AFFAIRE KALKANOV CONTRE LA BULGARIE

Rezoluția CM/ResDH(2011) 192 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kalkanov împotriva Bulgariei (Recherche n 19612/02, Hotărârea din 9 octombrie 2008, definitivă la 9 ianuarie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o procedură civilă datorată refuzului Curții Supreme de a lua în considerare un argument decisiv invocat de reclamant [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Recunoașterea faptului că, în speță, Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă reamintind că constatările de încălcare de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in uirum; și - măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARARE, după examinarea circumstanțelor în speță (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > la > examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)192 Informații cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kalkanov împotriva Bulgariei Rezumatul introductiv al cauzei din cauza La Õ cauza se referă la o procedură civilă inițiată în 1999 de către reclamant pentru a obține o anulare a concedierii sale. În ceea ce privește recursul în casarea reclamantului, Curtea Supremă de Casație a refuzat să examineze un argument decisiv invocat de acesta pe motiv că: a fost vorba despre un nou motiv care necesita colectarea de noi probe, ceea ce era imposibil în această etapă a procedurii. Curtea Europeană a considerat că concluzia Curții Supreme de Casație a fost în mod clar greșită în măsura în care nu corespundea în niciun fel elementelor dosarului. Într-adevăr, argumentul în cauză figura deja în cererea Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă. b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul nu a solicitat redeschiderea procedurii interne puse în discuție de instanță, deși a avut posibilitatea în temeiul articolului 303§1, secțiunea 7 din Codul de procedură civilă. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Guvernul consideră că încălcarea constatată în această cauză constituie un incident izolat care nu are legătură cu defectele legii sau cu jurisprudența. În consecință, guvernul consideră că Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu este necesară nici o măsură n a cărei executare este necesară în vederea executării acestei hotărâri, având în vedere obligațiile Bulgariei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 în cadrul celei de a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)192

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Kalkanov contre Bulgarie

(Requête n

o

19612/02, arrêt du 9 octobre 2008, définitif le 9 janvier 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure civile due au refus de la Cour suprême d’examiner un argument décisif soulevé par le requérant (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant noté qu’en l’espèce la Cour n’a pas octroyé de satisfaction équitable

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les circonstances en l’espèce (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)192

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Kalkanov contre Bulgarie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une procédure civile engagée en 1999 par le requérant afin d’obtenir l’annulation de son licenciement. Statuant sur le pourvoi en cassation du requérant, la Cour suprême de cassation a refusé d’examiner un argument décisif soulevé par celui-ci au motif qu’il s’agissait d’un nouveau moyen qui nécessitait le rassemblement de nouvelles preuves, ce qui était impossible à ce stade de la procédure.

La Cour européenne a considéré que la conclusion de la Cour suprême de cassation était clairement erronée dans la mesure où elle ne correspondait nullement aux éléments du dossier. En effet, l’argument en question figurait déjà dans la demande introductive d’instance du requérant et avait été examiné par les juridictions inférieures (violation de l’article 6, paragraphe 1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Le requérant n’a pas présenté de demande de satisfaction équitable.

b) Mesures individuelles

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, le requérant n’a pas demandé la réouverture de la procédure interne mise en cause par l’arrêt, bien qu’il en avait la possibilité en vertu de l’article 303§1, section 7 du Code de procédure civile.

Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Le gouvernement considère que la violation constatée dans cette affaire constitue un incident isolé qui n’est pas lié à des défauts de la loi ou la jurisprudence. En conséquence, le gouvernement considère qu’aucune mesure générale spécifique n’est nécessaire aux fins de l’exécution de cet arrêt.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Au vu de ce qui précède, le gouvernement estime qu’aucune mesure n’est requise en vue de l’exécution de cet arrêt, à la lumière des obligations de la Bulgarie en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.