PETROVA v. BULGARIA

A doua secțiune DECIZIE nr. 42545/05 de către Evtimka Alexandrova PETROVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 noiembrie 2005, Având în vedere corespondența cu părțile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Evtimka Alexandrova Petrova, națională bulgară, s-a născut în 1947 și a trăit în Sofia. A fost reprezentată în fața Curții de către dna N. Sedefova, avocată practicată la Sofia. Guvernul bulgar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, a Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 13 precum și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, care, în special, acordul de închiriere cu statul a fost încheiat arbitrar și că va fi evacuată din apartamentul familiei ei locuise în 1947. La 21 octombrie 2010, reclamațiile reclamantei au fost comunicate guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Guvernul a informat, de asemenea, Curtea că reclamantul a murit la 4 martie 2008. La 23 martie 2011, observațiile guvernului au fost transmise reprezentantului reclamantului. La 3 mai 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu a putut contacta moștenitorii sau rudele apropiate ale reclamantului și a solicitat prelungirea. Cererea a fost acordată. Prin scrisoarea din 2 iunie 2011 reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că a contactat soțul și fiica reclamantului și le-a informat despre stadiul procedurii și despre cererea de observații a Curții și doar cererile de satisfacție. Ea a susținut că nu a autorizat-o să le reprezinte în fața Curții și i-a informat că acestea vor lua în considerare în continuare dacă vor continua sau nu cererea în fața Curții. Nici o comunicare de la soțul și fiica reclamantului nu a fost primită de către Curte. Nicio altă rudă apropiată nu s-a prezentat pentru a urmări cererea în numele reclamantului. HOTĂRÂREA În absența oricăror moștenitori sau rude apropiate, Curtea a exprimat dorința de a continua cererea (a se vedea Léger c. France (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 44, CEDO 2009 ..., cu alte referințe). Din evoluțiile prezentate mai sus se pare că reclamantul a murit în cursul procedurii. În ciuda faptului că a fost informat despre comunicarea plângerilor reclamantului, soțul și fiica ei nu au exprimat dorința de a continua cererea în numele ei. Nici alți moștenitori sau rude apropiate nu au primit o astfel de dorință. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care necesită examinarea continuă a cazului (contrast Karner c. Austria nr. 40016/98, §§ 24 28, CEDO 2003 IX). Având în vedere acest lucru, este necesar să se scoată aplicarea din lista cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 42545/05

by Evtimka Alexandrova PETROVA

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10

January 2012 as a Committee composed of:

David Thór Björgvinsson,

President,

Nebojša Vučinić,

Vincent A. De Gaetano,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 11 November 2005,

Having regard to the correspondence with the parties,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Evtimka Alexandrova Petrova, a Bulgarian national, was born in 1947 and lived in Sofia. She was represented before the Court by Mrs N. Sedefova, a lawyer practising in Sofia.

The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Dimova, of the Ministry of Justice.

The applicant complained under Articles 8 and 13 as well as Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that, in particular, her rental agreement with the State was terminated arbitrarily and that she would be evicted from the flat her family had been living in since 1947.

The applicant’s complaints were communicated to the Government on 21

October 2010, who submitted their observations on the admissibility and merits. The Government also informed the Court that the applicant had died on 4 March 2008.

On 23 March 2011 the Government’s observations were forwarded to the applicant’s representative. On 3 May 2011 the applicant’s representative informed the Court that she had not been able to contact the applicant’s heirs or close relatives and requested extension. The request was granted.

By letter dated 2 June 2011 the applicant’s representative notified the Court that she had contacted the husband and daughter of the applicant and had informed them about the stage of the proceedings and the Court’s request for observations and just satisfaction claims. She submitted that they did not authorise her to represent them before the Court and informed her that they would further consider whether or not to pursue the application before the Court.

No communication from the applicant’s husband and daughter has been received by the Court. No other close relatives have come forward to pursue the application on the applicant’s behalf.

THE LAW

It has been the Court’s practice to strike applications out of the list of cases under Article 37 § 1 of the Convention in the absence of any heir or close relative who has expressed the wish to pursue the application (see

Léger v. France

(striking out) [GC], no. 19324/02, § 44, ECHR 2009

‑

..., with further references). From the developments set out above it appears that the applicant died in the course of the proceedings. Despite having been informed about the communication of the applicant’s complaints, her husband and daughter have not expressed the wish to pursue the application on her behalf. No other heirs or close relatives have come forward with such a wish either.

Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights which require the continued examination of the case (contrast

Karner v. Austria

,

no. 40016/98, §§ 24

‑

28, ECHR 2003

‑

IX).

In view of that, it is appropriate to strike the application out of the list of cases under Article 37 §

1 (c) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı

David Thór Björgvinsson

Deputy Registrar

President