Sultanov împotriva Azerbaidjanului

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 21672/05 Vidadi SULTANOV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 13 decembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, secretarul secțiunii; având în vedere cererea depusă la 2 iunie 2005, având în vedere observațiile prezentate de părți, având în vedere declarațiile părților privind o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vidadi Sultanov, a fost un național azerbaidjan care s-a născut în 1965 și a trăit în Baku.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Aliyev și dna N. Huseynova, avocați care practică în Azerbaidjan. Octombrie 2011 reprezentantul reclamantului, dna N. Huseynova, informează Curtea că reclamantul a murit în cursul procedurii în fața Curții (a se vedea mai jos). Guvernul Azerbaigian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Reclamantul a susținut, în special, că a fost tratat rău în custodie de poliție, că au existat o serie de defecte în procedura penală împotriva sa, care au dus la o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și că drepturile sale la libertatea de exprimare și la libertatea de adunare cu alții au fost încălcate. La 7 septembrie 2011, Guvernul a prezentat o propunere de soluționare prietenoasă, înscrisă cu o scrisoare semnată de agentul guvernamental, care a citit după cum urmează: „1.

Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Huseyn și alții c. Azerbaidjan (... nos. 35485/05, 45553/05, 35680/05 și 36085/05, 26 iulie 2011) Guvernul Republicii Azerbaidjanului ofera sa plătească 6000 EUR (sex mii de euro) reclamantului, dl Vidadi Sultanov, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 21672/05. Această sumă acoperă orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția pentru protecția drepturilor umane și a libertăților fundamentale. Această plată va acorda rezoluția finală a cauzei.

În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică nici o încălcare de către Guvern a încălcării Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” La 9 septembrie 2011, această propunere a fost transmisă reclamantului pentru observații. La 6 octombrie 2011, reprezentantul reclamantului a prezentat următoarea declarație: „Îți regret să vă informez că reclamantul, Vidadi Sultanov, a murit acum câțiva ani la vârsta de 42 de ani.

În numele văduvăi sale, Tarana Sultanova, vă cer să o considerați moștenitoare juridică a reclamantului. În numele dnei Sultanova, profit de această oportunitate pentru a vă informa că dl. Nedreptățile lui Sultanov s-au deteriorat de sănătatea sa și, prin urmare, s-ar fi putut să fie rezultatul maltraturilor pe care le-a suferit în detenție… În prezent, văduva dlui Sultanov, Tarana Sultanova, are grijă de cei doi copii minori ... Luând în considerare considerațiile de mai sus și cantitatea de compensare pentru prejudiciu moral în cazul Huseyn și alții c. Azerbaidjan , la care guvernul Azerbaidjanului se referă în propunerea sa de decontare prietenoasă , văduva reclamantului propune ca guvernul să plătească cel puțin același sumă în compensare ( zece mii de euro) pentru prejudiciu moral și să renunțe la dreptul de a solicita compensare pentru orice prejudiciu material în acest caz.

Prin urmare, vă cer să acceptați doamna Sultanova ca moștenitor juridic al reclamantului și să-l sfătuiască pe Guvernul Azerbaidjanului să își modifice propunerea de a se acorda o soluție prietenoasă prin creșterea cantității de compensare la zece mii de euro, ceea ce ar fi o compensație rezonabilă în lumina ... Huseyn și alții v. Azerbaidjan La 20 octombrie 2011, observațiile soției și reprezentanților reclamanților cu privire la propunerea Guvernului și contraproposta lor au fost transmise guvernului pentru observații.

Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2011 semnată de agentul lor, Guvernul a prezentat următoarele: „În legătură cu scrisoarea dvs. din 20 octombrie 2011, vă informez că Guvernul este dispus să accepte propunerea privind soluționarea prietenoasă a soției reclamantei.” HOTĂRÂREA Curții trebuie să examineze în primul rând dacă dna Tarana Sultanova are dreptul de a urmări cererea inițial depusă de solicitant, dl Vidadi Sultanov, care a murit în cursul procedurii dinaintea Curții. Dna Tarana Sultanova a declarat că dorește să urmeze cererea în fața Curții.

În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980, §§ 37-38, Serie A nr. 35; Vocaturo c. Italia , 24 mai 1991, § 2, Serie A nr. 206 C; și Malhous v. Republica Cehă (dec.), nr. 33071/96, ECHR 2000-XII). Având în vedere faptul că dna Tarana Sultanova, în calitate de văduvă a reclamantului, aparține rudei sale și este moștenitorul său legal în temeiul legislației naționale, Curtea va continua să examineze cererea la cererea ei. Având în vedere corespondența părților menționate mai sus, Curtea remarcă că soția reclamantului a acceptat propunerea de decontare prietenoasă a Guvernului, cu condiția ca suma compensației să fie crescută la 10.000 euro (EUR).

Guvernul a acceptat această condiție. În consecință, părțile au ajuns la un acord în temeiul căruia soția reclamantului a acceptat să renunțe la orice nouă creanțe împotriva Azerbaidjanului în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 10.000 EUR pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea este convinsă că soluția prietenoasă achiziționată între părți se bazează pe respectul drepturilor omului astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 21672/05 Vidadi SULTANOV against Azerbaijan The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13 December 2011 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 2 June 2005, Having regard to the observations submitted by the parties, Having regard to the parties’ declarations concerning a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Vidadi Sultanov, was an Azerbaijani national who was born in 1965 and lived in Baku.

He was represented before the Court by Mr I. Aliyev and Ms N. Huseynova, lawyers practising in Azerbaijan. On 6 October 2011 the applicant’s representative, Ms N. Huseynova, informed the Court that the applicant had died in the course of the proceedings before the Court (see below). The Azerbaijani Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Ç. Asgarov. The applicant alleged, in particular, that he had been ill-treated in police custody, that there had been a number of defects in the criminal proceedings against him, resulting in a violation of his right to a fair trial, and that his rights to freedom of expression and freedom of assembly with others had been infringed.

On 7 September 2011 the Government submitted a friendly settlement proposal, enclosed with a letter signed by the Government Agent, which read as follows: “1. In the light of the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Huseyn and Others v. Azerbaijan (... nos. 35485/05, 45553/05, 35680/05 and 36085/05, 26 July 2011) the Government of the Republic of Azerbaijan offer to pay EUR 6,000 (six thousand euros) to the applicant, Mr Vidadi Sultanov, with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 21672/05. This sum shall cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the Convention for the protection of Humant Rights and Fundamental Freedoms.

This payment will consitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three ‑ month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. 2. This declaration does not entail any acknlowledgment by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. 3. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.” On 9 September 2011 this proposal was forwarded to the applicant for comments.

On 6 October 2011 the applicant’s representative submitted the following statement: “I regret to inform you that the applicant, Vidadi Sultanov, died a few years ago at the age of 42. On behalf of his widow Tarana Sultanova I kindly ask you to consider her as a legal heir of the applicant. On behalf of Mrs Sultanova, I take this opportunity to inform you that Mr Sultanov’s ill-treatment had [led to deterioration of] his health and, therefore, his early decease could have been the result of the ill-treatment which he underwent in detention…

Currently, Mr Sultanov’s widow, Tarana Sultanova, is taking care of their two underage children ... Taking into account the above considerations and the amount of compensation for non-pecuniary damage in the case of Huseyn and Others v. Azerbaijan , to which the Government of Azerbaijan refers in its proposal for a friendly settlement, the applicant’s widow proposes that the Government pay at least the same amount in compensation (ten thousand euros) for non-pecuniary damage, and waives the right to request compensation for any pecuniary damage in this case.

Therefore, I kindly ask you to accept Mrs Sultanova as a legal heir of the applicant and to advise the Government of Azerbaijan to amend its proposal for a friendly settlement by increasing the amount of compensation to ten thousand euros, which would be a reasonable compensation in the light of ... Huseyn and Others v. Azerbaijan .” On 20 October 2011 the applicant’s wife’s and representative’s comments on the Government’s proposal and their counter-proposal were forwarded to the Government for comments.

By a letter of 15 November 2011 signed by the their Agent, the Government submitted the following: “With reference to your letter of 20 October 2011, I inform you that the Government is ready to accept the proposal on friendly settlement by the applicant’s wife.” THE LAW The Court must first examine whether Mrs Tarana Sultanova has standing to pursue the application originally lodged by the applicant, Mr Vidadi Sultanov, who died in the course of the proceedings before the Court. Mrs Tarana Sultanova declared that she wished to pursue the application before the Court.

In various cases in which an applicant has died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close members of his family who have expressed the wish to pursue the proceedings before the Court (see, for example, Deweer v. Belgium , 27 February 1980, §§ 37-38, Series A no. 35; Vocaturo v. Italy , 24 May 1991, § 2, Series A no. 206 ‑ C; and Malhous v. the Czech Republic (dec.), no. 33071/96, ECHR 2000-XII). Regard being had to the fact that Mrs Tarana Sultanova, as the applicant’s widow, belongs to his next of kin and is his lawful heir under national law, the Court will continue to examine the application at her request. Having regard to the parties’ correspondence cited above, the Court notes that the applicant’s wife accepted the Government’s friendly settlement proposal, on the condition that the amount of compensation be increased to 10,000 euros (EUR).

The Government accepted this condition. Accordingly, the parties reached an agreement under which the applicant’s wife agreed to waive any further claims against Azerbaijan in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her EUR 10,000 to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. The Court is satisfied that the friendly settlement reached between the parties is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President