CASE OF SPINU AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF SPINU AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)251 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Spînu împotriva României (Aplicația nr. 32030/02, hotărârea din 29 aprilie 2008, finală la 29 iulie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la nedreptatea anumitor proceduri penale împotriva reclamantului (violarea articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate în hotărâri, adoptarea statului contestat, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)251 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Spînu împotriva României Cazul introductiv Acest caz se referă la nedreptatea procedurilor penale care a dus la condamnarea reclamantului asupra acuzațiilor, printre altele, în anul 2000, Curtea Supremă de Justiție a condamnat reclamantul în apel (reclamatul) în proceduri care implică trei niveluri de jurisdicție. Reclamantul a fost achitat anterior în apel (apel) ) împotriva condamnării ei în primă instanță. În circumstanțele specifice ale cauzei, Curtea Supremă de Justiție, dotată de competență deplină, a fost solicitată, în esență, să determine chestiuni de fapt, și anume dacă reclamanta a participat la infracțiune de care a fost acuzată. Cu toate acestea, Curtea Supremă a anulat achitarea reclamantului de către instanța de apel, fără a lua nici o probă. Curtea Europeană a remarcat că Curtea Supremă și-a bazat verdictul pe o proaspătă evaluare a declarațiilor succesive formulate de reclamant și pe una dintre declarațiile ei co-accusate în timpul procedurii, fără a primi în persoană dovezi de la acestea. Cu toate acestea, aceleași declarații au dat naștere la hotărâri contradictorii ale instanțelor inferiore cu privire la vina reclamantului. În acest context, Curtea Europeană a susținut că, ca o chestiune de proces echitabil, Curtea Supremă nu poate anula achitarea reclamantului fără o evaluare directă a dovezilor furnizate în persoană de ea și de co-acuzate de ea. Plăți de justă satisfacție și măsuri individuale a) Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Costuri și cheltuielile morale Total 000 EUR Plăți plătite la 27/11/2008 (în condițiile care par acceptate de reclamant) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a remarcat că reclamantul a fost eliberat la probă la 14 aprilie 2004 (punctul 37 din hotărâre). La 23 martie 2009, cererea reclamantului de deschidere a procedurii depuse în temeiul articolului 408 La reluare, Curtea Supremă de Justiție a auzit dovezi de la reclamant și a convocat co-accusarea reclamantului pentru a depune mărturie ca martor; totuși, aceasta a refuzat să depună mărturie. Curtea Supremă de Justiție a susținut condamnarea reclamantului. În circumstanțele prezentate mai sus, Comitetul de miniștri nu a considerat necesară nicio altă măsură individuală pentru executarea hotărârii în acest caz. II. Măsuri generale În ceea ce privește eșecul Curții Supreme de a auzi în mod personal dovezi de la solicitant, guvernul a făcut trimitere la măsurile luate pentru a evita încălcări similare în urma hotărârii Constantinescu, astfel cum se prevede în CM/ResDH(2011)29 (în special amendamentele formulate de Legea nr. 356/2006 la dispozițiile Codului de Procedură Penală privind examinarea persoanelor acuzate). În ceea ce privește eșecul Curții Supreme de Justiție a preluat în persoană dovezi de la co-accultarea reclamantului, trebuie remarcat faptul că situația în acest caz este specifică, deoarece Curtea Supremă de Justiție a fost solicitată să se pronunțe asupra acuzațiilor după ce instanțele inferioare au ajuns la concluzii divergente cu privire la vina reclamantului. În astfel de circumstanțe, art. 38515 alineatul (2) a) din Codul de Procedință Penală permite instanței de ultima instanță să anuleze hotărârea instanței de apel și să susțină hotărârea din partea instanței de primă instanță fără a convinge oficial instanța de ultima instanță să audă dovezi, chiar dacă chestiunile de conflict dintre instanțele inferioare sunt de natură factuală. Cu toate acestea, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții în dreptul român, se poate presupune că instanța internă va fi ghidată în interpretarea lor a dreptului intern prin cerințele care rezultă din cauza hotărârii Curții Europene. Pentru a sensibiliza aceste cerințe, traducerea românească a hotărârii a fost publicată în Jurnalul Oficial Nr. 720 din 21 noiembrie 2008 și pe site-ul Curții Înalte de Cassare și Justiție http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ) și al Consiliului Suprem de Magistratură ( http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ). În plus, jurisprudența Curții Europene se prezintă și discută periodic în timpul formării inițiale și continue a magistraților. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștrilor