SECȚIUNEA I Cererea nr 18785/13 Vladimiros KOUTALIDIS împotriva Greciei introdusă la 11 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Vladimiros KOUTALIDIS, este un resortisant grec născut în 1980 și în prezent încarcerat la închisoarea Diavata din Salonic. El este reprezentat în fața Curții de către N. Dialynas, avocat în Salonic. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este acuzat de unsprezece infracțiuni, dintre care cele mai grave sunt conducerea unei benzi criminale organizate, traficul de droguri și tentativa de omor a doi susținători ai unei echipe de fotbal, rivală a acesteia, cu care este, de altfel, salariat și este deținut provizoriu începând cu 12 iunie 2012, în temeiul unui mandat emis de instanța de judecată la 18 iunie 2012. În conformitate cu termenii mandatului : (a) existau suficiente indicii că reclamantul a comis infracțiunile de care a fost acuzat și (b) având în vedere caracteristicile specifice ale actelor comise în cadrul activității unei benzi criminale a cărei conducere o deținea, era probabil ca, în cazul în care recurentul ar fi fost eliberat, acesta ar fi riscat să comită noi infracțiuni de același tip. La 25 iunie 2012, reclamantul a introdus o acțiune împotriva mandatului de detenție, pe care camera de judecată a tribunalului corecțional din Salonic a respins-o unei da nespecificate. La 29 noiembrie 2012, reclamantul a prezentat la camera de judecată observațiile care nu au dus la detenția sa prelungită după șase luni. Cu toate acestea, la 30 noiembrie 2012, camera de acuzare a prelungit detenția reclamantului până la 12 iunie 2013 (Decizia nr. 1401/2012). La 29 ianuarie 2013, reclamantul a solicitat eliberarea condiționată și s-a bazat pe deteriorarea stării sale de sănătate și pe caracterul vag al acuzațiilor aduse împotriva sa, ceea ce reiese, în opinia sa, din decizia nr. 565/2012 al camerei de judecată a tribunalului corecțional care respingea o cerere din partea procurorului care intenționa să mențină interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului și ale altor câțiva suspecți. După șase luni de acțiune a acuzațiilor, a fost raportat că un singur incident violent în care dorea să participe numai unul dintre suspecți. Prin decizia nr. 25/2013, procurorul adjunct a propus respingerea cererii reclamantului. Ea a arătat că tratamentul sclerozei multiple, o boală care evoluează lent, se poate face în închisoare, deoarece simptomele (oboseală, slăbiciune musculară și senzație de neatenție) pot fi atenuate prin consolidarea condiției fizice (de gimnastică) și a funcției intelectuale (de citire) și, în orice caz, prin tratamentul farmaceutic acordat închisorii sau spitalului unde reclamantul ar putea fi transferat în caz de nevoie. Printr-o decizie nr. 40/2013, judecătorul judecător a aprobat propunerea procurorului adjunct. La 13 și 17 octombrie 2012, starea de sănătate a reclamantului, apoi la 1 noiembrie 2012, reclamantul a fost supus unor examinări clinice la spitalul Ippokrateio, la dispensarul închisorii și la spitalul Papageorgiou La 28 noiembrie 2012, a fost examinat la clinica neurologică de la spitalul de spitale Papanikolaou, iar la 11 decembrie 2012 a fost admis acolo pentru a fi supus unui tratament (prin injectare) până la 19 decembrie 2012. La această dată, la cererea autorităților închisorii, reclamantul a fost transferat la dispensarul închisorii pentru a-și continua tratamentul. Ca urmare a deteriorării stării sale, reclamantul a fost internat din nou la spitalul G. Papanikolaou În perioada 21 decembrie 2012 - 7 ianuarie 2013, un raport al medicului său curant din 28 decembrie 2012 a arătat că, în timpul tratamentului, reclamantul nu trebuia să fumeze sau să bea alcool și să nu stea într-un spațiu cu fumători și a recomandat spitalizarea cu durata de 15 zile, recomandând tratamentul cu cortizon și interferon administrat prin injecție timp de șase luni. Reclamantul prezintă două rapoarte medicale întocmite la cererea avocatului său, la 8 și 11 ianuarie 2013, de doi profesori de neurochirurgie. Primul a subliniat riscul de infecție a mediului în care se află o închisoare suprapopulată și care ar putea duce la deteriorarea stării de sănătate a reclamantului. Cel de-al doilea a subliniat faptul că tratamentul pe care l-a administrat reclamantului a slăbit sistemul imunitar, ceea ce, împreună cu șederea în condiții de igienă necorespunzătoare, ar putea provoca exacerbări ale sclerozei multiple și ar agrava tulburările de motilitate ale reclamantului. La o dată care nu a fost precizată în ianuarie 2013 și din cauza agravării simptomelor sale, reclamantul a solicitat autorităților închisorii să fie examinate de către medicul său curant la spitalul Cu toate acestea, dispensarul închisorii lalannula, deoarece reclamantul trebuia să se prezinte în aceeași zi în fața instanței judecătorești pentru interogatoriu suplimentar. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală se citesc astfel Articolul (**) și măsurile preventive În timpul perioadei de luare în custodie și în cazul în care există indicii serioase de vinovăție a persoanei acuzate pentru o infracțiune sau o infracțiune care poate fi pedepsită cu pedeapsa cu închisoarea de cel puțin trei luni, este posibil să fie luate măsuri preventive, în cazul în care acest lucru este considerat absolut necesar pentru atingerea scopurilor menționate la art. 296. Măsurile preventive constau într-o garanție, obligația pârâtului de a se prezenta periodic în fața instanței judecătorești sau în fața unei alte autorități, interzicerea de a călători sau de a locui într-un anumit loc sau în străinătate, interzicerea de a se întâlni cu anumite persoane. Detenția provizorie poate fi impusă în locul măsurilor preventive (...) numai atunci când acuzatul este acuzat de o infracțiune și nu are domiciliu cunoscut în țară sau a luat măsuri pentru a facilita evadarea acestuia (...) sau atunci când a fost judecat cu motive că dacă este eliberat este probabil (...) că comite noi infracțiuni. Singura gravitate a actului conform legii nu este suficientă pentru a impune reținerea provizorie (...). GRIEFS Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, coroborat cu art. 6 alineatul (2), reclamantul se plânge de prelungirea detenției sale, în ciuda stării sale de sănătate, precum și de omisiunea autorităților de a examina posibilitatea de a lua măsuri alternative la detenție. Invocând art. 3 din Convenție și hotărârea Serifis c. Grecia 27695/03, 2 noiembrie 2006), reclamantul se plânge că încarcerarea sa și lipsa îngrijirilor adecvate stării sale au contribuit la deteriorarea stării sale de sănătate. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de încălcarea articolului 3. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Se poate considera că condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Diavata din Salonic constituie un tratament contrar articolului 3 din Convenție? În special, autoritățile competente au luat în considerare faptul că reclamantul avea scleroză multiplă ? În timpul arestării sale provizorii, reclamantul a continuat să primească terapie pentru tratarea bolii sale în condiții adecvate Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție pentru a se plânge de încălcarea articolului 3 În caz contrar, la ce dată s-a încheiat? Motivele adoptate de camera de judecată din Salonic pentru prelungirea cu încă șase luni a detenției provizorii a reclamantului (Decizia nr. 1401/2012) și pentru respingerea cererii de extindere din 29 ianuarie 2013 (Decizia nr. 40/2013) au fost suficient de relevante și suficiente (Decizia nr. 40/2013) În sensul articolului 5 alineatul (3) din Convenție [Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 119, CEDH 2000-IV]? Această instanță a luat în considerare posibilitatea înlocuirii detenției provizorii cu alte măsuri preventive mai flexibile, astfel cum a propus reclamantul
Requête n
o
18785/13
Vladimiros KOUTALIDIS
contre la Grèce
introduite le 11 mars 2013
Le requérant, M. Vladimiros Koutalidis, est un ressortissant grec né en 1980 et actuellement incarcéré à la prison Diavata de Thessalonique. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
La détention provisoire du requérant
Le requérant est accusé de onze infractions, dont les plus graves sont la direction d’une bande criminelle organisée, le trafic de stupéfiants et la tentative d’homicide de deux supporters d’une équipe de football, rivale de la sienne dont il est par ailleurs salarié. Il est détenu provisoirement depuis le 12 juin 2012, en vertu d’un mandat du juge d’instruction émis le 18 juin 2012. Selon les termes du mandat
: a) il existait des indices suffisants que le requérant avait commis les infractions dont il était accusé et b) compte tenu des caractéristiques particulières des actes commis dans le cadre de l’activité d’une bande criminelle dont il avait la direction, il était probable que si le requérant était mis en liberté, il risquait de commettre de nouvelles infractions du même type.
Le 25 juin 2012, le requérant introduisit un recours contre le mandat de mise en détention, que la chambre d’accusation du tribunal correctionnel de Thessalonique rejeta à une da
te non précisée.
Le 29 novembre 2012, le requérant déposa auprès de la chambre d’accusation des observations tendant à ne pas voir sa détention prolongée au-delà de six mois.
Toutefois, le 30 novembre 2012, la chambre d’accusation prolongea la détention du requérant jusqu’au 12 juin 2013 (décision n
o
1401/2012). Elle considéra que les motifs ayant justifié la détention du requérant continuaient d’exister et que celui-ci risquait de commettre de nouvelles infractions s’il était élargi.
Le 29 janvier 2013, le requérant demanda sa mise en liberté conditionnelle. Il se fondait sur la dégradation de son état de santé et sur le caractère vague des accusations portées contre lui, ce qui ressortait, selon lui de la décision n
o
565/2012 de la chambre d’accusation du tribunal correctionnel qui avait rejeté une demande du procureur tendant à maintenir les écoutes des conversations téléphoniques du requérant et de quelques autres suspects. La chambre d’accusation avait relevé qu’après six mois d’écoutes, il n’avait été rapporté qu’un seul incident violent dans lequel souhaitait participer un seul des suspects.
Par une décision n
o
25/2013, le procureur adjoint proposa de rejeter la demande du requérant. Elle releva que le traitement de la sclérose en plaques, maladie évoluant lentement, pouvait se faire au sein de la prison car les symptômes (fatigue, faiblesse des muscles et sentiment de maladresse) pouvaient être atténués par le renforcement de la condition physique (par la gymnastique) et de la fonction intellectuelle (par la lecture) et, en tout cas, par le traitement pharmaceutique dispensé à la prison ou à l’hôpital où le requérant pourrait être transféré en cas de besoin.
Par une décision n
o
40/2013, le juge d’instruction entérina la proposition du procureur adjoint.
2.
L’état de santé du requérant
Les 13 et 17 octobre 2012, puis le 1
er
novembre 2012, le requérant fut soumis à des examens cliniques à l’hôpital «
Ippokrateio
», au dispensaire de la prison et à l’hôpital «
Papageorgiou
» qui confirmèrent qu’il souffrait de sclérose en plaques.
Le 28 novembre 2012 il fut examiné à la clinique neurologique de l’hôpital «
» et le 11 décembre 2012 il y fut admis pour y subir un traitement (par piqûre intraveineuse) jusqu’au 19 décembre 2012. A cette date, à la demande des autorités de la prison, le requérant fut transféré au dispensaire de la prison afin d’y poursuivre son traitement.
Suite à la détérioration de son état, le requérant fut admis à nouveau à l’hôpital «
» du 21 décembre 2012 au 7 janvier 2013. Un rapport de son médecin traitant, daté du 28 décembre 2012, précisait que pendant le traitement, le requérant ne devait ni fumer ni boire de l’alcool et ne pas séjourner dans un espace avec de fumeurs, et recommandait une hospitalisation de quinze jours. Il préconisait un traitement par cortisone et interféron administré par injection pendant six mois.
Le requérant produit deux rapports médicaux établis à la demande de son avocat les 8 et 11 janvier 2013 par deux professeurs de neurochirurgie. Le premier soulignait le risque d’infection encouru dans l’environnement d’une prison surpeuplée et qui pourrait provoquer la détérioration de l’état de santé du requérant. Le deuxième soulignait que le traitement administré au requérant affaiblissait son système immunitaire, ce qui, combiné avec le séjour dans des conditions d’hygiène inappropriées, risquait de provoquer des poussées de sclérose en plaques et aggraver les troubles de motricité du requérant.
A une date non précisée en janvier 2013 et en raison d’une aggravation de ses symptômes, le requérant demanda aux autorités de la prison de se faire examiner par son médecin traitant à l’hôpital «
». La consultation devait avoir lieu le 22 février 2012, à 10 h. Toutefois, le dispensaire de la prison l’annula car le requérant devait se présenter le même jour devant le juge d’instruction pour un interrogatoire supplémentaire.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du code de procédure pénale se lisent ainsi
:
Article 282 – Détention provisoire et mesures préventives
«
1.
Pendant la durée de l’instruction et s’il existe des indices sérieux de culpabilité de l’accusé pour un crime ou un délit punissable d’une peine d’emprisonnement d’au moins trois mois, il est possible d’ordonner des mesures préventives, si cela est jugé absolument nécessaire pour atteindre les buts mentionnés à l’article 296.
2.
Les mesures préventives consistent en le versement d’une garantie, l’obligation de l’accusé de se présenter périodiquement devant le juge d’instruction ou devant une autre autorité, l’interdiction de se rendre ou d’habiter à un endroit particulier ou à l’étranger, l’interdiction de côtoyer ou de rencontrer certaines personnes.
3.
La détention provisoire peut être imposée à la place des mesures préventives (...) seulement lorsque l’accusé est poursuivi pour un crime et n’a pas de domicile connu dans le pays ou a pris des dispositions pour faciliter sa fuite (...) ou lorsqu’il a été jugé avec des motifs que s’il est libéré il est probable (...) qu’il commette de nouvelles infractions. La seule gravité de l’acte selon la loi ne suffit pas pour imposer la détention provisoire (...).
»
Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, combiné avec l’article 6 § 2, le requérant se plaint de la prolongation de sa détention, en dépit de son état de santé, ainsi que de l’omission des autorités d’examiner la possibilité de prendre des mesures alternatives à la détention.
Invoquant l’article 3 de la Convention et l’arrêt
Serifis c. Grèce
(n
o
27695/03, 2 novembre 2006), le requérant se plaint que son incarcération et le manque des soins adaptés à son état ont contribué à la détérioration de son état de santé.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de la violation de l’article 3.
1.
Peut-on considérer que les conditions de détention du requérant dans la prison de Diavata de Thessalonique, constituent un traitement contraire à l’article 3 de la Convention
? En particulier, les autorités compétentes ont-elles tenu compte du fait que le requérant était atteint de sclérose en plaques
? Pendant sa mise en détention provisoire, le requérant continua-t-il à recevoir une thérapie pour le traitement de sa maladie dans des conditions appropriées
?
2.
Le requérant disposait-il d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention pour se plaindre de la violation alléguée de l’article 3
?
3.
Le requérant est-il toujours maintenu en détention provisoire
? Dans la négative, à quelle date celle-ci prit fin
? Les motifs adoptés par la chambre d’accusation du tribunal correctionnel de Thessalonique pour prolonger de six mois supplémentaires la détention provisoire du requérant (décision no
1401/2012) et pour rejeter la demande d’élargissement du 29
janvier 2013 (décision no 40/2013) étaient-ils «
pertinents
» et «
suffisants
» au sens de l’article 5 § 3 de la Convention (Labita c. Italie [GC], no
26772/95, §
? Cette juridiction a-t-elle envisagé la possibilité de substitution de la détention provisoire par d’autres mesures préventives plus souples, comme le proposait le requérant
?