CASE OF STEEL AND MORRIS AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2011)284 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Oțelului pentru Drepturile Omului și Morris împotriva Regatului Unit (domanda nr. 68416/01, hotărârea din 15 februarie 2005, finală la 15 mai 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la principiul egalității armelor în cadrul procedurii de difamare împotriva reclamanților, deoarece au fost negate asistență juridică (violație la art. 6§1) și la nerespectarea echilibrului corect între nevoia de a proteja dreptul reclamanților la libertate de exprimare și nevoia de a proteja drepturile și reputația societăților reclamante (violație la art. 10). (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)284 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Oțelului și Morris împotriva Regatului Unit Cazul se referă la o încălcare a principiului egalității de arme în cadrul procedurii de difamare din 1990-2000 împotriva reclamanților, deoarece au fost refuzate asistența juridică (violație la art. 6§1). Reclamanții au fost depusi în judecată de două companii McDonalds după publicarea și distribuirea unui prospect de campanie împotriva McDonalds de către un grup londonez de mediu cu care reclamanții au fost asociați. Curtea Europeană a remarcat că reclamanții nu au primit niciun ajutor juridic, deoarece acest lucru nu este prevăzut în astfel de cazuri în temeiul legii în vigoare. În consecință, având în vedere mijloacele modeste ale reclamanților și complexitatea cazului, Curtea a constatat că au fost private de posibilitatea de a-și prezenta cazul în mod eficient în instanță și că există o „inegalitate inacceptabilă a armelor” (§72 din hotărârea). De asemenea, Curtea Europeană a constatat că, în aceste circumstanțe, și având în vedere daunele disproporționate acordate de instanța internă împotriva reclamanților, nu a existat un echilibru corect între necesitatea de a proteja dreptul reclamanților la libertate de exprimare și necesitatea de a proteja drepturile și reputația societăților reclamante (violația articolului 10). Plata unor simple satisfacții și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 311,17 EUR 311,17 EUR plătite în termenul stabilit b) Măsuri individuale Plata daunelor acordate împotriva reclamanților în cadrul procedurii interne nu a fost pusă în aplicare înainte de hotărârea Curții Europene. Curtea Europeană a remarcat că, din cauza perioadei care au trecut de la ordonanța de daune împotriva reclamanților, McDonald va avea nevoie de concediu al instanțelor interne înainte de a încerca să execute atribuirea. Prin urmare, nu a primit niciun premiu pentru prejudiciu material. Autoritățile Regatului Unit nu sunt conștienți că McDonalds a solicitat vreodată În cazul în care s-a formulat o astfel de cerere, instanța internă ar avea în vedere decizia Curții Europene. Nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri II. Măsuri generale 1) Încălcarea articoluluiui 6§1: a) Anglia și Galeea : În urma faptelor acestui caz, a intrat în vigoare Legea privind accesul la justiție din 1999 (AJA 1999) privind asistența judiciară în Anglia și Țara de Galilor (01/04/2000). Ajutorul juridic este încă exclus în principiu pentru cazurile de difamare, dar secțiunea 6(8) din prezenta acțiune permite totuși Lordul Cancelarului să autorizeze Comisia Serviciilor Juridice să acorde asistență juridică unui individual difamation litigant, în urma unei cereri de la Comisie. Orientările privind efectuarea acestor cereri au fost emise de Lordul Cancelar Comisiei și au fost actualizate în urma hotărârii Curții Europene. Versiunea actualizată arată clar că această hotărâre trebuie considerată „marca” prin care trebuie luate în considerare cazurile. În plus, guvernul s-a angajat să păstreze în considerare orientările și să revizuiască dacă este necesar pentru a reflecta orice evoluție ulterioară în jurisprudența instanței. b) Irlanda de Nord: Poziția legislativă în Irlanda de Nord în ceea ce privește asistența juridică în cazurile de difamare este comparabilă cu cea din Anglia și Țara Galilor. În conformitate cu art. 10A din Ordinul privind asistența juridică, consiliere și asistență (Irlanda de Nord) 1981, Departamentul de Justiție poate autoriza Comisia Serviciilor Legale din Irlanda de Nord să acorde asistență juridică unei difamații individuale, în urma unei cereri de către Comisie. În conformitate cu art. 8 din Ordinul privind accesul la justiție (Irlanda de Nord), s-a eliberat orientări cu privire la efectuarea unor astfel de cereri, în conformitate cu art. 8 din Ordinul privind accesul la justiție (2003) și este în condiții comparabile cu cele emise în Anglia și Țara de Galilor. c) Scoția: Legal Profession and Legal Aid (Scotland) Act 2007 a primit aprobarea regală la 19/01/2007. Secțiunea 71 din Act conține dispoziții de modificare a art. 14 din Legea de Ajutor Juridic (Scotland) din 1986 privind difamarea sau prejudiciul verbal. Secțiunea 71 din Legea din 2007 asigură punerea în aplicare a hotărârii Otel și Morris în Scoția, prin asigurarea că asistența juridică civilă va fi disponibilă atât pentru urmăritori, cât și pentru apărători, sub rezerva unui „test de cazuri excepționale” care este stabilit într-o direcție ministerială. Ajutorul juridic civil pentru difamă sau leziunile verbale (Scotland) în direcția 2010 a intrat în vigoare la 26/10/2010. Acest lucru asigură faptul că, în ceea ce privește punerea la dispoziție a asistenței juridice civile pentru persoanele care sunt în totalitate sau parțial implicate în difamarea sau prejudiciul verbal, Consiliul Scoțian pentru Ajutor Juridic (în plus față de testele legale obișnuite) trebuie să fie satisfăcut că: (i) există un interes public semnificativ mai larg în rezoluția cazului și reprezentarea finanțată va contribui la aceasta; (ii) că cazul este o importanță de nedreptate pentru persoană și (iii) că există ceva excepțional în ceea ce privește persoana sau cazul, astfel încât, fără finanțarea publică pentru reprezentare, aceasta ar duce la o nedreptate evidentă în cadrul procedurii. Pentru a determina dacă există ceva excepțional în ceea ce privește persoana sau cazul, consiliul trebuie să fie convins că gradul de excepționalitate este același sau este aproximativ același ca în cazul oțelului și Morris. 2) Violația articolului 10 Hotărârea Curții Europene a primit o acoperire largă și comentarii în presa națională și locală și media de difuzare. În plus, a fost obiectul unei întrebări parlamentare la 22/02/2005. Prin urmare, instanțele competente sunt informate de hotărâre și sunt capabile să-l pună în aplicare, atât în ceea ce privește problema asistenței juridice în cazuri similare, cât și în ceea ce privește proporționalitatea daunelor. Hotărârea Curții Europene a fost publicată la: The Times Law Reports , 16/02/05; The European Human Rights Reports (2005) 41 E.H.R.R. 22; The Entertainment and Media Law Reports [2005] E.M.L.R. 15; The Law Review Quarterly Review (20054) Vol. 121 (lulie 2005), p. 395-399; The European Human Rights Law Review (2005) 3 E.H.R.L.R., pp. 301-309 III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)284

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Steel and Morris against the United Kingdom

(Application No. 68416/01, judgment of 15 February 2005, final on 15 May 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern the principle of equality of arms in defamation proceedings against the applicants, in that they were denied legal aid (violation of Article 6§1) and a failure to strike the correct balance between the need to protect the applicants’ right to freedom of expression and the need to protect the rights and reputation of the plaintiff companies (violation of Article 10). (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)284

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Steel and Morris against the United Kingdom

Introductory case summary

The case concerns a violation of the principle of equality of arms in defamation proceedings from 1990 to 2000 against the applicants, in that they were denied legal aid (violation of Article 6§1). The applicants had been sued by two McDonalds’ companies following the publication and distribution of a campaign leaflet against McDonalds by a London environmental group with which the applicants were associated.

The European Court noted that the applicants had received no legal aid since this was not provided for in such cases under the law then in force. As a result, considering the applicants’ modest means and the complexity of the case, the Court found that they were deprived of the opportunity to present their case effectively before the courts and that there was an “unacceptable inequality of arms” (§72 of judgment).

The European Court also found that in these circumstances, and given the disproportionate damages awarded by the domestic court against the applicants, there had been a failure to strike the correct balance between the need to protect the applicants’ right to freedom of expression and the need to protect the rights and reputation of the plaintiff companies (violation of Article 10).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

--

35

000 EUR

47

311,17 EUR

82

311,17 EUR

Paid within the time-limit set

b) Individual measures

The payment of the damages awarded against the applicants in the domestic proceedings was not enforced prior to the European Court’s judgment. The European Court noted that because of the period of time that had elapsed since the order for damages was made against the applicants, McDonald’s would need the leave of the domestic courts before it could attempt to enforce the award. Therefore it made no award for pecuniary damage. The United Kingdom authorities are not aware that McDonalds has ever

applied for

leave to enforce the judgment. If such an application were made, the domestic court would

have regard to the decision of the European Court.

No other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers

II.

General measures

1) Violation of Article 6§1:

a) England and Wales

: Subsequent to the facts of this case, the Access to Justice Act 1999 (AJA 1999), concerning legal aid in England and Wales, came into force (01/04/2000). Legal aid is in principle still excluded for defamation cases, but Section 6(8) of this Act nonetheless allows the Lord Chancellor to authorise the Legal Services Commission to grant legal aid to an individual defamation litigant following a request from the Commission. Guidance on the making of such requests was issued by the Lord Chancellor to the Commission, and was updated following the judgment of the European Court. The updated version makes it clear that this judgment is to be considered the “benchmark” by which cases are to be considered. In addition, the government has undertaken to keep the guidance under review, and revise it as necessary to reflect any further developments in the jurisprudence of the court.

b) Northern Ireland:

The legislative position in Northern Ireland in relation to legal aid in defamation cases is comparable to that in England and Wales. Under Article 10A of the Legal Aid, Advice and Assistance (Northern Ireland) Order 1981 the Department of Justice may authorise the Northern Ireland Legal Services Commission to grant legal aid to an individual defamation litigant following a request from the Commission. Guidance was issued on the making of such requests, under Article 8 of the Access to Justice (Northern Ireland) Order 2003, and is in comparable terms to that issued in England and Wales.

c) Scotland:

The Legal Profession and Legal Aid (Scotland) Act 2007 received Royal Assent on 19/01/2007. Section 71 of the Act contains provisions amending s. 14 of the Legal Aid (Scotland) Act 1986 relating to defamation or verbal injury. Section 71 of the 2007 Act ensures the implementation of the Steel and Morris judgment in Scotland, by ensuring that civil legal aid will be available to pursuers and defenders alike, subject to an “exceptional cases test” which is set out in a ministerial direction.

The Civil Legal Aid for Defamation or Verbal Injury Proceedings (Scotland) Direction 2010 came into force on 26/10/2010. This ensures that in making civil legal aid available for persons in proceedings that are wholly or partly concerned with defamation or verbal injury, the Scottish Legal Aid Board must be satisfied (in addition to the usual statutory tests) that: (i) there is significant wider public interest in the resolution of the case and funded representation will contribute to it; or (ii) that the case is overwhelming importance to the person, and (iii) that there is something exceptional about the person or the case such that without public funding for representation, it would lead to obvious unfairness in the proceedings. In determining whether there is something exceptional about the person or the case, the Board must be satisfied that the degree of exceptionality is the same or is approximately the same as in the case of Steel and Morris.

2) Violation of Article 10

:

The judgment of the European Court has received wide coverage and comment in the national and local press and broadcast media. In addition, it was the subject of a Parliamentary question on 22/02/2005. The competent courts are therefore informed of the judgment and are able to put it into effect, with respect to both the question of legal aid in similar cases and the proportionality of damages.

The judgment of the European Court was published at:

The Times Law Reports

, 16/02/05;

The European Human Rights Reports

(2005) 41 E.H.R.R. 22;

The Entertainment and Media Law Reports

[2005] E.M.L.R.

15;

The Law Quarterly Review

(20054) Vol. 121 (July 2005), pp. 395-399;

The European Human Rights Law Review

(2005) 3 E.H.R.L.R., pp. 301-309.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies