Edwards și Lewis împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2011)289 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Edwards și Lewis, împotriva Regatului Unit (Declarația nr. 39647/98, hotărârea din 27 octombrie 2004 – Marea Camera) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dreptul reclamanților la un proces echitabil, datorită a două hotărâri judiciare din 1995 și 1996, de a resține anumite dovezi de la apărare în încălcarea principiului egalității armelor și fără a proteja în mod adecvat interesul acuzat în cadrul procedurilor penale (violația articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)289 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Edwards și Lewis împotriva Regatului Unit Acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza a două decizii judiciare din 1995 și 1996, în care au fost respinse anumite dovezi de apărare în încălcarea principiului egalității armelor și fără a proteja în mod adecvat interesul acuzat în cadrul procedurilor penale (violații la art. 6 alineatul (1)). Reclamanții au susținut că infracțiunile lor penale au fost rezultatul captușării de către ofițeri de poliție sub acoperire. Cu toate acestea, în ambele cazuri, acuzația a aplicat cu succes instanțelor pentru a respinge probele.

Judecătorii judecătorilor de judecată au respins argumentele reclamanților din cauza faptului că dovezile nedezvăluite nu s-au dovedit capcane, că nu ar ajuta apărarea și că nediscusiunea de către procuror a fost justificată de un interes public autentic. Curtea Europeană a remarcat că apărarea nu a fost în măsură să argumenteze în întregime cazul de capcană în fața judecătorilor, deoarece dovezile nu au fost dezvăluite și, prin urmare, nu au putut fi contestate și că aceiași judecători care au hotărât să respingă dovezile au decis, de asemenea, faptele legate sau, eventual, legate de dovezile reținute. Reclamanții au fost condamnați la nouă ani și, respectiv, la patru ani și jumătate de închisoare.

Plata unor simple satisfacții și a măsurilor individuale Detalii de justă satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR plătit la 21/12/2004 b) Măsuri individuale Reclamanții nu mai sunt reținuți. Potrivit informațiilor primite de la avocații reclamanților, după hotărârea Curții Europene, dl Lewis a primit permisiunea de a face apel la condamnarea sa. Avocatul a fost respins la 6 aprilie 2005 de către Curtea de Apel ([2005] EWCA Crim 859). În conformitate cu art. 6 după hotărârea Curții de Apel, s-a formulat Curții Europene o nouă cerere, însă această cerere a fost respinsă la fază inițială (a se vedea cererea 6116/06). Cererea de revizuire judiciară a acestei decizii a fost respinsă la 14 august 2007 de către un singur judecător al Curții Înalte.

Reclamantul a solicitat apoi judecată deplină și a fost respinsă la 13 octombrie 2008 (caz de referință [ 2008 ] EWHC 2389 (Admin) Hotărârea nr.: CO/3764/2007). În 2009 a fost depusă Curtea Europeană o nouă cerere, dar această cerere a fost respinsă la o etapă inițială (a se vedea cererea 21566/09). Prin urmare, nu sunt considerate necesare alte măsuri de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale La 5 februarie 2004, Camera Lordilor a rendu hotărârea în cazul R/H și alții [2004] 2 AC 134, în care a examinat problema dacă procedurile de soluționare a cererilor de imunitate de interes public efectuate în numele procesului penal au respectat art. 6 din convenție.

: Camera Domnului a luat în considerare jurisprudența extensă a Curții Europene, inclusiv cazul în cauză și a declarat că derogarea la divulgarea deplină „poate fi justificată, dar această derogare trebuie să fie întotdeauna derogarea minimă necesară pentru a proteja interesul public și nu trebuie să pună în pericol echitatea generală a procesului” (a se vedea R v. H la 148 În decizia au fost prezentate o serie de principii de orientare generale privind divulgarea și procedura care trebuie urmată atunci când o instanță se confruntă cu o cerere de reținere a materialelor sensibile de la apărare. Principiile au fost rezumate în Orientarea care a fost eliberată de Directorul Procurorilor Publici la 13 februarie 2004 și distribuite printre avocați, juriști și procurori.

Principiile au fost mai târziu incluse în capitolele 12 și 13 din Manualul de divulgare al Curții din aprilie 2005. În plus, partea 5 din Legea privind justiția penală din 2003 a modificat regimul de divulgare în Legea de procedură penală și investigații din 1996. Noul text necesită divulgarea inițială și continuă a procesului a oricărui material nedifuzat anterior „care ar putea fi considerat rezonabil capabil de a submina cazul pentru urmărire penală împotriva acuzatului sau de a asista cazul pentru acuzat”. Ediția Manualului de divulgare a Curții de Procedură eliberat în aprilie 2005 înlocuiește toate orientările anterioare. Împreună cu alte lucruri se stabilește în mod clar atunci când se declanșează datoria legală a procurorului de dezvăluire, importanța de a observa scrupuloase această datorie și stabilește consecințele nerespectării acesteia.

Hotărârea Curții Europene a fost publicată în Revizuirea privind drepturile omului la (2005) 40 EHRR 24, și în The Times la 3 noiembrie 2004. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)289 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Edwards and Lewis against the United Kingdom (Application No. 39647/98, judgment of 27 October 2004 – Grand Chamber) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the applicants’ right to a fair trial, due to two judicial decisions in 1995 and 1996, to withhold certain evidence from the defence in violation of the principle of equality of arms and without adequately protecting the interest of the accused in criminal proceedings (violation of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)289 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Edwards and Lewis against the United Kingdom Introductory case summary This case concerns the violation of the applicants’ right to a fair trial due to two judicial decisions in 1995 and 1996, in which certain evidence was withheld from the defence in violation of the principle of equality of arms, and without adequately protecting the interest of the accused in criminal proceedings (violations of Article 6, paragraph 1). The applicants argued that their criminal offences were the result of entrapment by undercover police officers. However, in both cases, the prosecution successfully applied to the courts to withhold evidence.

The trial judges dismissed the applicants’ arguments on the grounds that the undisclosed evidence did not prove entrapment, that it would not assist the defence and that non-disclosure by the prosecution was justified by genuine public interest. The European Court noted that the defence had been unable to argue the case on entrapment in full before the judges, because the evidence remained undisclosed and therefore could not be challenged, and that the same judges who decided to withhold the evidence had also decided the facts related or possibly related to the withheld evidence. The applicants had been sentenced to nine years’ and four and a half years’ imprisonment respectively. I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total -- -- 47 000 EUR 47 000 EUR Paid on 21/12/2004 b) Individual measures The applicants are no longer detained.

According to the information received from the applicants’ lawyers, following the judgment of the European Court, Mr Lewis was granted leave to appeal his conviction. The appeal was dismissed on 6 April 2005 by the Court of Appeal ([2005] EWCA Crim 859). A new application was made to the European Court in 2007 under Article 6 following the Court of Appeal’s judgment, but that application was rejected at an early stage (see application 6116/06). Mr Edwards applied to the Criminal Cases Review Commission (CCRC) who rejected his request to have his case referred to the Court of Appeal on 28 February 2007. His request for judicial review of that decision was dismissed on 14 August 2007 by a single judge of the High Court.

The applicant then applied to the full court and judgment was given on 13 October 2008 refusing his application (case reference [ 2008 ] EWHC 2389 (Admin) Case No: CO/3764/2007). A new application was made to the European Court in 2009 but that application was rejected at an early stage (see application 21566/09). Consequently, no other measures are considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures On 5 February 2004 the House of Lords gave judgment in the case of R v H and others [2004] 2 AC 134, in which it considered the question of whether the procedures for dealing with claims for public-interest immunity made on behalf of the prosecution in criminal proceedings complied with Article 6 of the Convention.

Disclosure of sensitive evidence : The House of Lord took into consideration the extensive jurisprudence of the European Court, including the present case and stated that derogation from full disclosure “may be justified but such derogation must always be the minimum derogation necessary to protect the public interest and must never imperil the overall fairness of the trial” (see R v. H , at 148 ) . A number of general guiding principles on disclosure and the procedure which must be followed when a court is faced with an application to withhold sensitive material from the defence were set out in the decision. The principles were summarised in the Guidance which was issued by the Director of Public Prosecutions on 13 February 2004 and circulated among lawyers, caseworkers and prosecutors.

The principles were later included in Chapters 12 and 13 of the Crown Prosecution Service’s Disclosure Manual issued in April 2005. Moreover, Part 5 of the Criminal Justice Act 2003 amended the disclosure regime in the Criminal Procedure and Investigations Act 1996. This latter Act gave statutory force to the prosecution’s duty of disclosure. The new text requires initial and continuing prosecution disclosure of any previously undisclosed material “which might reasonably be considered capable of undermining the case for the prosecution against the accused or of assisting the case for the accused”. The edition of the Crown Prosecution Service’s Disclosure Manual issued in April 2005 supersedes all previous guidance.

Along with other things it clearly sets out when the prosecutor’s statutory duty to disclose is triggered, the importance of scrupulously observing that duty, and sets out the consequences of failure to do so. The judgment of the European Court was published in the European Human Rights Law Review at (2005) 40 EHRR 24, and in The Times on 3 November 2004. III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies