CASE OF BARAC AND OTHERS v. MONTENEGRO
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF BARAC AND OTHERS v. MONTENEGRO (CtEDO, 2011)
Reclamanții - dl Blagota Barać, dl Milan Terzić, dl Zoran Stanišić, dl Stanko Burić, dl Stanica Marković, dl Radovan Kadović, dl Ranko Tomašević, dl Novo Stanišić, dl Branko Radulović, dl Novak Nikolić, dl Mihailo Popović, dl Milan Golubović și dl Ranko Kovačević - sunt toți cetățenii muntenegreni născuți în 1968, 1953, 1961, 1950, 1956, 1951, 1952, 1963, 1951, 1966, 1955, respectiv în Danilovgrad. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 ianuarie 2005, reclamanții au depus o cerere de compensare (splata zimnice) împotriva angajatorului lor. La 13 februarie 2006, Tribunalul de Primă Instanță (Osnovni sud) din Danilovgrad a stat în favoarea lor, acordându-le 150 de euro (EUR) fiecare, plus costuri juridice de 1,875 EUR. La 26 aprilie 2006, Curtea Înaltă (Viši sud) din Podgorica a anulat hotărârea anterioară și a respins cererea reclamanților, se bazează numai pe Actul privind modificările și modificările la Actul privind munca 2004 (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o radu, denumit în continuare „Legea privind modificările muncii 2004”). În același timp, reclamanții au fost condamnați să plătească împreună angajatorului 900 EUR pentru costurile juridice. La data de 12 septembrie 2006, Curtea Supremă (Vrhovni sud) din Podgorica a respins recursul reclamanților pe puncte de drept din motive procedurale (revizija se odbacuje). 11. La 28 februarie 2006, Curtea Constituțională a Muntenegru (Ustavni sud) a declarat inconstituțională Legea 2004 privind modificările muncii (a se vedea punctul 14 mai jos). 12. La 18 aprilie 2006, decizia respectivă a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 24/06 (Službeni list br. 24/06), iar astfel, respectiva lege a încetat să fie în vigoare (a se vedea punctul 13, în special art. 62 și punctul 16 de mai jos). 13. Dispozițiile relevante ale Actului prevăzute după cum urmează: „Când se stabilește că o lege [...] nu este în conformitate cu Constituția [...] respectivă lege [...] încetează să fie în vigoare în ziua în care hotărârea Curții Constituționale este publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Muntenegru.” [“Aceasta lege [...] nu poate fi aplicată la chestiuni (odnosi) care au apărut înainte de ziua în care hotărârea Curții Constituționale a fost publicată cu excepția cazului în care o decizie finală în cauză a fost pronunțată înainte de acea zi.” Curtea Constituțională înființată nu a fost în conformitate cu Constituția ... are dreptul de a solicita organismul responsabil să modifice decizia finală [în cauză]. O cerere de modificare a unei astfel de decizii se depune în termen de șase luni de la data publicării hotărârii Curții Constituționale în Jurnalul Oficial al Republicii Muntenegru.” „Dacă consecințele punerii în aplicare a Legii [inconstituționale] ... Curtea Constituțională nu poate fi eliminată prin modificarea hotărârii impușite, poate determina că consecințele sunt eliminate prin restabilio în integritate, compensare sau într-un alt mod.” 14. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „S-a stabilit că Legea privind modificările muncii din 2004 (Journalul Oficial al Republicii Muntenegru, nr. 79/04) nu este în conformitate cu Constituția Republicii Muntenegru și nu mai există în ziua publicării acestei decizii. 15. Decizia a precizat că motivul pentru declararea inconstituțională a Actului de mai sus a fost că nu a fost adoptată în Parlament cu majoritatea absolută a deputaților, așa cum prevede Constituția. 16. Decizia a fost publicată la 18 aprilie 2006. 17. Guvernul a prezentat trei hotărâri ale Curții Constituționale de Muntenegru, pronunțate în septembrie 2003, decembrie 2005 și, respectiv, iulie 2006, pe baza articolelor 70 și 71 din Legea privind Curtea Constituțională din 1993. În toate cele trei hotărâri, Curtea Constituțională, în respingerea cererilor altor reclamanți, a considerat că art. 70 prevede de fapt dreptul unei persoane de a solicita deschiderea procedurilor în care a fost pronunțată o decizie impugnată. 18. În special, în decizia din septembrie 2003, Curtea Constituțională a respins o inițiativă de evaluare a constituționalității art. 70 din Legea Curții Constituționale 1993. 19. În decembrie 2005, Curtea Constituțională a respins cererea unui reclamant de a modifica o decizie dictată de Tribunal în noiembrie 2004, care hotărârea de primă instanță a fost bazată pe o dispoziție care a fost ulterior, în aprilie 2005, declarată neconstituțională. 20. În iulie 2006, Curtea Constituțională a respins cererea unui reclamant de a elimina consecințele pe care le-a suferit înainte de noiembrie 2005, având în vedere punerea în aplicare a unei hotărâri ale Companiei de Aprovizionare cu Apă din 2002, hotărârea fiind declarată neconstituțională în noiembrie 2005. 21. În ultimele două decizii, cererile reclamanților au fost respinse deoarece nu au solicitat anterior deschiderea procedurii în care au fost dictate deciziile impugnate.