CtEDO 24.06.2014 Auto

S.B. v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
24.06.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
S.B. v. FINLAND (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dna S.B., este un național marocan, născut în 1986. Președintele a acordat reclamantului cererea de a-și nu fi divulgată publicului (art. 47 § 4). A fost reprezentată în fața Curții de către dl Leo Hertzberg, avocat practicant la Helsinki. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului pentru Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Finlanda la 18 iulie 2007 cu o viză acordată de consulatul finlandez la Rabat. La 10 septembrie 2007, reclamantul s-a căsătorit cu un om algerian în Finlanda și a primit un permis de ședere pe baza legăturilor familiale până la 19 ianuarie 2010. A divorțat la 7 septembrie 2009. La 21 decembrie 2009, reclamantul a solicitat azil, precum și prelungirea permisului de reședință. Ea a declarat că mama ei adoptivă trăiește în Finlanda și că acestea au fost foarte aproape. La 18 martie 2010, Serviciul Finlandez de Immigrație (Maahanmuuttovirasto, Migrationsverket) a respins cererea de azil și a hotărât să-și ordone îndepărtarea în Maroc. Din motivele sale, Serviciul a afirmat că povestea reclamantului conține informații contradictorii cu privire, printre altele, la care locuise în Maroc. Povestea ei nu era, prin urmare, pe deplin credibilă. Amenințarile impuse de părțile private nu erau motive suficiente pentru acordarea azilului. Din 2004 femeile marocanice nu mai au nevoie de permisiunea tatălui lor pentru a se căsători și divorțurile au devenit mai frecvente în Maroc. Poliția a avut o unitate specială pentru investigarea violenței domestice și un sistem de adăpost este în vigoare pentru femei. În zilele de azi este posibil ca o femeie să trăiască singură în Maroc. Reclamantul nu a arătat nici un motiv pentru care nu a putut obține protecție de la autoritățile marocaine dacă era necesar. Chiar dacă reclamantul a participat la protestele de student, nu a fost arestată și numele ei nu a fost cunoscut de autoritățile marocane. Nu era credibil că va fi persecutată în Maroc din motive politice. Nici nu a fost credibil ca ea să fie persecutată din cauza că este căsătorită cu un om algerian. În ceea ce privește permisul de reședință, Serviciul a remarcat că adoptarea reclamantului nu a fost înregistrată în Finlanda. În orice caz, reclamantul a fost un adult și nu poate fi considerat membru de familie al mamei ei adoptive. Reclamantul a apelat la Curtea Administrativă (hallint-oikeus, förvaltningsdomstolen), cerând ca decizia Serviciului de Immigrație să fie anulată. La 3 noiembrie 2010, un tribunal de district (käräjäoikeus, tingsrätten) a confirmat adoptarea reclamantului în Finlanda. A constatat că mătușa reclamantului a avut grijă de ea de când avea patru ani. Chiar și atunci când mătușa s-a mutat în Finlanda în 1997, ea a fost în strâns contact cu reclamantul. În 2000 adoptarea a fost înregistrată în Maroc. Adoptarea reclamantului poate fi confirmată în Finlanda numai atunci când a devenit adultă. 10. La 7 ianuarie 2011, Curtea Administrativă a respins apelul reclamantului din aceleași motive ca și Serviciul de Immigrație. Această decizie a fost transmisă reclamantului la 27 ianuarie 2011 11. Prin scrisoarea din 17 februarie 2011, reclamantul a apelat în continuare la Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) solicitând o ședere la expulzare, care nu a fost acordată. 12. La 22 februarie 2011, reclamantul a fost reținut în vederea pregătirii retragerii. 13. La 24 februarie 2011, un Curte de District a constatat, atunci când a decis detenția reclamantului, că starea de sănătate a reclamantului a împiedicat îndepărtarea ei în acel moment, dar că îndepărtarea ar putea fi pusă în aplicare atunci când condiția ei l-a permis. Ea a fost eliberată din detenție la aceeași dată. 14. La 28 februarie 2011, reclamantul a fost admis în camera închisă a unui spital psihiatric din cauza depresiei psihotice. A fost admisă cel puțin până la 3 martie 2011. 15. La 11 martie 2011, poliția a decis să dețină din nou reclamantul. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost posibil deoarece reclamantul a fost încă spitalizat. 16. La 13 martie 2011, reclamantul a fost admis într-un spital psihiatric din Helsinki. A fost diagnosticată ca fiind foarte deprimată, psihotică și suicidară. Aparent a fost internată până la 27 mai 2011. 17. La 16 martie 2011, reclamantul a depus o cerere la Curte, solicitând îndepărtarea în Maroc. La 17 martie 2011, Curtea a indicat o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a susținut că reclamantul nu ar trebui îndepărtat în Maroc în funcție de starea ei fizică și mentală. Guvernul a fost solicitat să prezinte Curții dovezi medicale independente privind aptitudinea reclamantului pentru a călători înainte de punerea în aplicare a oricărei posibile încercări viitoare de a o elimina. 18. În aprilie 2012, Guvernul a informat Curtea cu privire la situația reclamantului. Sănătatea reclamantului s-a îmbunătățit în toamna și iarnă a anului 2011, dar s-a deteriorat din nou în februarie 2012, când poliția a cerut o nouă evaluare psihiatru. De atunci, reclamantul nu a putut mânca și a suferit de probleme severe de somn. În 11 iunie 2013, Curtea Administrativă Supremă a refuzat să accepte recursul. 20. În conformitate cu art. 9 alineatul (4) din Constituția Finlandei (Suomen perustuslaki, Finlanda; Legea nr. 731/1999), dreptul străinilor de a intra în Finlanda și de a rămâne în țară este reglementat de o lege. Un străin nu trebuie deportat, extraditat sau returnat într-o altă țară, dacă în consecință este în pericol de pedeapsa cu moartea, tortura sau alte tratamente care violă demnitatea umană. 21. Secțiunea 147 b din Actul extraterestrilor (ulkomalaislaki, utlänningslagen; Act nr. 301/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1214/2013), include în sistemul juridic finlandez Decizia 2004/573/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru descărcările de pe teritoriul a două sau mai multor state membre ale resortisanților țărilor terțe care fac obiectul unor ordine individuale de retragere. Anexa deciziei conține orientări comune privind dispozițiile comune de securitate pentru extragerile aeriene, inclusiv, printre altele, o obligație a statelor membre de a se asigura că repatriații pentru care sunt responsabili sunt într-o stare adecvată de sănătate, care permite în mod legal și factual eliminarea în condiții de siguranță a aerului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă