Suzi împotriva Finlandei

Reclamantul, dna Tamara Suzi, este un național rus care s-a născut în 1929 și trăiește în Kouvola. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Jussi Sarvikivi, un avocat care practică în Helsinki. Guvernul finlandez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 februarie 2008, reclamantul a sosit în Finlanda cu o viză de turism valabilă timp de 90 de zile. Ea nu a solicitat în prealabil un permis de reședință la St. Petersburg înainte de sosirea în Finlanda. La 9 mai 2008, reclamantul a solicitat un permis de reședință în Finlanda pe baza legăturilor familiale.

La 11 noiembrie 2008, Serviciul Finlandez de Immigrație (Maahanmuutto-virasto, Migrationsverket) și-a respins cererea și a ordonat îndepărtarea în Federația Rusă. La 20 noiembrie 2008, reclamantul a apelat la Curtea Administrativă Kouvola (halinto-oikeus, förvaltningsdomstolen), cerând ca decizia Serviciului de Immigrație să fie anulată și ca ea să primească un permis de ședere. Ea a susținut că nu mai putea avea grijă de ea însăși și, prin urmare, depindea de ajutorul familiei sale. Apartamentul ei din St. Petersburg era situat la etajul 6 și liftul era adesea neschimbat. Ea nu putea urca pe scări fără ajutor și chiar și cu ajutorul ei a fost greu să meargă. Ea nu putea să meargă afară fără ajutor.

A avut o cuptoare de gaz în apartamentul ei care era periculos din cauza problemelor de memorie. Toate rudele ei trăiau în Finlanda. Soțul ei a murit în 1999 în Finlanda. El a fost un Finn Ingrian care a solicitat un permis de reședință în Finlanda pe acest teren, dar cererea a expirat atunci când a murit. Reclamantul a avut un singur copil, o fiică I.R., care a locuit în Finlanda timp de 15 ani. Ea a obținut cetățenia finlandeză în 2008 pe baza creșterii ei Ingrian. La 28 ianuarie 2009, Curtea Administrativă a respins apelul reclamantului. A constatat că reclamantul nu a putut fi considerat ca membru al familiei I.R. Reclamantul a suferit de goitru toxic, boala Parkinson, hipertensiune arterială și probleme de memorie și a avut un accident vascular cerebral ușoară.

Ea nu a putut trăi singură sau să-și administreze medicamentele. Viața de familie între reclamant și fiica ei a fost întreruptă în 1993 când aceasta din urmă s-a mutat în Finlanda. După 15 ani nu mai era posibil pentru ei să continue viața de familie. Reclamantul nu era complet dependent de fiica ei, deoarece ea a avut posibilitatea de a primi tratament în țara ei de origine. Chiar și considerat ca întreg, nu a fost irazonabil să refuze reclamantului un permis de ședere pe baza sănătății sau a lipsei de legături de familie. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat la Curtea Supremă de Administrație (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltnings-domstolen), reprezentând motivele de recurs deja prezentate în fața Curții de Administrație.

La 14 mai 2009, Curtea Administrativă Supremă a refuzat reclamantul să permită recursul. Deja la 12 martie 2009, reclamantul a depus o altă cerere de permis de reședință pe baza legăturilor familiale. La 22 martie 2010, Serviciul de Immigrație a respins această a doua cerere și a ordonat din nou deplasarea sa în Federația Rusă. Serviciul a constatat, în plus față de ceea ce a fost deja declarat în decizia Curții administrative din 28 ianuarie 2009, că soțul reclamantului a murit în 1999 și ea nu a avut rude apropiate în Federația Rusă. Fiica ei a locuit în Finlanda din 1993. Potrivit certificatelor medicale transmise Serviciului, reclamantul a suferit, în plus față de condițiile menționate deja în decizia Curții administrative, atacuri de panica.

În plus, s-a prevăzut o operațiune pentru eliminarea goitrei toxice, dar nu s-a cunoscut dacă a avut loc. Reclamantul a avut o relație strânsă cu fiica ei în Finlanda care ar putea ajuta-o financiar în organizarea îngrijirii și tratamentului necesar în Federația Rusă. Fiica ar putea, de asemenea, vizita mama ei acolo. Prin urmare, nu este irazonabil să refuze reclamantului un permis de reședință pe baza sănătății sau a lipsei de legături familiale. Reclamantul nu a interzis această decizie în fața Curții administrative.

The applicant, Mrs Tamara Suzi, is a Russian national who was born in 1929 and lives in Kouvola. She is represented before the Court by Mr Jussi Sarvikivi, a lawyer practising in Helsinki. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 22 February 2008 the applicant arrived in Finland with a tourist visa valid for 90 days. She had not applied for a residence permit beforehand in St. Petersburg before arriving in Finland. On 9 May 2008 the applicant applied for a residence permit in Finland on the basis of family ties. On 11 November 2008 the Finnish Immigration Service (Maahanmuutto-virasto, Migrationsverket) rejected her application and ordered her removal to the Russian Federation.

On 20 November 2008 the applicant appealed to the Kouvola Administrative Court (hallinto-oikeus, förvaltningsdomstolen), asking that the decision of the Immigration Service be quashed and that she be granted a residence permit. She claimed that she could no longer take care of herself and was thus dependent on her family’s help. Her apartment in St. Petersburg was situated on the 6th floor and the lift was often out of order. She could not climb the stairs without help and even with help it was difficult for her to walk. She could not walk outside without help. She had a gas stove in her apartment which was dangerous because of her memory problems. All her relatives lived in Finland. Her husband had died in 1999 in Finland.

He was an Ingrian Finn who had applied for a residence permit in Finland on that ground but the application had lapsed when he died. The applicant had only one child, a daughter I.R., who had lived in Finland for 15 years. She had obtained Finnish citizenship in 2008 on the basis of her Ingrian descent. On 28 January 2009 the Administrative Court rejected the applicant’s appeal. It found that the applicant could not be regarded as the family member of I.R. The applicant suffered from toxic goitre, Parkinson’s disease, hypertension and memory problems and she had had a mild stroke. She could not live alone nor manage her medication. The family life between the applicant and her daughter had been interrupted in 1993 when the latter moved to Finland.

After 15 years it was no longer possible for them to continue family life. The applicant was not fully dependent on her daughter as she had a possibility to receive treatment in her home country. Even considered as a whole, it was not unreasonable to refuse the applicant a residence permit on the basis of her health or the lack of family ties. On an unspecified date the applicant appealed to the Supreme Administrative Court (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltnings-domstolen), reiterating the grounds of appeal already presented before the Administrative Court. On 14 May 2009 the Supreme Administrative Court refused the applicant leave to appeal. Already on 12 March 2009 the applicant lodged another application for a residence permit on the basis of family ties.

On 22 March 2010 the Immigration Service rejected this second application and again ordered her removal to the Russian Federation. The Service found, in addition to what had already been stated in the Administrative Court’s decision of 28 January 2009, that the applicant’s husband had died in 1999 and she had no close relatives in the Russian Federation. Her daughter had lived in Finland since 1993. According to the medical certificates submitted to the Service, the applicant suffered, in addition to those conditions mentioned already in the Administrative Court’s decision, from panic attacks. Moreover, an operation was envisaged for the removal of the toxic goitre but it was not known whether it had taken place.

The applicant had a close relationship with her daughter in Finland who could help her financially in arranging necessary care and treatment in the Russian Federation. The daughter could also visit her mother there. It was thus not unreasonable to refuse the applicant a residence permit on the basis of her health or the lack of family ties. The applicant did not appeal against this decision to the Administrative Court.