CASE OF TV VEST AS AND ROGALAND PENSJONISTPARTI v. NORWAY

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul prezentului document. © Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document. © Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). Elle ne lie pas la Cour.

Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document. Notă informativă privind jurisprudența Curții nr. 114 Decembrie 2008 TV Vest AS & Rogaland Pensjonistparti c. Norvegiei - 21132/05 Hotărâre din 11.12.2008 [Secția I-a] Articolul 10 Articolul 10-1 Libertatea de exprimare Aplicarea unei amenzi unui post de televiziune pentru difuzarea unei spot publicitar a unui mic partid politic, contrar legislației care interzice orice publicitate politică televizată: încălcare În fapt: Reclamanții sunt o societate de televiziune (TV Vest) și secția regională a unui mic partid politic norvegian (Partidul Pensionarilor). Tv Vest a fost obligată la plata unei amenzi pe motiv că a difuzat publicitate politică a partidului în cauză, cu încălcarea interdicției prevăzută de lege.

Această interdicție era permanentă și se aplica doar posturilor de televiziune, publicitatea prin intermediul altor mijloace de comunicare fiind permisă. Tv Vest a contestat în zadar amenda în fața instanțelor. În drept: Curtea este dispusă să recunoască că absența unui consens european în acest domeniu pledează pentru acordarea statului unei marje de apreciere mai largi, decât cea care îi este în mod normal acordată, atunci când impune anumite restricții unei dezbateri politice. După cum a reținut Curtea Supremă, principiul care justifică interdicția legală a difuzării la televiziune a publicității politice, este că permiterea utilizării a unei forme și a unui mijloc de exprimare atât de puternic și omniprezent, riscă să scadă calitatea dezbaterii politice.

Chestiuni complexe ar putea fi ușor distorsionate și grupurile puternice din punct de vedere financiar ar putea mai ușor să-și facă cunoscute opiniile lor. Or, Partidul Pensionarilor nu face parte din categoria partidelor sau grupurilor vizate de interdicție. Acesta aparține unei categorii pe care interdicția are scopul să o protejeze. În plus, contrar marilor partide politice, care beneficiază de o acoperire editorială largă, Partidul Pensionarilor este foarte puțin menționat. Prin urmare, plata difuzării unui spot publicitar la televiziune, reprezenta singurul mijloc pentru Partidul Pensionarilor de a asigura transmiterea mesajului său publicului prin acest mod de comunicare. Fiindu-i refuzată această posibilitate prin lege, acest partid a fost astfel pus într-o situație de dezavantaj în raport cu partidele mari.

În cele din urmă, specificul publicității în litigiu, și anume o scurtă descriere a Partidului Pensionarilor și un apel de a vota în favoarea lui, nu conținea niciun element de natură să scadă calitatea dezbaterii politice sau să ofenseze anumite sensibilități. În aceste condiții, faptul că televiziunea este un mijloc de comunicare cu un efect mai rapid și mai puternic decât alte media, nu poate justifica interdicția și amenda impusă TV Vest. Nu există deci un raport de proporționalitate rezonabil între scopul legitim urmărit prin interdicție și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Restricția la exercitarea de către reclamanți a libertății lor de exprimare, prin interdicție și aplicarea unei amenzi, nu este necesară într-o societate democratică, în pofida marjei de apreciere de care beneficiază autoritățile naționale.

Concluzie : violare (unanimitate). © Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012 Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului ( http://hudoc.echr.coe.int ) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reprodusă în scop necomercial, cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului.

Dacă intenționați să utilizați vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați [email protected] . © Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012 The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights ( http://hudoc.echr.coe.int ) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund.

If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact [email protected] . © Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012 Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe ( www.coe.int/humanrightstrustfund ). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut êfre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme ( http://hudoc.echr.coe.int ), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée.

Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : [email protected] .