account of judicial acts subsequent to criminal proceedings resulting in their acquittal (see details in Appendix) (Violations of Article 6, paragraph 1); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Norway’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)8 Information about the measures to comply with the judgments in the cases of O. and Y. against Norway Introductory case summary These cases concern violations of the presumption of the applicants’ innocence on account of judicial acts subsequent to criminal proceedings resulting in their acquittal (violations of Article 6§2). In the O. case the European Court found that the decision taken in 1995 by the High Court concerning the compensation claim by the applicant in respect of damage suffered as a result of the criminal proceedings was based on reasoning implying suspicion of criminal guilt despite the applicant’s acquittal. The High Court considered, on the basis of Article 444 of the Criminal Procedure Act, that it was not shown that it was probable that the applicant had not committed the offences with which he had been charged.

According to this provision, as it stood at the relevant time, “if a person charged is acquitted or the proceedings against him are discontinued, he may claim compensation from the State for any damage that he has sustained as a result of the prosecution if it is shown to be probable that he did not carry out the act that formed the basis for the charge”. In the Y. case the European Court concluded that the language employed by domestic courts, which accepted the civil claim by decisions of 1998 and 1999, overstepped the limits of civil proceedings, thus casting doubt on the correctness of the applicant’s acquittal.

I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total O. v. Norway 29327/95 - 5,000 euros 52 euros 5,052 euros Paid on 11 August 2003 Y. v. Norway 56568/00 - 20,000 euros 4,500 euros 24,500 euros Paid on 11 August 2003 b) Individual measures According to Article 407 of the Civil Procedure Act the applicants might request the reopening of the proceedings in question. In the Y. case, the applicant requested the reopening of his trial on the ground that new facts existed in favour of his acquittal and that without the reopening of the proceedings it was impossible to redress the damages caused by the violation of the Convention found by the European Court.

His request was rejected by a decision of 17 March 2005 of the Appeals Leave Committee of the Supreme Court. The Appeals Committee indicated in particular that the violation of the Convention was due to the fact that the decision of the High Court which dealt with the case cast doubt on the correctness of the applicant’s acquittal due to the language it used and that this doubt was not lifted by the Supreme Court. In consequence, the Appeals Committee considered that the consequences of the violation have been sufficiently redressed through the finding of a violation by the European Court and the awarding of a just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. Moreover, the Appeals Committee found that the outcome of the proceedings would have been the same in the absence of a violation of the Convention.

In addition, the Appeals Committee expressed its agreement with the finding of a violation of the Convention by the European Court and distanced itself from the way the High Court expressed itself. The applicant in the O. case did not exercise his right to request the reopening of the proceedings at issue. II. General measures As regards the O. case, the government indicated that the provisions of the Criminal Procedure Act relating to compensation in connection with prosecution, including section 444, have been amended by Act No. 3 of 10 January 2003. According to this amendment, acquitted persons are no longer required, in order to obtain compensation, to prove that they had not committed the offences with which they had been charged.

As regards the Y. case, in the government considers that the publication and the dissemination of the European Court’s judgment are sufficient measures to prevent new, similar violations of the Convention. The violation of the presumption of the applicant’s innocence in this case was related exclusively to the reasoning of the High Court, upheld by the Supreme Court, casting doubts on the correctness of his acquittal, and not to the applicable legal provisions. The judgments of the European Court have been published on the Internet site of the Norwegian government ( www.odin.dep.no ) and sent out to judicial authorities in a press release by the Ministry of Justice on 11 February 2003. The judgments raised great interest in Norway, and were covered thoroughly in the main media.

They have also given rise to public debates. Furthermore, articles on these judgments were published in the legal magazine Lov og Rett (No. 4/5 of 2003). Finally, the European Court’s judgments have been included in the electronic information notes published by the courts administration ( Domstoladministrasjonen ) which are regularly send to all courts in Norway ( cf. Medieblikk of 10, 12 and 17 February 2003) III. Conclusions of the respondent state The government considers that the consequences of the violation of the Convention found in the Y. case have been sufficiently remedied through the finding of a violation by the European Court and the payment of the just satisfaction awarded in respect of the non-pecuniary damage.

As regards the O. case, no specific individual measure is needed in view of the fact that the applicant received the amount awarded by the European Court in respect of the non-pecuniary damage and that he had the possibility to request the reopening of the proceedings at stake. The government considers also that the general measures adopted will prevent new, similar violations and that Norway has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 9 January 2009 at the 1043rd meeting of the Ministers’ Deputies