Kuzmanovska împotriva Macedoniei de Nord

Primă cerere nr. 29528/07 Daniela KUZMANOVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 16 iunie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Daniela Kuzmanovska, este un cetățean macedonean născut în 1979 și locuiește în Ohrid. A fost reprezentată în fața Curții de către dl G. Risteski, avocat practicant în Skopje. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 2002, reclamantul a semnat un contract de ocupare a forței de muncă („contractul”), în temeiul căruia a fost recrutată ca profesoră într-o școală primară Lj.L. de la Skopje („scoala”). Reclamantul a prezentat două versiuni ale contractului (ambele cu un timbre care indică 13 septembrie 2002 ca data primirii Biroului pentru ocuparea forței de muncă („ Biroul”).

Potrivit primei versiuni, ea a fost recrutată pentru un post temporar între 1 septembrie și 30 septembrie. Octombrie 2002; și conform celei de-a doua versiuni, contractul a fost încheiat pe o durată nedefinită. Ambele versiuni prevăzute pentru ucenicie ( δриравниьки стаδ ) între 1 septembrie 2002 și 31 august 2003. În aceeași dată, școala a solicitat ca Biroul să înregistreze reclamantul în înregistrările sale de angajați. Potrivit cererii, reclamantul a fost recrutat pentru un post permanent fără să fie anunțat un anunț de vacantă. La 5 septembrie 2002, Ministerul Educației și Științei („ Ministerul Finanțelor”) a comunicat Ministerului Finanțelor un document care atestă că a fost acordată școlii pentru un post permanent de profesor.

O scrisoare atașată de către Ministerul Finanței a indicat că această permisiune are legătură cu recrutarea reclamantului pentru un post permanent în școală. La 10 septembrie 2002, ministrul finanțelor a informat Ministerul că există o dispoziție bugetară adecvată pentru recrutare a unei persoane în școală. La 28 octombrie 2002, școala a respins reclamantul de la expirarea validității contractului pe termen fix la 30 octombrie 2002. În răspuns la o scrisoare care solicită informații, la 6 noiembrie 2011, Biroul a informat școala că reclamantul, pe baza documentelor menționate mai sus, a fost înregistrat ca angajat permanent. Biroul a respins în consecință cererea școlii de a o elimina din lista angajaților înregistrați.

La 8 noiembrie 2002, consiliul școlii a respins obiecția reclamantului și a confirmat decizia de concediere. Acesta a respins argumentele reclamantului potrivit căreia ea a fost angajată pe o bază permanentă, declarând că, pentru astfel de locuri de muncă, ar trebui să fi fost anunțat un anunț de vacanță, care nu a fost adevărat în cazul reclamantului. Reclamantul a interzis o acțiune civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță („prima instanță”) care a contestat decizia de concediere. Ea a susținut că a fost numită pentru un post permanent în școală, așa cum a fost evident din documentele descrise mai sus. Ea a susținut în continuare că unele J.N. au fost recrutate pentru a înlocui U.M.

La 3 septembrie 2003, tribunalul de primă instanță, în temeiul articolului 289 din Legea privind decizia civilă (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos), a încheiat procesul („Larg internă relevant”) („Larg intern”) („Largul intern relevant”) („Largul intern relevant”) („Largul intern al Uniunii”) („Largul intern al Uniunii”) și a încheiat judecata („Larg internul intern al Uniunii Europene) („Largul intern al Uniunii Europene”) („Largul intern al Uniunii Europene”) („La 15 septembrie 2003 a pronunțat o decizie în care a respins acțiunea reclamantului și a confirmat decizia de concediere. Acest lucru a fost confirmat prin cererea depusă de școală Biroului. Curtea a menționat, în continuare, examenele la fața locului efectuate la 4 și 27 noiembrie 2002 de către Inspectoratul pentru ocuparea forței de muncă, conform căreia reclamantul a fost angajat fără a fi anunțat un anunț de vacantă.

În septembrie 2003, Ministerul a indicat că reclamantul a fost angajat pentru un post temporar. Acest document a fost primit de către instanță la 15 septembrie 2003. Având în vedere faptul că nu s-a anunțat niciun anunț privind vacanta, în conformitate cu art. 9-a din Legea privind ocuparea forței de muncă și cu art. 71 din Legea privind învățământul primar, și pe baza documentului din 9 septembrie 2003 (a se vedea mai sus), instanța de primă instanță a concluzionat că reclamantul a fost recrutat pentru un post temporar și că concedierea ei a fost în mod corespunzător legală. Această decizie a fost susținută de Curtea de Apel Skopje și de Curtea Supremă cu hotărârile dictate la 28 ianuarie 2004 și, respectiv, la 2 martie 2005. Aceste instanțe au acceptat faptele stabilite și au aprobat raționamentul dat de instanța de primă instanță.

Potrivit Curții Supreme, faptul că reclamantul a fost desemnat pentru un post temporar a fost confirmat de observațiile Ministerului din 9 septembrie 2003 și de faptul că niciun anunț de vacantă nu a fost anunțat pentru acest post. Ambele instanțe au respins apelurile reclamantului, în ciuda plângerii explicite în acest sens că hotărârea impușită a fost bazată pe argumentele Ministerului din 9 septembrie 2003, care au fost admise după încheierea procesului și nu au fost comunicate la ea. Hotărârea Curții Supreme a fost notificată reclamantului la 18 decembrie 2006. 1. Actul de procedură civilă din 1997 În conformitate cu art. 289 din Actul de procedură civilă, valabil în momentul respectiv, un comitet de pronunțare ar putea încheia procesul, deși încă nu s-a obținut dovezi suplimentare.

Această decizie ar putea fi luată în cazul în care părțile au renunțat la dreptul de a argumenta în ceea ce privește această dovadă (lt Äе се отка 2. Legea privind ocuparea forței de muncă din 1997 (Journal Oficial nr.53/1997) În conformitate cu art. 9-a din Legea privind ocuparea forței de muncă, un anunț de vacanță pentru posturile din instituțiile publice ar trebui să fie publicat într-un ziar zilnic, excepțional, în cazuri urgente privind posturile temporare de maximum 30 de zile. 3. Legea învățământului primar (versiune consolidată, Gazette Oficial nr.52/2002) În temeiul articolului 71 din Legea învățământului primar, profesorii au fost angajati pe baza unui anunț publicizat de vacantă.

Acestea ar putea fi recrutate fără a fi anunțul vacant pentru posturi temporare de maximum 3 luni într-un an școlar. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că instanțele interne au eșuat cu privire la faptele și legea. În special, ele au ignorat dovezile documentare că a fost numită pentru un post permanent de profesor. În plus, deciziile instanțelor au fost bazate pe observațiile Ministerului din 9 septembrie 2003, care nu au fost comunicate ei. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește procedurile dinaintea instanței de primă instanță, și anume reclamantul a avut posibilitatea de a avea cunoștință și de a face observații cu privire la cererile Ministerului Educației din 9 septembrie 2003 admise după încheierea procesului cu instanța de primă instanță?

FIRST SECTION

Application no. 29528/07 Daniela KUZMANOVSKA against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 16 June 2007

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Ms Daniela Kuzmanovska, is a Macedonian national who was born in 1979 and lives in Ohrid. She was represented before the Court by Mr G. Risteski, a lawyer practising in Skopje. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 3 September 2002 the applicant signed an employment contract (“the contract”) under which she was recruited as teacher in a primary school Lj.L. from Skopje (“the school”). The applicant submitted two versions of the contract (both bore a stamp indicating 13 September 2002 as the date of receipt by the Employment Bureau (“the Bureau”)). According to the first version, she was recruited for a temporary post between 1 September and 30 October 2002; and according to the second version, the contract was concluded on an indefinite duration.

Both versions provided for apprenticeship ( приправнички стаж ) between 1 September 2002 and 31 August 2003. On the same date, the school requested that the Bureau register the applicant in its records of employees. According to the application, the applicant was recruited for a permanent post without a vacancy announcement being advertised. On 5 September 2002 the Ministry of Education and Science (“the Ministry”) communicated to the Ministry of Finance a document attesting that permission was given to the school for a permanent post of teacher. A letter attached thereto issued by the Ministry of Finance indicated that that permission concerned the applicant’s recruitment for a permanent post in the school.

On 10 September 2002 the Minister of Finance informed the Ministry that there had been an appropriate budgetary provision for recruitment of one person in the school. On 28 October 2002 the school dismissed the applicant since the validity of the fixed-term contract had expired on 30 October 2002. The applicant objected to the dismissal decision. In reply to a letter seeking information, on 6 November 2011 the Bureau informed the school that the applicant, on the basis of the documents mentioned above, had been registered as a permanent employee. The Bureau dismissed accordingly the school’s request to remove her from the list of registered employees. On 8 November 2002 the school’s board dismissed the applicant’s objection and confirmed the dismissal decision.

It held that the applicant had been employed on a fixed term in order to replace U.M. who had been on a sick-leave. That had been confirmed by the Employment Inspectorate on the occasion of the on-site examination dated 4 November 2002. It dismissed the applicant’s arguments that she had been employed on a permanent basis stating that for such employment a vacancy announcement should have been advertised, which had not been true in the applicant’s case. The applicant brought a civil action before the Skopje Court of First Instance (“the first-instance court”) challenging the dismissal decision. She claimed that she had been appointed for a permanent post in the school, as evident from the documents described above.

She further argued that certain J.N. had been recruited to replace U.M. On 3 September 2003 the first-instance court, under section 289 of the Civil Proceedings Act (see “Relevant domestic law” below), concluded the trial ( ја заклучил расправата ). On 15 September 2003 it rendered a decision in which it dismissed the applicant’s action and confirmed the dismissal decision. The court established that the applicant had been recruited on a fixed-term. That was confirmed by the application that the school had submitted to the Bureau. The court further referred to on-site examinations carried out on 4 and 27 November 2002 by the Employment Inspectorate, according to which the applicant had been employed without vacancy announcement being advertised.

It also relied on a document of 9 September 2003 in which the Ministry indicated that the applicant had been employed for a temporary post. This document was received by the court on 15 September 2003. In view of the fact that no vacancy announcement had been advertised, as required under section 9-a of the Employment Act and section 71 of the Primary Education Act, and on the basis of the document of 9 September 2003 (see above), the first-instance court concluded that the applicant had been recruited for a temporary post and her dismissal had been accordingly lawful. This decision was upheld by the Skopje Court of Appeal and the Supreme Court with decisions rendered on 28 January 2004 and 2 March 2005 respectively.

These courts accepted the established facts and endorsed the reasoning given by the first-instance court. According to the Supreme Court, that the applicant had been appointed for a temporary post had been confirmed by the Ministry’s submissions of 9 September 2003 and the fact that no vacancy announcement had been advertised for the post. Both courts dismissed the applicant’s appeals, notwithstanding the explicit complaint therein that the impugned decision was based on the Ministry’s submissions of 9 September 2003, which had been admitted after the trial had been concluded and had never been communicated to her. The Supreme Court’s decision was served on the applicant on 18 December 2006. B. Relevant domestic law 1. Civil Proceedings Act of 1997 Under section 289 of the Civil Proceedings Act, valid at the relevant time, an adjudicating panel could conclude the trial although further evidence remained yet to be obtained.

Such decision could be taken if the parties waived the right to argue in respect to that evidence ( ќе се откажат од расправањето за тие докази ) or the panel considered such argumentation unnecessary. 2. Employment Act of 1997 (Official Gazette no.53/1997) Under section 9-a of the Employment Act, a vacancy announcement for posts in public institutions should be advertised in a daily newspaper. Exceptionally, there was no need for such advertisement in urgent cases concerning temporary posts of maximum 30 days. 3. Primary Education Act (consolidated version, Official Gazette no.52/2002) Under section 71 of the Primary Education Act, teachers were employed on the basis of an advertised vacancy announcement.

They could be recruited without a vacancy announcement being advertised for temporary posts of maximum 3 months in a school year. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 of the Convention that the domestic courts erred on the facts and law. In particular, they ignored the documentary evidence that she had been appointed for a permanent post of teacher. Furthermore, the courts’ decisions were based on the Ministry’s submissions of 9 September 2003, which have never been communicated to her.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the proceedings before the first-instance court, namely was the applicant given the opportunity to have knowledge of and comment on the submissions of the Ministry of Education of 9 September 2003 admitted after the first-instance court had concluded the trial?