CASE OF SPINU AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2011)251 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Spînu împotriva României (Aplicația nr. 32030/02, hotărârea din 29 aprilie 2008, finală la 29 iulie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la nedreptatea anumitor proceduri penale împotriva reclamantului (violarea articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate în hotărâri, adoptarea statului contestat, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)251 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Spînu împotriva României Cazul introductiv Acest caz se referă la nedreptatea procedurilor penale care a dus la condamnarea reclamantului asupra acuzațiilor, printre altele, în anul 2000, Curtea Supremă de Justiție a condamnat reclamantul în apel (reclamatul) în proceduri care implică trei niveluri de jurisdicție. Reclamantul a fost achitat anterior în apel (apel) ) împotriva condamnării ei în primă instanță. În circumstanțele specifice ale cauzei, Curtea Supremă de Justiție, dotată de competență deplină, a fost solicitată, în esență, să determine chestiuni de fapt, și anume dacă reclamanta a participat la infracțiune de care a fost acuzată. Cu toate acestea, Curtea Supremă a anulat achitarea reclamantului de către instanța de apel, fără a lua nici o probă. Curtea Europeană a remarcat că Curtea Supremă și-a bazat verdictul pe o proaspătă evaluare a declarațiilor succesive formulate de reclamant și pe una dintre declarațiile ei co-accusate în timpul procedurii, fără a primi în persoană dovezi de la acestea. Cu toate acestea, aceleași declarații au dat naștere la hotărâri contradictorii ale instanțelor inferiore cu privire la vina reclamantului. În acest context, Curtea Europeană a susținut că, ca o chestiune de proces echitabil, Curtea Supremă nu poate anula achitarea reclamantului fără o evaluare directă a dovezilor furnizate în persoană de ea și de co-acuzate de ea. Plăți de justă satisfacție și măsuri individuale a) Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Costuri și cheltuielile morale Total 000 EUR Plăți plătite la 27/11/2008 (în condițiile care par acceptate de reclamant) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a remarcat că reclamantul a fost eliberat la probă la 14 aprilie 2004 (punctul 37 din hotărâre). La 23 martie 2009, cererea reclamantului de deschidere a procedurii depuse în temeiul articolului 408 La reluare, Curtea Supremă de Justiție a auzit dovezi de la reclamant și a convocat co-accusarea reclamantului pentru a depune mărturie ca martor; totuși, aceasta a refuzat să depună mărturie. Curtea Supremă de Justiție a susținut condamnarea reclamantului. În circumstanțele prezentate mai sus, Comitetul de miniștri nu a considerat necesară nicio altă măsură individuală pentru executarea hotărârii în acest caz. II. Măsuri generale În ceea ce privește eșecul Curții Supreme de a auzi în mod personal dovezi de la solicitant, guvernul a făcut trimitere la măsurile luate pentru a evita încălcări similare în urma hotărârii Constantinescu, astfel cum se prevede în CM/ResDH(2011)29 (în special amendamentele formulate de Legea nr. 356/2006 la dispozițiile Codului de Procedură Penală privind examinarea persoanelor acuzate). În ceea ce privește eșecul Curții Supreme de Justiție a preluat în persoană dovezi de la co-accultarea reclamantului, trebuie remarcat faptul că situația în acest caz este specifică, deoarece Curtea Supremă de Justiție a fost solicitată să se pronunțe asupra acuzațiilor după ce instanțele inferioare au ajuns la concluzii divergente cu privire la vina reclamantului. În astfel de circumstanțe, art. 38515 alineatul (2) a) din Codul de Procedință Penală permite instanței de ultima instanță să anuleze hotărârea instanței de apel și să susțină hotărârea din partea instanței de primă instanță fără a convinge oficial instanța de ultima instanță să audă dovezi, chiar dacă chestiunile de conflict dintre instanțele inferioare sunt de natură factuală. Cu toate acestea, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții în dreptul român, se poate presupune că instanța internă va fi ghidată în interpretarea lor a dreptului intern prin cerințele care rezultă din cauza hotărârii Curții Europene. Pentru a sensibiliza aceste cerințe, traducerea românească a hotărârii a fost publicată în Jurnalul Oficial Nr. 720 din 21 noiembrie 2008 și pe site-ul Curții Înalte de Cassare și Justiție http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ) și al Consiliului Suprem de Magistratură ( http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ). În plus, jurisprudența Curții Europene se prezintă și discută periodic în timpul formării inițiale și continue a magistraților. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2011)251

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Spînu against Romania

(Application No. 32030/02, judgment of 29 April 2008, final on 29 July 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the unfairness of certain criminal proceedings against the applicant (violation of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)251

Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of

Spînu against Romania

Introductory case summary

This case concerns the unfairness of criminal proceedings which resulted in the applicant’s conviction on charges

inter alia

of being an accessory to robbery with violence resulting in the victim’s death (violation Article 6, paragraph 1).

In 2000, the Supreme Court of Justice convicted the applicant on appeal (

recurs)

in proceedings which entailed three levels of jurisdiction. The applicant had been previously acquitted on appeal (

apel

) against her conviction at first instance. In the specific circumstances of the case, the Supreme Court of Justice, endowed with full jurisdiction, was called upon essentially to determine issues of fact, namely whether the applicant had participated in the crime she was charged with. However, the Supreme Court reversed the applicant’s acquittal by the appellate court without taking any evidence.

The European Court noted that the Supreme Court based its verdict on a fresh assessment of successive statements made by the applicant and one of her co-accused during the proceedings, without taking evidence from them in person. The same statements had however given rise to conflicting decisions of the lower courts as to the applicant’s guilt. Against this background, the European Court held that as a matter of fair trial, the Supreme Court could not overturn the applicant’s acquittal without a direct assessment of the evidence given in person by her and by her co-accused.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a) Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

5

000 EUR

-

5

000 EUR

Paid on 27/11/2008 (in conditions that seem to be accepted by the applicant)

b) Individual measures

The European Court noted that the applicant had been released on probation on 14 April 2004 (paragraph

37 of the judgment). On 23 March 2009, the applicant’s request for the reopening of the proceedings lodged under Article 408

1

of the Code of Criminal Procedure was allowed. Upon retrial, the Supreme Court of Justice heard evidence from the applicant and summoned the applicant’s co-accused to testify as a witness; however, the latter refused to testify. The Supreme Court of Justice upheld the applicant’s conviction.

In the circumstances presented above, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers for the execution of the judgment in this case.

II.

General measures

As regards the failure of the Supreme Court to hear evidence from the applicant in person, the government referred to the measures that had been taken to avoid similar violations following the judgment in the case of Constantinescu, as set out in

CM/ResDH(2011)29

(in particular the amendments made by Law No. 356/2006 to the provisions of the Code of Criminal Procedure on the examination of accused persons).

As for the failure of the Supreme Court of Justice to take evidence in person from the applicant’s co-accused, it should be noted that the situation in this case was specific since the Supreme Court of Justice was called upon to rule on the charges after the lower courts had reached diverging conclusions as to the applicant’s guilt. In such circumstances, article 38515, paragraph 2 a) of the Code of Criminal Procedure allows the court of last instance to quash the appellate court’s decision and uphold the judgment given by the court of first instance without formally compelling the court of last instance to hear evidence, even where the matters of conflict between the lower courts are of factual nature.

However, given the direct effect of the Convention and the Court’s case-law in Romanian law, it may be assumed that the domestic courts will be guided in their interpretation of the domestic law by the requirements resulting from the European Court’s judgment case.

In order to raise awareness of such requirements, the Romanian translation of the judgment was published in

Official Journal

No. 720 of 21 November 2008 and on the websites of the High Court of Cassation and Justice

http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp

) and the Supreme Council of Magistracy (

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503

). Moreover, the European Court’s case law is regularly presented and discussed during the initial and continuous training of magistrates.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no further individual measure is required in this case, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies