CASE OF FOLGERØ AND OTHERS v. NORWAY - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

 Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul prezentului document.

 Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

 Conseil de l’Europe/Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă informativă privind jurisprudența Curții Nr. 98

Iunie 2007

Folgerø și alții c. Norvegiei [GC]

- 15472/02

Hotărârea din 29.6.2007 [Marea Cameră]

Articolul 2 din Protocolul nr. 1

Dreptul la educație

Refuzul de a scuti complet elevii din învățământul primar de stat de lecțiile de creștinism, religie și filozofie:

violare

Articolul 9

Articolul 9-1

Libertatea de conștiință

Libertatea de religie

Libertatea de gândire

Refuzul de a scuti complet elevii din învățământul primar de stat, de lecțiile de creștinism, religie și filozofie:

violare

În fapt

: Reclamanții, toți membrii ai Asociației Umaniste Norvegiene, sunt părinți ai căror copii erau, la data faptelor, în școala primară. În 1997, programele au fost modificate în școala primară norvegiană, două materii separate - creștinismul și filozofia de viață - fiind înlocuite cu un curs unic de creștinism, religie și filozofie (cursul de „KRL‟). Acest curs trebuia să acopere următoarele domenii: Biblia, creștinismul, ca patrimoniu cultural, credința evanghelică luterană (religia oficială în Norvegia, pentru 86% din populație), alte confesiuni creștine și alte religii și filozofii, precum și subiecte de etică și filozofie. Înainte de această reformă, părinții puteau cere pentru copiii lor să fie scutiți de cursurile de creștinism. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea din 1998 privind educația, derogările nu puteau privi decât unele părți ale KRL, despre care părinții considerau, din punctul de vedere al religiei lor sau al filozofiei lor de viață, că puteau duce la aderarea la o altă religie sau la o altă filozofie de viață. Reclamanții și alte rude au făcut în zadar cereri pentru scutirea în întregime a copiilor de cursul de KRL.

În mai 2006, tribunalul căruia i se repartizase cauza s-a desesizat în favoarea Înaltei Curți.

În drept

: Curtea consideră oportun să examineze plângerile în temeiul articolului 9 al Convenției și al articolului 2 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește această ultimă dispoziție, care este

lex specialis

în materie de educație.

Intenția avută în vedere la introducerea cursului de KRL fost aceea de a preda împreună creștinismul și celelalte religii și filozofii, pentru a stabili un mediu de învățare deschis pentru toți elevii. Acest lucru este în mod clar în conformitate cu principiile pluralismului și ale obiectivității, consacrat la articolul 2 din Protocolul nr. 1.

Prevederile relevante din Legea din 1998 privind educația puneau accentul pe transmiterea de cunoștințe, nu numai din domeniul creștinismului, ci, de asemenea, și din cel al altor religii și filozofii ale lumii. Scopul era de a evita sectarismul și de a promova dialogul și înțelegerea între culturi, prin reunirea studenților într-un curs comun, mai degrabă decât să se permită o scutire completă care ar fi avut drept consecință separarea elevilor în funcție de materiile studiate.

Faptul că programul prevede o cotă mai mare cunoașterii creștinismului față de celelalte religii și filozofii nu poate constitui o problemă în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1. Având în vedere locul creștinismului în istoria și tradiția norvegiană, este necesar să se ia în considerare faptul că aceasta este o chestiune de apreciere de care se bucură statul pârât în definirea și dezvoltarea curriculei respective.

Cu toate acestea, este clar că o greutate preponderentă era dată creștinismului, în special prin referire la clauza de vocațiune creștină cuprinsă în Legea din 1998 privind educația, potrivit căreia, în primară și primul ciclu secundar, învățământul ar trebui să contribuie, cu acordul și colaborarea părinților, în a da elevilor o educație creștină și morală. Această diferență de accent, s-a regăsit, de asemenea, în modul de redactare a legislației. În plus, aproximativ jumătate din elementele enumerate în programă erau legate numai de creștinism, restul fiind împărțite între alte religii și filozofii.

Coroborată cu clauza de vocațiune creștină, descrierea conținutului și a obiectivelor cursului de KRL care figura în Legea din 1998 privind educația și alte texte care constituie cadrul legislativ sugerează diferențe nu doar cantitative, ci, de asemenea, calitative de predare a creștinismului față de celelalte religii și filozofii. Având în vedere aceste diferențe, ne întrebăm cum ar putea fi realizat scopul de a promova înțelegerea, respectul și capacitatea de dialog, între oameni cu convingeri și credințe diferite.

Curtea a analizat apoi dacă posibilitatea ca părinții să solicite o scutire parțială de cursul de KRL a fost suficientă pentru a contracara dezechilibrul descris mai sus. În această privință, Curtea notează în primul rând că funcționarea practică a mecanismului de scutire parțială a dat naștere la probleme considerabile. Astfel, părinții în cauză trebuiau să fie informați în mod corespunzător, în detaliu, despre conținutul cursului, pentru a fi în măsură să identifice și să raporteze în prealabil școlii, părțile care li se păreau incompatibile cu propriile lor convingeri și credințe. Or, este dificil pentru părinți să rămână în mod constant informați cu privire la conținutul cursului predat în clasă și de a identifica părțile incompatibile cu convingerile lor, mai ales atunci când ceea ce punea problemă era însăși orientarea generală a cursului de KRL, în favoarea creștinismului.

În al doilea rând, cu excepția cazurilor în care cererea de scutire a fost în mod clar cu privire la activitățile religioase și în cazul în care nu a fost nevoie de o justificare, părinții trebuiau să ofere motive rezonabile în susținerea cererii lor, pentru o scutire parțială. Curtea observă că informațiile referitoare la convingerile religioase și filozofice prezintă un caracter personal față de unele dintre aspectele cele mai intime ale vieții private. Chiar dacă părinții nu au fost supuși obligației de a divulga convingerile lor personale și în cazul în care școala a ținut cont de nevoia de a lua în considerare în mod corespunzător dreptul părinților la respectarea vieții private, există riscul ca unii părinți să se simtă obligați să dezvăluie aspecte intime ale convingerilor lor religioase și filozofice.

În al treilea rând, chiar în cazul unei cereri de scutire parțială din partea părinților, școala ar fi trebuit să demonstreze, în cooperare cu părinții, o abordare flexibilă, luând în considerare apartenența religioasă sau filozofică a părinților și tipul de activitate implicat. Astfel, pentru o serie de activități, cum ar fi rugăciunile, imnurile cântate în slujbele bisericii și piesele de teatru școlar, elevii ar putea participa ca spectatori pur și simplu în loc de a participa ca și implicare. Ideea de bază era că scutirea se aplică numai la activitatea în sine și nu la cunoștințele care urmează să fie predate prin această activitate. Cu toate acestea, Curtea consideră că distincția între cunoștințe și activitate este dificil nu numai de aplicat, dar probabil că a și redus, în mod semnificativ, eficiența scutirii parțiale, ca atare. În plus, la un nivel pur practic, părinții s-ar simți reticenți în a cere profesorilor să-și asume sarcina suplimentară pusă de o instruire diferențiată.

În consecință, Curtea constată că regimul de scutire parțială a fost de natură să pară părinților în cauză o povară, cu riscul ca intimitatea lor să fie în mod nejustificat expusă, și că există șanse ca potențialul conflict să îi descurajeze să solicite astfel de scutiri. În unele cazuri, cum ar fi activitățile religioase, domeniul de aplicare al scutirii parțiale ar putea fi chiar redus semnificativ printr-o instruire diferențiată. Aceasta poate fi cu greu compatibilă cu dreptul părinților la respectarea convingerilor lor în sensul articolului 2 din Protocolul nr. 1, astfel cum sunt interpretate în lumina articolelor 8 și 9 din Convenție. În plus, Curtea nu este convinsă că posibilitatea ca părinții să își înscrie copiii în școli private, invocată de Guvern, poate dispensa statul de obligația sa de a asigura pluralismul în școlile publice deschise tututor.

În aceste condiții, fără a aduce atingere multelor scopuri legislative lăudabile afirmate prin introducerea subiectului KRL în școlile publice pentru primar și secundar inferior, se pare că statul pârât nu a asigurat în mod corespunzător ca informațiile și cunoștințele incluse în curriculum-ul de curs să fie difuzate de manieră obiectivă, critică și pluralistă, pentru a îndeplini cerințele articolului 2 din Protocolul nr 1.

Concluzie

: violare (nouă voturi contra opt).

Articolul 41 - Constatarea violării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți.

Pentru mai multe detalii, a se vedea comunicatul de presă nr. 464.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Click aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența



Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reproducă în scop necomercial, cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă intenționați să utilizați vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.



Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2012

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.



Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.