SZEMKOVICS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
SZEMKOVICS v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 27117/08 de Aristotel SZEMKOVICS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 decembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 21 mai 2008, având în vedere decizia luată de președintele Camerei de a numi dl Mihai Poalelungi judecător ad hoc (art. 26 § 4 din Convenție și art. 29 § 1 din Regulamentul Curții), așa cum dl Corneliu Bîrsan, judecătorul ales în ceea ce privește România, s-a retras din caz (art. 28 din Regulamentul Curții), Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Aristotel Szemkovics, este un cetățean român și maghiar născut în 1958 și este în prezent reținut în închisoarea Giurgiu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condamnarea reclamantului Reclamantul a afirmat că a fost persecutat în timpul regimului Ceausescu, că a fost luat în custodie și bătut în mai multe ofițeri de poliție secretă ( Securitea ) și că a fost ordonat să facă un examen psihiatric. El a afirmat că după 1989 a fost invitat să participe la un complot armat împotriva Guvernului. În 1992 a fugit în Ungaria într-o tabără de refugiați. S-a întors în România într-o dată neespecificată. La 5 noiembrie 1999, Curtea Județeanului București a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. Într-o dată necunoscută, reclamantul a depus o cerere la autoritățile române care doresc accesul la dosarul său psihiatric. Reclamantul a susținut că cererea sa a fost declarată nulă și nulă și că autoritățile penitenciare au refuzat să-i furnizeze o copie a documentelor. Condiții de detenție și presupusă ingerință în dreptul de cerere al reclamantului în închisoarea Aiud Reclamantul a fost transferat un timp în jurul anului aprilie 2009 de la închisoarea Rahova la închisoarea Aiud. El a afirmat că, după ce a fost transferat, el a fost refuzat în mod constant plicuri și timbre pentru corespondența sa cu Curtea, autoritățile închisoare informează-l că nu are dreptul la plicuri și timbre și că nu au avut obligația de a le furniza. De asemenea, reclamantul a susținut că suferă de hepatită cronică și constipație cronică. El a susținut că medicii de la închisoare au refuzat să-i furnizeze medicamentele care îi ajută să-și atenueze constipația. El a declarat că se simte umilit de acest refuz. Condiții de detenție și presupusă ingerință în dreptul de cerere al reclamantului în închisoarea Giurgiu La 6 aprilie 2010, reclamantul a fost transferat la închisoarea Giurgiu. El a afirmat că autoritățile au refuzat din nou să-i furnizeze plicuri și timbre pentru corespondența sa cu Curtea. 10. El a susținut, de asemenea, că într-o ocazie a fost doar atunci când a amenințat să înceteze să mănânce că a primit un plic și un timbre. După cum rezultă din dosar, reclamantul a primit de fapt trei timbre din diferite grupuri religioase. Reclamantul a atașat un bilet din 3 martie 2010 care a confirmat înregistrarea cererii de plicuri și timbre care urmează să fie furnizate de către autoritățile închisorii – care a susținut că a rămas fără răspuns. 11. Se pare că în 2010 a fost în grevă de foame în două ocazii – de fiecare dată pentru o săptămână – pentru a primi tratament pentru constipația sa cronică. 12. În vara anului 2010, reclamantul a solicitat o audiere cu un judecător post-sensibil pentru a se plânge de lipsa de tratament medical pentru constipația sa cronică de când a fost transferat la închisoarea Giurgiu. În urma comunicărilor dintre judecătorul și autoritățile penitenciare în vara anului 2010, reclamantul a primit tratamentul. Cu toate acestea, el a fost din nou refuzat tratamentul. 13. Reclamantul a susținut că a depus numeroase plângeri la autoritățile închisoare cu privire la condițiile de detenție, însă, a susținut că plângerile sale nu au fost înregistrate în mod repetat și că nu a fost luat în fața unui judecător post-sensibil pentru o audiere. 14. În sfârșit, reclamantul a susținut că a fost refuzat în mod repetat exemplarele dosarului său medical, având în vedere că închisoarea nu are fondurile necesare pentru acest scop. Legea internă și practica 15. Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „Execuția condamnărilor ar trebui să asigure respectarea demnității umane.” art. 46 – Măsuri care urmăresc asigurarea dreptului unei persoane deținute de a solicita „1. Pentru a asigura dreptul unei persoane deținute la cerere și la corespondență, guvernatorul închisorii este obligat să ia măsurile necesare pentru a asigura persoanei condamnate [poate accesa] toate materialele și să instaleze cutii de scrisoare în interiorul închisoarei.” art. 50 – Dreptul la asistență medicală „1. Dreptul persoanelor deținute la asistență medicală este garantat. Asistența medicală este oferită gratuit, oricând este necesar sau la cerere, de către personal calificat, astfel cum prevede legea. Persoanele deținute beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicină.” COMPLAINTE 16. Reclamantul s-a plâns în substanță în conformitate cu art. 3 din Convenția de lipsă de tratament medical în închisoarea Giurgiu și Aiud. 17. Reclamantul s-a plâns în substanță în conformitate cu art. 34 din Convenție despre ingerința în dreptul său la cerere individuală în ceea ce privește refuzul autorităților închisoare de a-i furniza plicuri, ștampile și o copie a dosarelor sale medicale. 18. Reclamantul s-a plâns în substanță în conformitate cu art. 8 din Convenția de lipsa de acces la dosarul său psihiatric. Plecarea DREPTului în temeiul art. 3 din Convenția 19. Reclamantul s-a plâns de lipsa asistenței medicale adecvate în timpul detenției. El s-a bazat în substanță pe art. 3 din Convenția, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” 20. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza cazului, admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Plaga în temeiul articolului 34 din Convenție Reclamantul s-a plâns de ingerință în dreptul său la cerere individuală. El s-a bazat pe substanță pe art. 34 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Curtea poate primi cereri de la oricare persoană, organizație neguvernamentală sau grup de persoane care pretind că sunt victime de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Înalte părți contractante se angajează să nu împiedice în niciun fel exercitarea efectivă a acestui drept.” 21. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în substanță în conformitate cu art. 8 de lipsa de acces la dosarele sale psihiatrice create în timpul regimului Ceausescu, astfel cum se menționează: „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a casei și a corespondenței sale. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 23. Curtea remarcă că reclamantul susține că a inițiat proceduri administrative care solicită accesul la dosarul său psihiatric medical. Cu toate acestea, el nu a furnizat informații detaliate în sprijinul acuzațiilor sale privind dezvoltarea sau rezultatul procedurii în cauză, făcând posibil ca Curtea să evalueze corect plângerea. 24. Rezultă că această parte a cererii este inadmisibilă pentru lipsa de justificare și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la articolele 3 și 34 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului