CASE OF LIBERTY AND OTHERS AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2011)83 [1] Execuția hotărârii Curții Europene de Libertate a Drepturilor Omului și a altor persoane împotriva Regatului Unit (domanda nr. 58243/00, hotărârea din 1 iulie 2008, finală la 1 octombrie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dreptul de a respecta viața privată, datorită caracterului neprevăzut al legislației în vigoare între 1990 și 1997 care a conferit autorităților o discreție foarte largă de monitorizare a anumitor comunicații electronice (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat guvernul Regatului Unit să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)83 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Libertății și alții împotriva Regatului Unit Acest caz se referă la o încălcare a dreptului de a respecta viața privată a reclamanților, în special corespondența acestora, datorită caracterului neprevăzut al legislației în vigoare între 1990 și 1997 care a conferit autorităților largă discreție de monitorizare a anumitor comunicații electronice (violație la art. 8). Ambele solicitanți au fost organizații neguvernamentale care lucrează în domeniul drepturilor omului și au fost înființate în Irlanda și în Regatul Unit. Curtea a constatat că, în conformitate cu Legea privind interceptarea comunicațiilor din 1985 (ICA), autoritățile naționale (Ministrul Apărării) aveau discreție practic neinterceptată în ceea ce privește interceptarea comunicațiilor. În conformitate cu secțiunea 6 a AIC, secretarul de stat, atunci când a eliberat un mandat de intercepție a comunicațiilor externe, a fost obligat să facă măsuri pentru a se asigura că comunicațiile interceptate au fost divulgate și reproduse numai în măsura necesară. Cu toate acestea, detaliile acestor acorduri nu au fost niciodată accesibile publicului. Având în vedere această lipsă de accesibilitate, Curtea a concluzionat că dreptul intern nu a indicat cu suficientă claritate domeniul de aplicare sau modalitatea de exercitare a discreției foarte largi a statului de a intercepta comunicațiile. Prin urmare, interferența nu a fost în conformitate cu legea. Costuri și cheltuieli Total 7500 GBP 7500 GBP plătit la 12/02/2009 b) Măsuri individuale Orice corespondență interceptată între 1990 și 1997 este în prezent deținută în temeiul noului regim legislativ, al Regulamentului privind puterile investigatoare (Legea 2000 (RIPA) și al Codului de practică al comunicărilor adoptat în temeiul RIPA (a se vedea Măsurile generale de mai jos). Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsurile generale Actul de interceptare a comunicațiilor din 1985 a fost înlocuit cu Regulamentul privind puterile investigatoare din 2000 (RIPA) care prevede noile reglementări pentru interceptarea comunicațiilor. Curtea Europeană a constatat, de atunci, la Kennedy împotriva Regatului Unit (Declarația nr. 26839/05) că, în temeiul RIPA, interceptarea comunicațiilor este în conformitate cu art. 8 (§170). Curtea a considerat că „noul drept intern privind interceptarea comunicațiilor interne, împreună cu clarificațiile aduse prin publicarea Codului [Interceptarea comunicațiilor] [de practică], indică cu suficientă claritate procedurile de autorizare și prelucrare a mandatelor de intercepție, precum și prelucrarea, comunicarea și distrugerea materialului de interceptare colectat. Curtea observă, de asemenea, că nu există dovezi privind nici o deficiență semnificativă în aplicarea și funcționarea regimului de supraveghere” (§169). Hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților competente printr-o circulară din 24 iunie 2009. Hotărârea a fost publicată în Raporturile privind toate legile din Anglia ([2008] Toate RS (D) 09 iul) și în Raporturile Times (11/07/2009). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții de încălcare a Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)83

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Liberty and others against the United Kingdom

(Application No. 58243/00, judgment of 1 July 2008, final on 1 October 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the right to respect for private life, due to the unforeseeable character of the legislation in force between 1990 and 1997 which conferred on the authorities very wide discretion to monitor certain electronic communications (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the United Kingdom to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)83

Information on the measures to comply with the judgment in the case of

Liberty and others against the United Kingdom

Introductory case summary

This case concerns a violation of the right to respect for the applicants’ private life, in particular their correspondence, due to the unforeseeable character of the legislation in force between 1990 and 1997 which conferred on the authorities wide discretion to monitor certain electronic communications (violation of Article 8). Both applicants were non-governmental organisations working in the field of human rights and established in Ireland and the United Kingdom.

The Court found that under the Interception of Communications Act 1985 (ICA) the national authorities (the Ministry of Defence) had virtually unfettered discretion as to what communications could be intercepted. Under section 6 of the ICA, the Secretary of State, when issuing a warrant for the interception of external communications, was required to make arrangements to ensure that intercepted communications were disclosed and reproduced only to the extent necessary. However, the details of these arrangements were never made accessible to the public. Given this lack of accessibility, the Court concluded that the domestic law did not indicate with sufficient clarity the scope or manner of exercise of the state’s very wide discretion to intercept communications. The interference was therefore not in accordance with the law.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

--

-

7500 GBP

7500 GBP

Paid on 12/02/2009

b) Individual measures

Any correspondence intercepted between 1990 and 1997 is now held under the new legislative regime, the Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA) and the Interception of Communications Code of Practice enacted under RIPA (see General Measures below). Consequently, no further individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The Interception of Communications Act 1985 was replaced by the Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA) which provides new regulations for the interception of communications. The European Court has since found in Kennedy against the United Kingdom (Application No. 26839/05) that under RIPA the interception of communications are in conformity with Article 8 (§170). The Court considered that “that the [new] domestic law on interception of internal communications together with the clarifications brought by the publication of the [Interception of Communications] Code [of Practice] indicate with sufficient clarity the procedures for the authorisation and processing of interception warrants as well as the processing, communicating and destruction of intercept material collected. The Court further observes that there is no evidence of any significant shortcomings in the application and operation of the surveillance regime” (§169).

The European Court’s judgment was sent out to the competent authorities by a circular of 24 June 2009. The judgment was published in the

All England Law Reports

([2008] All ER (D) 09 Jul) and the

Times Law Reports

(11/07/2009).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 8 June 2011 at the 1115th Meeting of the Ministers’ Deputies