SECȚIUNEA 1 Cererea nr. 39682/09 Evaggelos ANNINOS împotriva Greciei introdusă la 4 iulie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Evaggelos Anninos, este un resortisant grec, în prezent încarcerat la închisoarea din Agios Stefanos, în jurul orașului Patras. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În octombrie 2007, reclamantul a fost arestat împreună cu alte persoane și a fost acuzat de participarea la o organizație criminală care avea ca obiectiv importul și vânzarea pe teritoriul elen de produse narcotice (cocaină). La 5 noiembrie 2007, în temeiul ordonanței nr. 80/2007 al judecătorului judecătoresc în apropierea tribunalului corecțional dai, reclamantul a fost pus în arest provizoriu. El a constatat că, în ceea ce privește natura și specificitatea actelor incriminate, recurentul era susceptibil să comită noi silozuri era repus în libertate. În special, judecătorul a recunoscut că dovezi puternice de vinovăție au fost cauzate de judecata cauzei. În plus, acesta se referă în special la motivele profitului economic ilegal al vânzării de droguri și ale legăturilor între reclamant și marii traficanți de cocaină din America Latină pentru a-și fundamenta estimarea riscului de recidivă în caz de extindere. La 12 noiembrie 2007, reclamantul a recurs împotriva ordonanței nr. 80/2007. În februarie 2008, camera de judecată a tribunalului corecțional dai, după ce a reiterat considerațiile din Ordonanța nr. 80/2007, a respins acțiunea (Decizia nr. 328/2008). La 12 mai 2008, camera de judecată a tribunalului corecțional din Etta a dispus prelungirea detenției reclamantului pentru o perioadă suplimentară de șase luni, în conformitate cu propunerea făcută de procuror în apropierea tribunalului corecțional din Etta. La 16 iulie 2008, reclamantul a solicitat ridicarea detenției provizorii și, dacă este cazul, înlocuirea acesteia cu măsuri mai puțin restrictive. La 21 iulie 2008, instanța de apel a respins această cerere. La 23 iulie 2008, reclamantul s-a opus ordonanței nr. 223/2008, în fața camerei de judecată a tribunalului de corecție. La 19 septembrie 2008, camera de judecată a tribunalului corecțional a respins cererea, după ce a aprobat propunerea procurorului, potrivit căreia motivele arestării provizorii a reclamantului erau încă relevante (Decizia nr. 2579/2008). La 21 octombrie 2008, camera de acuzare a tribunalului corecțional daltan a dispus din nou prelungirea detenției reclamantului pentru o perioadă suplimentară de șase luni, în conformitate cu propunerea făcută de procuror în apropierea tribunalului corecțional da . Acesta din urmă era, în propunerea sa, la indicii de vinovăție care apăreau din partea instanței judecătorești și considerase că motivele de detenție erau în continuare relevante (Decizia nr. 2934/2008). La 9 ianuarie 2009 și după închiderea procedurii, reclamantul a solicitat camerei de judecată a instanței judecătorești da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mai mult decât atât, după ce a aprobat propunerea procurorului districtual în apropierea tribunalului de apel din Atena, camera de acuzare a decis să-l rețină în arest provizoriu. Aceasta a acoperit, în special, legăturile dintre reclamant și marii traficanți de cocaină din America Latină și cantitățile de produse narcotice implicate (aproximativ 300 kg de cocaină) pentru a-și baza estimarea pe riscul de recidivă în cazul extinderii reclamantului. Pe baza acelorași motive, camera de acuzare a respins, de asemenea, cererea reclamantului de înlocuire a detenției provizorii cu măsuri mai puțin restrictive (Decizia nr. 268/2009). La 12 februarie 2009, reclamantul s-a asigurat că se opunea deciziei nr. 268/2009. La 10 aprilie 2009, camera de acuzare a Curții de Casație a declarat recursul inadmisibil. În special, Comisia a considerat că decizia de trimitere a reclamantului în instanță era irevocabilă și nu putea face obiectul unei căi de atac. În plus, Comisia a constatat că Curtea de Casație nu avea competența de a controla deciziile camerelor de judecată ale tribunalelor corecționale și ale cursurilor de recurs referitoare la cererile de extindere de către persoane aflate în detenție provizorie (Decizia nr. 1047/2009). Din dosar nu reiese că reclamantul este eliberat până în prezent. La art. 6 alineatul (4) din Constituția din 1975, legea stabilește durata maximă a detenției provizorii, care nu trebuie să depășească un an pentru infracțiuni și șase luni pentru infracțiuni. În cazuri excepționale, aceste perioade maxime pot fi prelungite cu șase și respectiv trei luni prin decizia camerei de acuzare competente. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală prevăd acest lucru art. 282 alineatul (3) Reținerea provizorie poate fi ordonată (...), cu condiția ca cerințele din 1 punctul din prezenta dispoziție să fie reunit [indice serioase de vinovăție], numai în cazul în care pârâtul este acuzat de o infracțiune și în cazul în care nu are reședința cunoscută sau dacă a încercat să-și organizeze evadarea sau, în trecut, dacă se află în justiție sau a fugit (...) sau sil este justificat, având în vedere antecedentele sale și circumstanțele speciale ale actului incriminat, să gândească că, odată în libertate, ar risca să comită alte infracțiuni (...) art. 287 □ Durata detenției provizorii Când detenția provizorie a durat șase luni în caz de infracțiune sau trei luni în caz de infracțiune, camera de judecată decide, printr-o hotărâre definitivă și motivată, să mențină acuzatul în detenție sau să-l elibereze. În acest scop (a) În cazul în care instanța de judecată continuă, în termen de cinci zile înainte de expirarea termenelor menționate anterior, procurorul general trebuie să notifice într-un raport motivat motivele pentru care instanța de judecată nu s-a încheiat și să transmită cazul procurorului în apropierea tribunalului de mare instanță, care îl comunică în termen de zece zile camerei de judecată. Acuzatul este informat prin orice mijloace (document, telegramă, fax) cu privire la data deliberării camerei de acuzare cu cel puțin cinci zile înainte și își poate expune argumentele în observații care sunt transmise imediat camerei de acuzare de către conducerea închisorii. Prin aceleași mijloace, camera de acuzare poate convoca pârâtul să-și prezinte pledoaria verbală, fie personal, fie prin intermediul avocatului său (...). Camera de acuzare se pronunță după audierea procurorului. În cazul în care judecata este condusă de un judecător al instanței de apel în temeiul articolului 29, camera de judecată a tribunalului este competentă să se pronunțe. (b) După sfârșitul procedurii și în termen de cinci zile înainte de expirarea termenului menționat anterior, procurorul districtual din apropierea tribunalului în fața căruia trebuie să fie judecat cazul sau procurorul din apropierea instanței de judecată (...) trebuie să transmită dosarul camerei de acuzare competente, în conformitate cu alineatul următor, cu o propunere motivată. Pentru suprataxă, la lit. (a) se aplică în continuare. În toate cazurile și până la adoptarea deciziei definitive, durata maximă a detenției provizorii pentru aceeași infracțiune nu poate depăși un an. În cazul unor circumstanțe excepționale, detenția provizorie poate fi prelungită cu cel mult șase luni printr-o decizie motivată special (a) a camerei de judecată a instanței de recurs (...) (b) din camera de judecată a tribunalului de mare instanță (...) În cazul în care instanța judecătorească este pendinte în fața instanței judecătorești din statul membru în care se află instanța judecătorească, iar arestarea provizorie continuă în temeiul primului paragraf, instanța judecătorească trebuie, cu 30 de zile înainte de expirarea termenului maxim prevăzut la alineatul respectiv, să transmită dosarul procurorului, care îl comunică în termen de 15 zile camerei de judecată, împreună cu o propunere motivată. În toate celelalte cazuri, procurorul competent trebuie, cu cel puțin 25 de zile înainte de expirarea termenului maxim de detenție provizorie prevăzut la primul paragraf sau înainte de încheierea unei prelungiri deja ordonate, să prezinte camerei de acuzare competente o propunere de menținere sau de ridicare a detenției. În ceea ce privește surplusul, se aplică dispozițiile alineatului precedent privind audierea pârâtului și a procurorului. Procurorul districtual din apropierea tribunalului corecțional al locului unde se aplică pedeapsa exercită competențele prevăzute în Codul [de procedură penală] în materie de tratament al deținuților și controlează executarea pedepselor și aplicarea măsurilor de securitate, în conformitate cu dispozițiile prezentului Cod, ale Codului Penal și ale legilor aferente. În vederea exercitării funcțiilor menționate mai sus, procurorul din apropierea tribunalului corecțional vizitează închisoarea cel puțin o dată pe săptămână. În timpul acestor vizite, acesta îi aude pe deținuții care au solicitat în prealabil o audiere. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de insuficiența motivării ordonanței de detenție provizorie și a deciziilor camerelor de acuzare cu privire la problema extinderii acesteia. Invocând art. 6 alineatele (1), (2) și (3) din convenție, reclamantul se plânge că procedura în fața camerelor de acuzare referitoare la trimiterea sa în instanță nu a fost echitabilă. În special, el susține că motivarea camerelor de acuzare nu a fost suficientă, că principiul prezumției de nevinovăție a fost atins și, în cele din urmă, că nu a avut posibilitatea de a interoga sau de a interoga martori. Întrebări cu privire la părți Reclamantul este încă în detenție provizorie? În negativ, la ce dată sa încheiat? ? Hotărârile camerelor de acuzare competente care au examinat posibilitatea de extindere a reclamantului au fost suficient de motivate? • În cursul examinării cererii de extindere a reclamantului, camerele de acuzare competente au luat în considerare suficient posibilitatea înlocuirii detenției provizorii cu alte măsuri preventive mai flexibile, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție, cum ar fi eliberarea condiționată prin cauțiune
Requête n
o
39682/09
Evaggelos ANNINOS
contre la Grèce
introduite le 4 juillet 2009
Le requérant, M. Evaggelos Anninos, est un ressortissant grec, actuellement incarcéré à la prison d’Aghios Stefanos, aux alentours de la ville de Patras.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En octobre 2007, le requérant fut arrêté avec d’autres personnes et des poursuites pénales furent engagées contre lui pour participation à une organisation criminelle ayant comme objectif l’importation et la vente sur le territoire grec de produits stupéfiants (cocaïne). Le 5 novembre 2007, en vertu de l’ordonnance n
o
80/2007 du juge d’instruction près le tribunal correctionnel d’Athènes, le requérant fut mis en détention provisoire. Il constata qu’eu égard à la nature et à la spécificité des actes incriminés, le requérant était susceptible d’en commettre de nouveaux s’il était remis en liberté. En particulier, le juge d’instruction admit que de forts indices de culpabilité avaient résulté de l’instruction de l’affaire. De plus, il se référa notamment aux motifs du profit économique illégal de la vente de produits stupéfiants et des liens entretenus par le requérant avec d’importants trafiquants de cocaïne en Amérique latine pour fonder son estimation de risque de récidive en cas d’élargissement.
Le 12 novembre 2007, le requérant exerça un recours contre l’ordonnance n
o
80/2007. Le 1
er
février 2008, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel d’Athènes, après avoir réitéré les considérations de l’ordonnance n
o
80/2007, rejeta le recours (décision n
o
328/2008).
Le 12 mai 2008, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel d’Athènes, ordonna la prorogation de la mise en détention du requérant pour une période supplémentaire de six mois, conformément à la proposition faite par le procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes. Celui-ci avait considéré, dans sa proposition, que les motifs de la mise en détention du requérant étaient toujours pertinents (décision n
o
1320/2008).
Le 16 juillet 2008, le requérant sollicita la levée de sa mise en détention provisoire et, le cas échéant, le remplacement de celle-ci par des mesures moins restrictives. Le 21 juillet 2008, le juge d’instruction rejeta cette demande. Il se référa à la proposition du procureur, selon laquelle, en cas d’élargissement, le requérant était susceptible de commettre de nouveaux actes criminels (ordonnance n
o
223/2008).
Le 23 juillet 2008, le requérant se pourvut contre l’ordonnance n
o
223/2008, devant la chambre d’accusation du tribunal correctionnel d’Athènes. Il sollicitait son élargissement ou, le cas échéant, le remplacement de la détention provisoire par des mesures moins restrictives. Le 19 septembre 2008, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel rejeta la demande, après avoir entériné la proposition du procureur, selon laquelle les motifs de la mise en détention provisoire du requérant restaient toujours pertinents (décision n
o
2579/2008).
Le 21 octobre 2008, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel d’Athènes ordonna à nouveau la prorogation de la mise en détention du requérant pour une période supplémentaire de six mois, conformément à la proposition faite par le procureur près le tribunal correctionnel d’Athènes. Celui-ci s’était référé, dans sa proposition, aux indices de culpabilité qui ressortaient de l’instruction de l’affaire et avait considéré que les motifs de sa mise en détention étaient toujours pertinents (décision n
o
2934/2008).
Le 9 janvier 2009, et après clôture de l’instruction, le requérant sollicita à la chambre d’accusation de la cour d’appel d’Athènes son élargissement ou, le cas échéant, le remplacement de la détention provisoire par des mesures plus souples. Le 6 février 2009, la chambre d’accusation de la cour d’appel ordonna le renvoi du requérant en jugement. De plus, après avoir entériné la proposition du procureur près la cour d’appel d’Athènes, la chambre d’accusation décida son maintien en détention provisoire. Elle releva notamment les liens entretenus par le requérant avec d’importants trafiquants de cocaïne en Amérique latine et les quantités de produits stupéfiants qui étaient en jeu (environ 300 kilos de cocaïne) pour fonder son estimation sur le risque de récidive en cas d’élargissement du requérant. Se fondant sur les mêmes motifs, la chambre d’accusation rejeta aussi la demande du requérant portant sur le remplacement de sa détention provisoire par des mesures moins restrictives (décision n
o
268/2009).
Le 12 février 2009, le requérant se pourvut en cassation contre la décision n
o
268/2009. Le 10 avril 2009, la chambre d’accusation de la Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable. En particulier, elle considéra que la décision de renvoi du requérant en jugement était irrévocable et non susceptible de recours. En outre, elle releva que la Cour de cassation n’avait pas le pouvoir de contrôler les décisions des chambres d’accusation des tribunaux correctionnels et des cours d’appel portant sur des demandes d’élargissement par des personnes mises en détention provisoire (décision n
o
1047/2009).
Il ne ressort pas du dossier si le requérant est à ce jour remis en liberté.
B.
Le droit interne pertinent
1.
L’article 6 § 4 de la Constitution de 1975 dispose
:
«
La loi fixe la durée maximale de la détention provisoire, qui ne doit pas excéder un an pour les crimes et six mois pour les délits. Dans des cas tout à fait exceptionnels, ces durées maximales peuvent être prolongées de six et trois mois respectivement par décision de la chambre d’accusation compétente.
»
2.
Les dispositions pertinentes du code de procédure pénale prévoient ceci
:
Article 282 § 3
«
La détention provisoire peut être ordonnée (...), sous réserve que les exigences du 1
er
paragraphe de la présente disposition soient réunies [indices sérieux de culpabilité], seulement si l’accusé est poursuivi pour un crime et s’il n’a pas de résidence connue ou s’il a essayé d’organiser sa fuite ou si, dans le passé, il s’est soustrait à la justice ou a pris la fuite (...) ou s’il est justifié, au regard de ses antécédents et des circonstances particulières de l’acte incriminé, de penser qu’une fois en liberté, il risquerait de commettre d’autres infractions (...)
»
Article
287 – Durée de la détention provisoire
«
1.
Lorsque la détention provisoire a duré six mois en cas de crime, ou trois mois en cas de délit, la chambre d’accusation décide, par un arrêt définitif et motivé, de maintenir l’accusé en détention ou de le remettre en liberté. A cette fin
:
a) Si l’instruction se poursuit, le juge d’instruction doit, dans les cinq jours précédant l’échéance des délais susmentionnés, notifier au procureur général près la cour d’appel dans un rapport motivé les raisons pour lesquelles l’instruction n’a pas pris fin, et transmettre le dossier au procureur près le tribunal de grande instance, qui le communique dans un délai de dix jours à la chambre d’accusation. L’accusé est informé par tout moyen (document, télégramme, télécopie) de la date de délibération de la chambre d’accusation au moins cinq jours à l’avance, et il peut exposer ses arguments dans des observations qui sont transmises immédiatement à la chambre d’accusation par la direction de la prison. Par les mêmes moyens, la chambre d’accusation peut convoquer l’accusé à comparaître et à présenter oralement ses arguments, soit personnellement soit par l’intermédiaire de son avocat (...). La chambre d’accusation se prononce après avoir entendu le procureur. Si l’instruction est menée par un juge de la cour d’appel en vertu de l’article
29, la chambre d’accusation de la cour d’appel est compétente pour se prononcer.
b) Après la fin de l’instruction et dans les cinq jours précédant l’échéance du délai susmentionné, le procureur près le tribunal devant lequel l’affaire doit être jugée ou le procureur près la cour d’appel (...) doit transmettre le dossier à la chambre d’accusation compétente, conformément au paragraphe suivant, avec une proposition motivée. Pour le surplus, l’alinéa a) demeure applicable.
2.
Dans tous les cas et jusqu’à l’adoption de la décision définitive, la durée maximale de la détention provisoire pour une même infraction ne peut dépasser un an. En cas de circonstances exceptionnelles, la détention provisoire peut être prolongée de six mois au maximum par une décision spécialement motivée
:
a) de la chambre d’accusation de la cour d’appel (...)
b) de la chambre d’accusation du tribunal de grande instance (...)
Si l’instruction est pendante devant le juge d’instruction et que la détention provisoire se poursuit en vertu du premier paragraphe, le juge d’instruction doit, trente jours avant l’échéance du délai maximal prévu par ce paragraphe, transmettre le dossier au procureur, qui le communique dans un délai de quinze jours à la chambre d’accusation, avec une proposition motivée. Dans tous les autres cas, le procureur compétent doit, vingt-cinq jours au moins avant l’échéance du délai maximal de la détention provisoire prévu au premier paragraphe ou avant la fin d’une prolongation déjà ordonnée, soumettre à la chambre d’accusation compétente une proposition de maintien ou de levée de la détention. Pour le surplus, les dispositions du paragraphe précédent relatives à l’audition de l’accusé et du procureur s’appliquent. L’accusé et le procureur peuvent se pourvoir contre les décisions mentionnées dans ce paragraphe.
»
Article 572
«
1.
Le procureur près le tribunal correctionnel du lieu où la peine est purgée exerce les compétences prévues par le code [de procédure pénale] en matière de traitement des détenus et contrôle l’exécution des peines et l’application des mesures de sécurité, conformément aux dispositions du présent code, du code pénal et des lois y afférentes.
2.
En vue d’exercer les fonctions susmentionnées, le procureur près le tribunal correctionnel visite la prison au moins une fois par semaine. Lors de ces visites, il entend les détenus qui ont préalablement sollicité une audition.
»
1.
Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de l’insuffisance de motivation de l’ordonnance de placement en détention provisoire et des décisions des chambres d’accusation portant sur la question de son élargissement.
2.
Invoquant l’article 6 §§ 1, 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaint que la procédure devant les chambres d’accusation relative à son renvoi en jugement n’a pas été équitable. En particulier, il allègue que la motivation des chambres d’accusation n’a pas été suffisante, que le principe de la présomption d’innocence a été atteint et, enfin, qu’il n’ a pas eu la possibilité d’interroger ou de faire interroger des témoins.
Le requérant est-il toujours maintenu en détention provisoire
? Dans la négative, à quelle date a-t-elle pris fin
? Les décisions des chambres d’accusation compétentes ayant examiné l’éventualité d’élargissement du requérant, ont-elles été suffisamment motivées
? Lors de l’examen de l’éventualité d’un élargissement du requérant, les chambres d’accusation compétentes ont-elles suffisamment envisagé la possibilité de substitution de la détention provisoire par d’autres mesures préventives plus souples, au sens de l’article 5 § 3 de la Convention, comme la libération conditionnelle moyennant le versement d’une caution
?