Rezoluția CM/ResDH(2011)284 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Steel și Morris împotriva Regatului Unit (Recherche n 68416/01, Hotărârea din 15 februarie 2005, definitivă la 15 mai 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc o încălcare a principiului egalității armelor într-o procedură de calomnie, introdusă împotriva reclamanților, aceștia din urmă neputând beneficia de un ajutor judiciar (încălcarea articolului 6§1), precum și încălcarea obligației autorităților de a asigura un echilibru între drepturile reclamanților cu libertatea de exprimare și drepturile și reputația societăților reclamante (violarea articolului 10) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, după examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 284 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Steel și Morris împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei În acest sens, Comisia consideră că, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Reclamanții au fost acuzați de două societăți McDonald Curtea Europeană a constatat că reclamanții au fost privați de asistență judiciară, întrucât acest ajutor nu este prevăzut pentru acest tip de afaceri prin dreptul în vigoare la data faptelor. Prin urmare, având în vedere resursele modeste ale reclamanților și complexitatea cauzei, Comisia a considerat că reclamanții au fost privați de posibilitatea de a-și apăra cauza în mod efectiv în fața instanțelor și că, prin urmare, a existat o inegalitate inacceptabilă a armelor (§72 din hotărâre). Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că, în aceste circumstanțe și având în vedere valoarea disproporționată a despăgubirilor la care au fost condamnați reclamanții, instanțele judecătorești nu au asigurat un echilibru corect între libertatea de exprimare a reclamanților și drepturile și reputația societăților reclamante (încălcarea articolului 10). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 311,17 EUR 311,17 EUR Plătit în termenul stabilit b) Măsuri individuale Deciziile interne de condamnare a reclamanților la despăgubiri nu au fost executate înainte de pronunțarea hotărârii Curții Europene. În hotărârea sa, Curtea Europeană a subliniat că, având în vedere timpul scurs de la condamnarea reclamanților la despăgubiri, McDonalds ar avea nevoie de acordul instanțelor interne înainte de a putea obține executarea. Prin urmare, aceasta nu a acordat o satisfacție echitabilă pentru daune materiale. Donalds nu a luat măsuri pentru a pune în aplicare deciziile în cauză. În cazul în care s-ar face o astfel de cerere, instanțele interne ar lua în considerare decizia Curții Europene. Nu au fost considerate necesare alte măsuri individuale de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 6 alineatul (1): (a) Anglia și Țara Galilor : La 01/04/2000, după faptele acestei cauze, a intrat în vigoare Legea privind justiția 1999 (AJA 1999) privind ajutorul judiciar în Anglia și Țara Galilor. Ajutorul judiciar rămâne, în principiu, exclus pentru cazurile de calomnie, cu toate acestea, la art. 6(8) din această lege prevede că Lord Chancellor poate autoriza Comisia Serviciilor Juridice ( Legal Services Commission ) să acorde asistență judiciară unui justițiar într-o cauză de calomnie, în urma unei cereri din partea Comisiei. În versiunea actualizată a Curții Europene s-a menționat în mod explicit că această hotărâre trebuie considerată ca fiind referirea la acest subiect. În plus, Ö s Õ este angajat să mențină la zi aceste norme de conduită și să le revizuiască, dacă este cazul, pentru a reflecta orice dezvoltare ulterioară a jurisprudenței Curții. (b) Irlanda de Nord : Legislația din Irlanda de Nord privind ajutorul judiciar în cazurile de calomnie este comparabilă cu cea din Anglia și Țara Galilor. În conformitate cu art. 10A din Legal Aid, Advice and Asistence Northern Ireland Order 1981, Ministerul Justiției poate autoriza Northern Ireland Legal Services Commission acordarea de asistență judiciară unui particular în cadrul unei proceduri de calomnie la cererea Comisiei. În art. 8 din Access to Justice (Northern Ireland) Order 2003 (c) Scoția : Legal Professional and Legal Aid (Scotland) Act a primit la data de 19/01/2007. La art. 71 din această lege conține dispoziții de modificare a articolului 14 din Legal Aid (Scotland) Act 1986 privind calomnia sau la adresa culpei (verbal injury) ). Art. 71 din Legea din 2007 permite să se asigure executarea hotărârii Steel și Morris în Scoția, în măsura în care ajutorul juridic civil va fi disponibil atât în fața reclamanților, cât și în fața reținătorilor, în cazuri în care caracterul excepțional va fi evidențiat ca urmare a unui test mai recent, ale căror criterii sunt definite prin directive ministeriale. Civil Legal Aid for Defamation or Verbal Injury Proceedings (Scotland) Hotărârea 2007 a intrat în vigoare la 17/08/2007. Acest text prevede că, în cadrul acordării unui ajutor judiciar unei persoane parte la o procedură care privește parțial sau total chestiuni de calomnie sau d (i) faptul că există un interes public în sens larg semnificativ în soluționarea cauzei și că ajutorul judiciar va contribui la aceasta sau (ii) faptul că cauza este extrem de importantă pentru persoana vizată și (iiii) faptul că caracterul excepțional al cauzei sau al persoanei vizate este de așa natură încât absența ajutorului judiciar ar duce în mod clar la un tratament inechitabil al cauzei. Atunci când se pronunță asupra caracterului excepțional al cauzei sau al persoanei vizate, Consiliul Scottish Legal Aid trebuie să se asigure că gradul de importanță al caracterului excepțional este același sau se apropie în mod semnificativ de cel al cauzei Steel și Morris. 2) Încălcarea art. 10 În plus, acesta a făcut obiectul unei întrebări parlamentare la 22/02/2005. Instanțele competente sunt, prin urmare, informate cu privire la hotărârea și în măsură să o pună în aplicare, atât în ceea ce privește chestiunea acordării unui ajutor judiciar în cauze similare, cât și proporționalitatea despăgubirilor. L a fost publicat sau comentat, printre altele, în următoarele reviste juridice: The Times Law Reports, 16/02/05; The European Human Rights Reports (2005) 41 E.H.R.R. 22; The Entertainment and Media Law Reports [2005] E.M.L.R. 15; The Law Quarterly Review (20054) Vol. 121 (iulie 2005), p. 395 399; The European Human Rights Law Review (2005) 3 E.H.R.R., p. 301-309. III. Concluziile Curții Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)284
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
Steel et Morris contre le Royaume-Uni
(Requête n
o
68416/01, arrêt du 15 février 2005, définitif le 15 mai 2005)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci
‑
après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent une violation du principe de l’égalité des armes dans une procédure en diffamation, introduite à l’encontre des requérants, ces derniers n’ayant pas pu bénéficier d’une aide judiciaire (violation de l’article 6§1), ainsi que le manquement des autorités à leur obligation d’assurer un équilibre entre les droits des requérants à la liberté d’expression et les droits et la réputation des sociétés plaignantes (violation de l’article 10) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)284
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Steel et Morris
contre le Royaume-Uni
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne une violation du principe de l’égalité des armes dans une procédure en diffamation, introduite contre les requérants en 1990 et achevée en 2000, les requérants n’ayant pas pu bénéficier d’une aide judiciaire (violation de l’article 6§1). Les requérants avaient été poursuivis par deux sociétés McDonald’s à la suite de la publication et distribution d’un tract critique envers McDonald’s par un groupe militant écologique londonien, avec lequel les requérants étaient associés.
La Cour européenne a constaté que les requérants avaient été privés d’aide judiciaire, cette aide n’étant pas prévue pour ce type d’affaires par le droit en vigueur à l’époque des faits. En conséquence, compte tenu des ressources modestes des requérants et de la complexité de l’affaire, elle a estimé que les requérants avaient été privés de la possibilité de défendre leur cause de manière effective devant les tribunaux et qu’il y avait donc eu « une inégalité des armes inacceptable » (§72 de l’arrêt).
La Cour européenne a également constaté que dans ces circonstances, et étant donné le montant disproportionné des dommages et intérêts auxquels les requérants avaient été condamnés, les juridictions n’avaient pas assuré un juste équilibre entre la liberté d’expression des requérants et les droits et la réputation des sociétés plaignantes (violation de l’article 10).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
--
35
47
82
Payé dans le délai imparti
b) Mesures individuelles
Les décisions internes condamnant les requérants à des dommages et intérêts n’ont pas été exécutées avant le prononcé de l’arrêt de la Cour européenne. Dans son arrêt, la Cour européenne a relevé que, vu le temps écoulé depuis la condamnation des requérants à des dommages et intérêts, Mc Donalds aurait besoin de l’accord des tribunaux internes avant de pouvoir en obtenir l’exécution. Par conséquent elle n’a pas octroyé de satisfaction équitable pour dommage matériel. A la connaissance des autorités du Royaume-Uni, Mc
Donalds n’a pas entrepris de démarches afin de faire exécuter les décisions en cause. Si une telle demande était faite, les tribunaux internes prendraient en compte la décision de la Cour européenne.
Aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.
II.
Mesures générales
1) Violation de l’article 6§1 :
a) Angleterre et Pays de Galles
: Le 01/04/2000, postérieurement aux faits de cette affaire, le
Access to Justice Act 1999
(AJA 1999) sur l’aide judiciaire en Angleterre et au Pays de Galles est entré en vigueur. L’aide judiciaire reste en principe exclue pour les affaires de diffamation, néanmoins l’article 6(8) de cette loi prévoit que le Lord Chancellor peut autoriser la Commission des Services juridiques (
Legal Services Commission
) à octroyer l’aide judiciaire à un justiciable dans une affaire de diffamation, suite à une demande de la Commission. Des conseils sur la manière de formuler ce type de demandes ont été émis par le Lord Chancellor à l’intention de la Commission et mis à jour à la suite de l’arrêt de la Cour européenne. La version mise à jour indique explicitement que cet arrêt doit être considéré comme «
la référence
» en la matière. En outre, le Gouvernement s’est engagé à maintenir à jour ces règles de conduite et à les revoir, le cas échéant, afin de refléter tout développement ultérieur de la jurisprudence de la Cour.
b) Irlande du Nord
: les dispositions législatives de l’Irlande du Nord concernant l’aide judicaire dans des affaires de diffamation sont comparables à celles de l’Angleterre et du Pays de Galles. Selon l’article 10A du
Legal Aid, Advice and Assistance
(
Northern Ireland
)
Order
1981, le Ministère de la Justice peut autoriser la
Northern Ireland Legal Services Commission
à octroyer l’aide judiciaire à un particulier dans le cadre d’une procédure en diffamation à la demande de la Commission. Des conseils sur la manière de formuler une telle demande, comparables à ceux émis en Angleterre et au Pays de Galles, figurent dans l’article 8 du
Access to Justice (Northern Ireland) Order 2003
.
c) Ecosse
: Le
Legal Profession and Legal Aid (Scotland) Act
a reçu l’assentiment royal le 19/01/2007. L’article 71 de cette loi contient des dispositions modifiant l’article 14 du
Legal Aid (Scotland) Act 1986
concernant la diffamation ou l’insulte verbale (
verbal injury
). L’article 71 de la loi de 2007 permet d’assurer l’exécution de l’arrêt Steel et Morris en Ecosse, dans la mesure où l’aide judiciaire civile sera disponible aussi bien aux plaignants qu’aux défendeurs, dans des affaires dont le caractère exceptionnel aura été mis en évidence suite à un «
test
» dont les critères sont définis par directives ministérielles.
Le
Civil Legal Aid for Defamation or Verbal Injury Proceedings (Scotland) Direction 2007
est entré en vigueur le 17/08/2007. Ce texte prévoit que, dans le cadre de l’octroi d’une aide judiciaire à une personne partie à une procédure concernant partiellement ou totalement des questions de diffamation ou d’insulte verbale, le Scottish Legal Aid Board doit s’assurer (en plus des exceptions prévues dans le «
test
») (i) qu’il existe un intérêt public au sens large significatif dans la résolution de l’affaire et que l’aide judiciaire y contribuera, ou (ii) que l’affaire est d’une importance extrême pour la personne concernée, et (iii) que le caractère exceptionnel de l’affaire ou de la personne concernée est tel que l’absence d’aide judiciaire aboutirait manifestement à un traitement inéquitable de l’affaire. Lorsqu’il se prononce sur le caractère exceptionnel de l’affaire ou de la personne concernée, le
Scottish Legal Aid Board
doit s’assurer que le degré d’importance du caractère exceptionnel est le même ou se rapproche sensiblement de celui de l’affaire Steel et Morris.
2) Violation de l’article 10
:
L’arrêt de la Cour européenne a reçu une couverture médiatique très large et a été commenté dans la presse nationale et locale ainsi qu’à la radio et la télévision. De plus, il a fait l’objet d’une question parlementaire le 22/02/2005. Les juridictions compétentes sont donc informées de l’arrêt et en mesure de le mettre en œuvre, en ce qui concerne à la fois la question de l’octroi d’une aide judiciaire dans des affaires similaires et la proportionnalité des dommages et intérêts.
L’arrêt a été publié ou commenté, entre autres, dans les revues juridiques suivantes : The
Times Law Reports
, 16/02/05;
The European Human Rights Reports
The Entertainment and Media Law Reports
The Law Quarterly Review
(20054) Vol. 121 (juillet 2005), pp. 395
‑
399;
The European Human Rights Law Review
(2005) 3 E.H.R.L.R., pp. 301-309.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.