- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 decembrie 2011
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
Spinu împotriva României
Traducere în română Auto
Rezoluția CM/ResDH(2011)251 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Spinu împotriva României (Recherche n 32030/02, Hotărârea din 29 aprilie 2008, definitivă la 29 iulie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește caracterul inechitabil al unei proceduri penale diligente împotriva recurentei [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.
În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, în cazul în care este necesar, un act de punere în aplicare prin care se confirmă faptul că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul membru în cauză, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.
Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)251 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Spinu împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză privește caracterul inechitabil al unei proceduri penale care a dus la condamnarea recurentei, printre altele, pentru complicitate la furt cu violență urmată de decesul victimei [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ], în 2000, Curtea Supremă de Justiție a condamnat recurenta la recurs (recurși) ), în cadrul unei proceduri cu trei grade de instanță. Recurenta fusese achitată anterior în apel (pel) formulat împotriva condamnării sale în primă instanță. În circumstanțele din speță, Curtea Supremă de Justiție, cu o competență deplină, a fost chemată să decidă cu privire la aspecte în esență de fapt, și anume chestiunea participării recurentei la infracțiunea de care a fost acuzată.
Cu toate acestea, Curtea Europeană a remarcat că Curtea Supremă de Justiție și-a întemeiat verdictul pe o nouă apreciere a declarațiilor succesive făcute de reclamantă și pe unul dintre co-inculpații săi în timpul procesului, fără ca aceștia să le depună. Cu toate acestea, aceleași declarații au generat hotărâri contradictorii ale instanțelor inferioare în ceea ce privește vinovăția reclamantei. În aceste circumstanțe, Curtea Europeană a statuat că, în scopul unui proces echitabil, Curtea Supremă de Justiție nu putea infirma executarea reclamantei fără o apreciere directă a mărturiei sale și a colegului său acuzat.
Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale 000 EUR 000 EUR Plătit la 27/11/2008 (în condiții care par a fi acceptate de reclamantă) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a constatat că reclamanta a fost eliberată condiționată la 14 La 23 martie 2009, a fost primită cererea de revizuire a procesului pe care recurenta l-a formulat în temeiul articolului 4081 din Codul de procedură penală. Prin rejudecarea cauzei, Curtea Supremă de Justiție a solicitat reclamantei să depună mărturie și a convocat colegul său acuzat. Cu toate acestea, Tribunalul a refuzat să depună mărturie.
La sfârșitul noii proceduri, Curtea Supremă de Justiție a confirmat condamnarea reclamantei. În circumstanțele prezentate mai sus, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri pentru executarea hotărârii în această cauză. II. Măsuri generale În ceea ce privește omisiunea Curții Supreme de Justiție de a o asculta pe reclamantă, guvernul face trimitere la măsurile care au fost luate pentru a evita încălcări similare ca urmare a hotărârii în cauza Constantinescu, prezentate în Rezoluția CM/ResDH(201129) (în special modificările aduse de Legea nr. 336/2006 dispozițiilor Codului de procedură penală care reglementează audierea inculpaților).
În ceea ce privește omisiunea Curții Supreme de Justiție de a-l face pe copleșitorul recurentei să depună mărturie, trebuie remarcat faptul că situația din această cauză era specială, având în vedere că marea instanță era chemată să decidă cu privire la temeinicia acuzației după ce instanțele inferioare au ajuns la concluzii contrare cu privire la vinovăția recurentei. În astfel de circumstanțe, art. 385 alineatul (2) litera (a) din Codul de procedură penală permite instanței de recurs să rupă hotărârea pronunțată în apel și să confirme hotărârea pronunțată în primă instanță, fără a obliga în mod oficial să administreze probe, chiar și atunci când punctele de conflict dintre instanțele inferioare sunt de natură de fapt.
Cu toate acestea, ținând cont de efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul românesc, instanțele interne nu vor ezita să fie ghidate în aplicarea dreptului intern de cerințele care decurg din hotărârea Curții Europene. Pentru a atrage atenția asupra acestor cerințe, traducerea în limba română a hotărârii a fost publicată în Jurnalul Oficial. nr. 720 din 21 noiembrie 2008 și pe site-urile internet ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp) și ale Consiliului Superior al Magistraturei (http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503). Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene este prezentată și dezbătută periodic în cursul formării inițiale și continue a magistraților.
III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)251 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Spînu contre Roumanie (Requête n o 32030/02, arrêt du 29 avril 2008, définitif le 29 juillet 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le caractère inéquitable d’une procédure pénale diligentée contre la requérante (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe) ;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)251 Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Spînu contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le caractère inéquitable d’une procédure pénale ayant abouti à la condamnation de la requérante, entre autres, pour complicité de vol avec violence suivi du décès de la victime (violation de l’article 6, paragraphe 1). En 2000, la Cour suprême de justice a condamné la requérante en recours ( recurs ), dans le cadre d’une procédure comportant trois degrés de juridiction. La requérante avait été acquittée auparavant en appel ( apel) formé contre sa condamnation en première instance. Dans les circonstances de l’espèce, la Cour suprême de justice, investie d’une compétence de pleine juridiction, avait été appelée à décider de questions essentiellement factuelles, à savoir la question de la participation de la requérante au crime dont elle était accusée.
Cependant, la haute juridiction a infirmé l’acquittement de la requérante par la juridiction d’appel sans procéder à l’administration directe des preuves. La Cour européenne a noté que la Cour suprême de justice avait fondé son verdict sur une nouvelle appréciation des déclarations successives faites par la requérante et l’un de ses coaccusés pendant le procès, sans les faire déposer. Les mêmes déclarations avaient néanmoins généré des décisions contradictoires des juridictions inférieures quant à la culpabilité de la requérante. Dans ces circonstances, la Cour européenne a jugé qu’aux fins d’un procès équitable, la Cour suprême de justice ne pouvait infirmer l’acquittement de la requérante sans une appréciation directe de son témoignage et de celui de son coaccusé.
I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total - 5 000 EUR - 5 000 EUR Payé le 27/11/2008 (dans des conditions qui semblent être acceptées par la requérante) b) Mesures individuelles La Cour européenne a relevé que la requérante avait été mise en liberté conditionnelle le 14 avril 2004 (paragraphe 37 de l’arrêt). Le 23 mars 2009, la demande de révision du procès que la requérante avait formée en vertu de l’article 408¹ du Code de procédure pénale a été accueillie. En rejugeant l’affaire, la Cour suprême de justice a fait déposer la requérante et a convoqué son coaccusé à comparaitre comme témoin.
Cependant ce dernier a refusé de témoigner. A l’issue de la nouvelle procédure, la Cour suprême de justice a confirmé la condamnation de la requérante. Dans les circonstances présentées ci-dessus, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres pour l’exécution de l’arrêt dans cette affaire. II. Mesures générales Pour ce qui est de l’omission de la Cour suprême de justice d’entendre la requérante, le gouvernement renvoie aux mesures qui ont été prises afin d’éviter des violations similaires à la suite de l’arrêt dans l’affaire Constantinescu , présentées dans la Résolution CM/ResDH(2011)29 (notamment aux changements apportés par la loi nº 356/2006 aux dispositions du Code de procédure pénale régissant l’audition des accusés).
Quant à l’omission de la Cour suprême de justice de faire déposer le coaccusé de la requérante, il convient de noter que la situation dans cette affaire était particulière, vu que la haute juridiction était appelée à décider du bien-fondé de l’accusation après que les juridictions inférieures étaient parvenues à des conclusions opposées sur la culpabilité de la requérante. Dans pareilles circonstances, l’article 385 15 , paragraphe 2 a) du Code de procédure pénale autorise la juridiction de recours à casser l’arrêt rendu en appel et à confirmer le jugement rendu en premier ressort sans l’obliger formellement à administrer des preuves, même lorsque les points de conflit entre les juridictions inférieures sont de nature factuelle.
Néanmoins, vu l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en droit roumain, les tribunaux internes ne manqueront pas d’être guidés dans l’application du droit interne par les exigences découlant de l’arrêt de la Cour européenne. Afin d’attirer l’attention sur ces exigences, la traduction en roumain de l’arrêt a été publiée au Journal Officiel nº 720 du 21 novembre 2008 et sur les sites internet de la Haute Cour de cassation et de justice ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ) et du Conseil Supérieur de la Magistrature ( http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ). Par ailleurs, la jurisprudence de la Cour européenne est régulièrement présentée et débattue lors de la formation initiale et continue des magistrats.
III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.